Iarnă
Vine-o vreme ce alungă
șederea cocorilor
și așterne o noapte lungă
înaintea zorilor
făcând loc să mai ajungă
din penumbra stelelor
raze să străpungă
noaptea înfrigurărilor
de iarnă îndelungă.
poligramă de Ioan Hapca din Reflecțiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Nehotărârea emigranților, de ziua lor internațională
Ar face-o zi de praznic, lungă,
Dar cadrul cald, sărbătoresc,
Să fie țara ce-i alungă alungă
Sau țările ce nu-i primesc?
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E liniște în a mea iarnă
E liniște în a mea iarnă,
Noaptea-i pustie și-i prea lungă,
Un nor răzleț ar vrea să cearnă,
Nu-l lasă vântul, îl alungă.
Sfârșește-o frunză în pământ,
Îngroapă-ncet dorul de vară,
Luceafăru-i de neînfrânt,
Întemnițat nu vrea să moară.
Acoperiți de-aceeași umbră
Privim absenți la norii grei,
Ne-ndepărtăm de lumea sumbră,
Te simt aproape... Știu ce vrei...
Mi-e dor de ale tale șoapte,
Așteptăm neaua să se-aștearnă,
De-mi iei neliniștea din noapte
E liniște în a mea iarnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte iarăși se așterne
Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.
Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.
Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.
Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...
Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineți
Și din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieți!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Numai noaptea știu de tine
Ce nemernică ești, noapte,
Cu fir galben prins în lună
Și cu limba mătrăgună
Între buzele răscoapte.
Mai subțire ca o liră
Și mai unsă ca un zeu.
Cine? Tu! Doar n-oi fi eu,
Uite luna cum respiră!
Galopează căpriorii
Până dincolo de șuier
Și mă-nchizi adânc în fluier.
Cine? Tu! N-or fi cocorii!
Noapte, vine-o babă veche,
Pare-se că-i zâna bună.
Cine? Eu! Doar eu sunt lună
Când mă spânzuri de ureche.
Mare lină și docilă
Mi se-așterne-mpăturit.
Noapte, sincer te-am iubit
Ca pe-o crâncenă pastilă.
Și s-au dus o iarnă, trei,
Poate nouă ni se pare,
Noaptea sare și răsare.
Ce nemernici dumnezei!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ajută-mă, o, moarte, să adorm
Ajută-mă, o, moarte, să adorm
În tihnă și în pace,
Îngăduie truditului meu suflet
cu lipsa-i de vină să se împace.
Bateți, voi, clopote în dungă;
Jalea-acestei morți inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
Cum să exprim asemenea durere?
Atât de vie, de profundă,
Încât n-aș suferi puterile divine
Să-mi prelungească viața c-o secundă.
Bateți, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morți inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
Singură-n închisoare, fără teamă,
Aștept să-mi împlinesc destinul.
Blestem acestei crude zile-n care,
Va trebui să-i golesc cupei tot veninul!
Bateți, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morți inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
Adio, clipe fericite din trecut,
Bine-ați venit, dureri și nenoroc!
Îmi simt chinul crescând atât de mult
Încât pentru viață nu mai rămâne loc.
Curmați, o, clopote, bătaia lungă;
Vestea a plecat la drum, inimi să străpungă;
Lugubra veste-a ajuns unde trebuia s-ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
poezie atribuită lui Anne Boleyn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un freamăt blând
Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.
Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n "noapte"-s greu de deslușit
Și gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbușit:
- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!
Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință?!
Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc?!
Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, "Aleaso!"
01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea
ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă și indiferentă
-te-ași invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă
dar știu că n-o să vii, ești dusă
în altă lume și în altă vreme
din noaptea taciturnă și opusă
și transparenței și luminilor extreme...
poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna
Vine-o pasăre și coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De țări lungi și lunecoase...
Vine-o față și descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
și cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
și-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări și case...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sfânta Scriptură alungă orice teamă și singurătatea din sufletele care o respectă!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lungă noapte scandinavă
Lungă noapte scandinavă,
Luminând în fulgi de nea,
Cu Neptun, aprins de slavă,
Ca de dragoste o stea,
Mi-ai strâns dorul și iubirea,
În priveghi de vreme calmă,
Ca să-mi văd nemărginirea,
Nenorocului în palmă,
Ca să strig în lumea toată,
Doamne sfinte, ține-mă,
Că iubire-adevărată,
Nu mai am la inimă!...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezultatele necredinței au multe zerouri, fără vreo altă cifră înaintea lor!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

ȘEDEREA OMULUI PE TERRA ESTE NUMAI SIMPLU VIS
Șederea Omului pe Terra este numai simplu vis
Ce se înfiripează-n clipa-n care ochii i-a deschis,
Dar vremuri trec și vremuri vin cu fapte rupte din real
Și-l vor urma ca umbra până-n al pământului abis.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am atins piatra
apoi
am atins piatra smulsă deșertului
și nisipul viitoarelor deșerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
și de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
față în față
piatră deșert
în uitare-memorie
zi și noapte
sub piatra cea roșie
se așterne un strat de praf roșu
piatra se înconjură de viitorul deșert
zi și noapte
sub piatra verde
se așterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deșert
noapte zi
sub piatra roz
se așterne un strat de praf roz
zi noapte
noapte zi
se așterne viitorul tuturor pietrelor
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Există o viață lungă înaintea ta și este pe cale să fie frumoasă atâta vreme cât continui să mă iubești și nu contenim să ne îmbrățișăm unul pe celălalt.
citat din Yoko Ono
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Furnicuța
Dintr-un mușuroi, săraca,
Ieșea dup-o iarnă lungă,
Primăvara o-mbrăca
Frigul să n-o mai ajungă.
Mică e cât un grăunte,
Dar e hărnicuță foc,
Duce-n spate cât un munte,
Într-un an nu stă deloc.
Strânge într-a ei cămară
Bunătăți pentru o iarnă,
S-aibe până-n primăvară,
Când norii nea n-o să mai cearnă.
Nu se teme nici-un pic,
Vrednică-i și curajoasă,
În lumea mare, suflet mic,
Furnicuța e vănjoasă.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul Soarelui
La tine azi, Mărite Soare,
Iubirea mea ar vrea s-ajungă,
În a luminii sărbătoare
Străluce ziua cea mai lungă!
Sub raza ta ocrotitoare
Să nu lași bezna să străpungă,
La tine azi, Mărite Soare,
Iubirea mea ar vrea s-ajungă!
Nu lăsa răul să te-mpungă,
În semn de binecuvântare
De întunerici ne alungă,
Ne închinăm, cu mic, cu mare,
La tine azi, Mărite Soare!
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața
În acea-ncercare lungă
De-a ieși cumva la mal,
Unii luptă să ajungă,
Pe când alții-s duși de val.
epigramă de Ioan Filimon din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea străzilor
Multe gropi de-o vreme lungă,
Însă, poate cu vre-un rost:
Câte una să ajungă
Pentru fiecare prost.
epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În subteranul vieții
În subteranul vieții
Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Și stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu țepi și inamică
Iar viața e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.
În subteranul vieții mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Și-"oșteni" cu mâna pe trăgaci
Așteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.
Se pare că-ar mai crește "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Și inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.
Un zbor de vorbe grele se înfirip
Vestind o Cale Nouă și-o Lumină
Pe îngustul vieții perisip
-"Pe "poarta strâmtă", cei smeriți să vină",
Cu urme trainice săpate în nisip!
Un "Veghetor" căzut împrăștie-o groază
Ce seamănă în inimi îndoială,
Perfid fundal prin care implementează
O "Nouă Ordine Mondială",
Ce-n totul îl întruchipează!
E-o vreme de har, de har și de mânie;
Cel drept să rămână smerit în dreptate,
Nedreptul, nedrept să rămâie
Cum scrie... Căci, pe neașteptate;
Mirele-I gata... E gata să vie"!
22/02/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai înălțător și nobil efort al omului este prăbușirea pe genunchi înaintea Creatorului său, într-o rugăciune sinceră și plină de credință.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Anca Poenaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
