Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viorel Muha

Destine prin...

contorsionate uriașe păsări
zboară prin tuneluri strâmtorate
claviaturi moarte sticlă silicați
sârme… necunoscute...
curbată memoria se frământă
înghesuind chipuri plecate
energii alungate prin spații
încetinesc viteza timpului
cucerit-zdrobit

peșteri primordiale răsună
prin munți mici de siliciu
reci ca sloiul de ghiață
zbatere de goluri cu plusuri
ce ating mari adăncimi
cristale cu unghiuri absurde
neânțelese având multe fețe
sisteme galaxii intersecții
necunoscute care formează...
înlănțuiri prin destin

ochiul magic cu gravitație
uriașă, fața lui ne-a-trage
este ochiul magului
înăuntru spre voi acolo…
rămânem însă cu mâinile afară
apăsând butoane
creănd răscolind distrugănd
sau mai rău izbindu-ne greu
stau aștept trimet primesc
gânduri vesele sau...
câteodată imagini moarte

pescăruși pe oceane imaginare
nu pe apă ci-n cristale și sârme goale
păsări moarte de plinuri și goluri
zboară căutând perechi în întuneric
cateodată nu vor să atingă pe nimeni
interiorul acela este mic și-n zbatere
din care cristalizează nașteri de vis
creații nevăzute cu ramificații
dau mâinile în cerc uriaș de strigăt
lumi care nu se văd sunt împreună
nu se ating nu se cunosc dar există
sunt acele viteze uriașe care unesc
prin sârme contorsionate păsări uriașe
ce poartă gânduri în întuneric de gol
spre alte destine…

poezie de (1997)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Păsări

Cercuri de lumină
umplu spațiul acesta gol
pe care nu-l cuprinde
nimeni

Prin ele trec păsări
ca niște gânduri uitate
Păsările cântă
neauzite de nimeni
un cântec din altă lume
alb și înalt
și dispar într-un copac uriaș
ca un nor
apărut din senin

Prin spațiul acesta gol
vibrează și acum neștiut
o aripă de înger

poezie de din Altcineva (octombrie 2005)
Adăugat de Ioana TricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Eu

nu mai sunt
decât o privire
am secat prin vara fierbinte din mine
nu mai am iubire
un fir de păr alb mă strigă
ei... ce-i cu tine?
mă uit pe geam și este întuneric
perdeaua... și ea se uită strâmb la mine
este acolo
un scaun, prin geamul de întuneric
îl vad
un gol și-un scaun, pe care
nu mai stă nimeni!

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Eu

pereți întunecați
în patru colțuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmați
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereții mei
și vreau ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colț uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
țesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereții mei
dar ei nu mai există
a rămas doar întunericul din mine
ce palidă lumină întinde
spre tunelul luminii albe

poezie de (1997)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul umblă gol pușcă prin el

evadarea deținutului reprezintă partea în care părăsesc romanul
o femeie își ia rămas bun de la un prieten
(batistă din borangic)
apare moartea
și după moarte apar flori pe morminte
(batiste din borangic)
păsări de unică folosință
cântă apoi zboară
vin alte păsări altele și altele și zboară
cerul prinde culoare
pe pământ departe pe o câmpie deținutul e liber
iar poetul crapă pe foaie
crapă într-o călimară cu cerneală
bea din cerneală din venele lui
un pahar, două, trei
durează
în timpul acesta mai scrie despre: fluturi, mirese, Alina, Denisa, miresme.
e fericit e gol pușcă în el
capul capătă forma unui tobogan prin care toate gândurile lui alunecă
în piscina cu cadavre e rece se doarme
să nu deranjați poetul
are nevoie de somn

poezie de din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Gânduri agățate în pleoape de noapte

Sunt eu în înălțimi sau prăpăstii
în gânduri prăbușit?
Și totuși îmi aduc aminte
că lumea în două sunete, ascultă!
s-a împărțit
Chiar dacă și-n stânga sau dreapta
există lumină sau întuneric
și chiar de nu-i cerul și pământul
într-o singură inimă împărțit,
între aortă cu stânga și cu dreapta-n cameră despărțit,
eu ramân atârnat între cer și pământ, cu mare obidă
și aștept să cobori te văd, fără vină
Și chiar de-i durere cu tresărire și tremurândă sclipire
ploaia nu poate spăla sau separa
ce-i nord de sud, prin opreliști de aducere, în amintire

Gândurile nopții nu pot opri venirea zilei de mâine
care se sprijină pe cea de ieri și cea de alaltăieri
și pe amintirea existenței mele
Iar geamul privirii tale poate distorsiona chiar clovnii
pe ce-i urâți făcându-i frumoși, și-n a ta privire
punându-le zâmbet fals pe buze de gânduri
chiar dacă au fost sau sunt astăzi
frumoși, în a ta amintire

Apoi natura-n mine se răzvrătește-n culori
și protestează când grădina-n urma ploii
rămâne plină de flori și de bruieni care par senine
Ea-i neplivită de a ta privire
și fără lenea timpului și incoștiența existenței văzduhului
mă îndemnă, atenție!
prin vânt de nori să văd pasăre
care se ridică-n inimă mică sau mare
spre albastre și frumose zări
acolo unde cerul și pământul formează un destin
de veacuri privit, cu rămânere-n amintire

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Neființă

pietre tocite de timp
prin mulțimi
încet ele trec
și-n umbre se duc
greoi
în uriaș șuvoi

râul vieții curge
pe străzi
iar eu mut
mă lovesc
de pietre de râu
care mă dor

clădirile se-ndoaie
în mine
și plouă cu fum-cenușă
în picături uriașe
din propria-mi respirație
care mă sufocă

astăzi m-am trezit
și-am constat
că am devenit
un aspirator uriaș
îmbâcsit
care pleacă încet
spre neființă

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochiul este fereastra prin care de multe ori zboară gânduri înaripate.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Neființe, existăm

de când am pus oare mai știu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
și-am strigat:
- tu, gând întunecat cu față mască, privește-mă
când am încercat mă înțeleg
mi-am dat seama cât de departe și de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii și amăgire
alergând în imensitatea golului și câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii și întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înțelege-mă!
ochiul ciclopic privește toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agățate de două lumi și mi-am zis:
- trezește-te, suflete, abandoneză-te și lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roșii, iubirea și mila sunt blestem
suntem raiul și iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb
când am înțeles că suntem o gramadă, dar singuri și agățați de nimic
am încercat ascult înțelepciunea pământului, din groapa vieții
viul omului deasupra plutește, drept cer
el uită neputința și încercă zadarnic zboare spre zări
apele au devenit diguri de gânduri și păsări negre veghează tristețea
gunoiul ne îndrumă, turma aleasă -o proslăvim
gâturi lungi și schiloade la minte cu miere-venin, ies din ecrane
ne spun vorbe cuie bătute în cap, de partea cui vor ei ca să fim
împărțiți în ciudate fețe umane, îndrăznesc ce nu vrem noi
ne cred carcase fără gânduri, neființe care nu existăm
apele cerului se despart, lumina-n gânduri vine

poezie de (iulie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Morți sau vii?...

Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?

Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea tăiată

M-au ascuns bătrânii, după obicei,
nu uit de frica păsării tăiate,
Și ascult prin ușa încuiată
Cum se tăvălește și se zbate.

Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,
Ca uit ce-am auzit, scap,
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.

Și tresar când ochii, împietrind de groază,
I se-ntorc pe dos ca să albească
Și părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin -i ciugulească.

Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul,
Și le schimb când mi se pare greu,
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puțin așa, prin trupul meu.

Însă capul moare mai devreme,
Ca și cum n-a fost tăiată bine,
Și să nu se zbată trupul singur
Stau treacă moartea-n el prin mine.

poezie de (1967)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și italiană.
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Privirea ta

Îmi trec prin gânduri pașii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
și o voi face pân-o fi plec.

mai oprește, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi și nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis

și-mi place te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.

Privirea ta... știi tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis și-n gând
pe care n-aș putea -l uit nicicând.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porți in vânt,
Și pentru care lumi incerte
Ești intrebare și cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Și pentru care munți de vină
Ești poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Și pentru care ev demiurg
Ești timpul ce la poartă bate?

Prin care vieți de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Și pentru care sărbători uitate
Ești steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ți-e pieirea,
Și pentru care albe file
Iți este scrisă nemurirea?

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ileana Nana Filip

Să zburăm... spre lumi imaginare

E vremea te trezești, iubitule,
Soarele va răsări azi mai frumos
Și toate veșniciile se vor etala minuțios
Nu există cercuri desprinse din destăinuiri
Suntem aproape de fiecare umbră din viață,
Pe care o putem acumula afectiv,
Nu cred că mai contează cine se va plimba prin fața-ți
Zboară odată cu mine prin norii depărtați
Nu te întrista căci viața se prelungește
Peste ale noastre timpuri se văd voaluri
Și vom cunoaște margini nebănuite ale unui suflet
Care va uimi prin limitarea sa în aceste lumi.
Nu voi cunoaște lumi nebănuite
Și nici nu voi adormi la marginea de drum,
Fără a mă bucura de un soare preacurat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Pași de viață

acoperișul privirii mele a ruginit, cad gânduri
păduri unduiesc suflete, ne ținem de mână
cerul este pictat, cu răsăritul spre apus
picățele în coloane, cântă pâmântului adormire
o fereastră de sus, spre jos se oglindește
inima ne numără, cu clipe

se depărtează zarea și cețurile ne cuprind
trecem strada, iar pietrele rămân statui de amintiri
ramurile norilor împletesc fuioare, cad fire de apă
în palma ta țin gândul, mă refuz se merg spre iarnă
geanta în care îți duci bagajul veții este uzată
haina mea nu se asorteză cu trotuarul

mulțimea-i pestriță, privirea ei este amețită
un nebun agită un ziar și strigă:
nu îmi este foame, nu îmi este frig!
în căminul unei școli, portarul numără sute
fetele sunt puține
păstori de turme, analfabeți sau foști maidanezi
tronuri regești tocesc, fostele lor coate goale

în piețe uriașe se agită, dezbrăcate, mii de mâini
ele nu au inele, au divorțat de-al lor guvern
goluri din buzunare modifică hotare financiare
cetățile gem, nu mai vor același "soare"
zeci de clădiri cu ziduri oarbe au prea multe cămăși albe
vene slăbite de sânge, vieți pustii, privesc încăperi goale
parcul uscat își vrea înapoi, prin copaci, pădurea
ascultăm tăcerea ce ne doare, în noi
așternem covor de uitare prin toamnă, până târziu
și cu toate că nu vrem
ne ștergem din pașii noștrii de viață

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Când

trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând -nfrangă
pământul negru -l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet curgă

chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă

de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță

când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, plouă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Destine

lumile își dosesc rănile în noroiul timpului
uitând că țărâna și apa
formează lutul prin care trupul a căpătat suflu de viață
malurile apelor veștejesc privirile
pentru ochiul
care nu-i decât vremelnic în timp
doliul este păcatul
în lipsa luminii și-a întunericului

m-am trezit în tresăritul unei clipe
dintr-un sunet trecut ghearele din mine au desfăcut virginități
imaginare
trupurile mă ascund de frigul fierbinte
nopțile mă numără în cruci
fără destine

poezie de (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu aripi de aer

în balsamul acestei nopți hrănită cu întuneric
într-un ocol al pierzaniei
se rup
părți din gândurile puse pe fugă
spre lumi necunoscute din cauza noastră
în care întâmplările se sparg de pereții incolori
prin care nu pot trece
și se opresc în trupul unor coincidențe stranii
vulnerabile până la urmă
ca și noi oamenii la timpul invulnerabil

cred că sunt doar un aspirant silitor
care-și poartă bagajul cu el prin mijloacele de transport
și stă cu ochii pe el să nu dispară
și se bucură -l poarte-n spate prin orașele îndepărtate
ca pe un suport al existenței reale
în care păstrează neatinse visele tale de iubire
înspicate cu ale mele

rămâi ca o mireasă a sunetelor din silabele melodioase
pe care inima mea o poartă
lângă apa din bidonul militar verde
pe care are grije o împrospăteze din când în când
și să surâdă singur
ca o pasăre ce-și învață puii zboare
și ei zboară
cu aripi de aer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Prin destin

am rupt tridimensional
viitorul
el apocaliptic scoate
în relief lumina
prin suprafețe de lumi derulate
și...
programarea nașterii spre lume
încearcă prin forme perfecte
cu ea opusul meu ce spune
clipei care trece fulgerător
agonic-repede
prin trăire-moarte
nu mă lăsa sunt a ta
uite-mă!
mă vezi...
la margine de dimensiune?

poezie de (august 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Bacoviană

Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Răscruce între singurătate și ultima haltă

îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
-mi atârn ultima clipă

nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată

știu că mi-am depășit maturitatea și
voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!