Când soarta nu te scutește
de greutățile vieții,
Din umbra nupții te pândește
moartea, în zorii dimineții.
catren de Dumitru Delcă (18 august 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Poemul vieții
în zorii dimineții,
este lumina.
haiku de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Copii și copilărie
Copiii sunt zorii dimineții,
Copilăria - primăvara vieții.
distih de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anotimpurile vieții
Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieții.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineții.
Când vin anii tinereții
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieții.
Suntem ca o floare-n glastră.
Când toamna vieții ne-a brumat,
Și când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinerețea-mpreună.
Iar când am intrat în iarnă,
Când se-așterne lunga noapte,
Sita vieții-o să ne cearnă
Și plecăm din viață-n moarte.
poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Perle
Copiii sunt perlele vieții,
Perlele cele mai strălucitoare.
Precum zorii dimineții
Și ei vestesc un nou soare.
poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Despre somn
Nu vreau să vină somnul vieții.
Vreau doar somnul dimineții.
Somnul vieții e ca noaptea,
El aduce numai moartea.
poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când orizontul e senin
Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieții,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineții.
Și tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoșii zori
De când pe lume-am venit.
Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineața.
Cerul vieții e sublim.
Ți se luminează fața.
Cu asemenea trăiri
Viața mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Așa mi-a curs viața toată.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inima, izvorul vieții
Inima, izvorul vieții,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineții
Să-i vedem când se arată.
Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieții.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereții.
Când moare s-o resuscităm.
Viața din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.
De la vânt și de la soare
Să-i dăm aer și lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.
Așa vom trăi mai mult,
Ne vom bucura de soare,
Vom dăinui pe pământ,
Omenirea nu dispare.
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Solia gândului
Am să trimit la tine gândul
să-ți spună despre viața mea.
Să-ți spună că îmi este rândul
ca să plec din viața ta.
Nu-i vina ta și nici a lumii
că-mi pleacă lumina vieții.
Pleacă precum strălucirea lunii
când dau zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


În soarele dimineții, crizantema împodobită cu lacrimile toamnei dă strălucire vieții.
Dumitru Delcă (23 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viața-i o telenovelă
Viața-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz și negru, te ridică, te coboară,
până inima îți șade și sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieții, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineții, telenovela e moartă.
poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
În iunie, de ziua ta
Tot ce-i mai bun îți dăruiesc
Când crești mare, nu uita
Că te ador și te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când Germania tușește
Europa face gripă.
Pe români moartea-i pândește.
Se tem de ultima clipă.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


În barca vieții mele
În barca vieții mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineții, fie în amurg.
Ale vieții valuri mereu m-au lovit,
am ieșit la țărmuri și am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viața mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
și în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieții mele apa a intrat
și valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopții groaznic mă lovesc,
când bezna se așterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morții să mă scapi aș vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieșiți din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri și ajunși pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.
poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Omul, cât trăiește, este sclavul vieții. Moartea îl scoate din sclavie.
Dumitru Delcă (7 martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îndemn
De vrei soarta să-mi cunoști,
Nu te uita la sprâncene.
Nu te lua după proști.
Soarta mea e scrisă-n gene.
poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


În diminețile de vară,
când se revarsă zorii,
În lanul de secară
vin secerătorii.
catren de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te-aștept
Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.
În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.
La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.
Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.
Și vegheați de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moartea - nevoia de timp pur
! moartea, în cvasi identitatea ei orizontală,
însuflețită de patimile noastre,
curge sprințară,
în deplină autoritate,
cu noi cu tot,
în adâncimea ei primară,
în vidul abstract al spiritului
cu o implacabilă seninătate...!
! moartea nevoia de timp pur,
curățit de mijloacele vieții,
în tandru azur!
! oameni buni, savurați în amurg
zorile dimineții,
din străvechiul vost' burg!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb giuvaier
Tot urcând treptele vieții
Am șlefuit alb giuvaier,
Din lacrima dimineții,
Să mă-însoțească la cer.
Va fi dulce amintire
Că am trăit pe pământ.
Că mi-ai dat a ta iubire
Cum ai scris în legământ.
Când vei urca și tu la cer,
La șiragul de mărgele,
Alb giuvaier îți ofer
Să strălucești printre stele.
Lumea de jos, te privească.
Tu să verși o lacrimă,
Tuturor să amintească
Iubirea cu patimă.
poezie de Dumitru Delcă (22 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

