Umorist consacrat

Izbutit, orice catren,
O trăire, un îndemn,
Ne înfăţişează-o faptă,
Ideală, dar şi-o poantă,
Creată intuitiv;
Asta-i dar meditativ!

Luminat e de-un surâs,
Atunci când e prezentat,
Umoristu-i consacrat...
Rime ce provoacă râs,
Izbutite prin cuprins,
Având ţinta lor anume,
Neuitate vor rămâne.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Răsplăteşte dacă poţi
Rău nu face niciodată
Răgaz ai de vrei şi poţi
Rămâne s-o pui în faptă!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oltean între olteni

Iubitorul de catren
Onorează a sa prezenţă,
Ne e un constant îndemn,
Izbutită evidenţă.
Creatorul înzestrat,
Asta-i crez nemăsurat!

Luminează-un zâmbet blând,
Afectuos, purtat de gând!
Un oltean între olteni,
Rămas tot la Boureni,
Iscusitul gospodar,
Animat de cele sfinte,
Ne este creator de frunte!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat, ca truda-i înţeleaptă, să şi-o ia model de faptă.

aforism de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ţinta sa rămâne statul,
Care-i vechi, îmbătrânit.
Vrea în loc să pună altul
Cum cu Boc a plănuit!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confratelui I.A., pentru volumul de epigrame "Lumea pe dos" prezentat de criticul Petru Poantă

Mic de stat şi mustăcios,
Cu alură elegantă
Creionând "Lumea pe dos",
Are străluciri prin Poantă.

epigramă de Vasile B. Gădălin din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra magică

Fiorul poetic
L-a cuprins
O fereastră magică
Rămâne deschisă;
Ea-i lumina mare
A gândului.

Favoruri nu face
Luminii din
"Ochii de întrebări"
Răsplată meritată
E şi-o chemare
Sosită la vreme
Ca o cheie
Universală de suflet!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat!

Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă foarte....

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...

Aşa că, observaţi, io-s plagiat!
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,
De-un clasic! Ce Ruşine! Ce mişel!...
Şi mă gândesc să pun mâna pe el
De nu ar fi de-un secol decedat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbiţi despre "TRĂIRE" CA ŞI CUM ADEVĂRUL AR PUTEA FI TRĂIT. Păi, Ghiţă, dacă trăieşti prezenţa, tu cine eşti? Adevărul este condiţionat de o trăire sau este liber de orice trăire ca să nu spun de orice trăitor? Când te căsătoreşti, mamă, ce trăire, şi cât durează cacealmaua asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mea stă în condei

Afară-i noapte şi-i târziu;
Îmi iau condeiul, vreau să scriu,
Dar gândurile mi se-abat
Pe firu-n patru despicat.
N-am linişte, nici somn nu nu am,
Lipită stau de-un colţ de geam,
Scrutez în noaptea lungă, grea,-
Poate în zori te-aduce ea.
Târziu, pun mâna pe condei
Tot iscodind veun nou temei.
Vorbele-mi vin cu greu şi pier,
Îmi arunc ochii către cer
Şi-o muză mă sărută blând,
Trimiţând gânduri după gând
Şi nu-mi mai pasă nici de zei,
Puterea mea stă în condei!
Când vorbele se năpustesc
Le iau la rând, le iscodesc,
Într-un catren le-adun, în snop,
Chiar de vreun vers rămâne şchiop.
Şi-adun catren după catren
În manuscrisul meu peren,
Cântând iubirea-n poezii,
Din asfinţit în zori de zi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi chemare

Mângâiere-i peste vreme
Acea clipă minunată,
Mărturie o să-nsemne,
Atunci când devine faptă.

E ceva mai frumos ca atunci
Micuţul tău când merge-n brânci,
Inimioară care mai tresare
La cea dintâi chemare!
Iar râsul lui – rază de soare –
Aduce mângâiere şi încântare!

Ţâncu-ţi priveşte ochii drept,
Un giuvaer ce-l pui la piept,
Că-i cea mai dragă – a ta comoară,
Atunci când spune întâia oară "Mamă"!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina celor şapte ani

În toată trecerea prin ani
Alături fii de cei sărmani,
Să nu te lăcomeşti la bani
De cinste sunt destui orfani.

Şi-n fiecare zi de săptămână
Să fii mereu cu voie bună,
Să împlineşti ce ai de împlinit,
Să mulţumeşti, să fii şi mulţumit.

Cu haina celor şapte ani de-acasă
Să-ţi faci prezenţa mai frumoasă
Oriunde ai fi, te are-n seamă
Un crez şi-o inimă de mamă!

Tu prin gândire şi prin faptă,
Ai grijă s-o păstrezi curată!

"Mamei copiilor mei
Mamei nepoţelului meu
Şi nu numai lor."

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi părinte

Datorie de onoare
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos, mergi înainte.

Porţi răspunderea de tată
Ai chemare către faptă
Un model de-nţelepciune
La copii, tu vei rămâne!

Răsfăţaţi nu-i vrei să fie
Ai prins drag a fi părinte!
Nu renunţi la bucurie,
Grija merge înainte,
Una-i dragostea de tată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ de părinte

Dorinţă cuceritoare,
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos mergi înainte.

Porţi răspunderea de tată,
Ai chemare către faptă,
Un model de-nţelepciune
Copiilor tăi vei rămâne!

Răsfăţaţi nu-i vrei să fie,
Ai prins drag a fi părinte,
Nu cedezi la bucurie,
Grija merge înainte,
Un simţământ de părinte!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

Tinereţea-i minunată,
Ea ni-i dată doar o dată.
O trăieşti sau n-o trăieşti
Darul tot o să-l primeşti.
O floare-i cu parfumul său,
Răgazul i-l ai să o porţi mereu
Ascultă-i taina îmbietoare.

Inima calea-ţi arată
Ori te-mbie, ori te ceartă,
Răspunde-i mereu prin faptă
Dăruie-i ce ea aşteaptă
Anii tăi cei mai frumoşi,
Cutezanţă-n gând şi faptă
Hotărâtă, înţeleaptă,
Ei sunt anii generoşi.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri comuniste

Rândul întâi a izbutit
Bune, rele-a construit...
Rândul doi n-a isprăvit
Nici măcar de zugrăvit.

epigramă de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor soţi

O căsnicie ideală...
E fiecare, după chef,
Ea, consolează bietul şef,
Iar dumnealui, pe secretară.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul la 40 de ani

Asta-i vârsta ideală
Şi-i ca vinul ce te-nşală;
Doamna care-l bea o dată
Cade şi rămâne lată.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar din darul sfânt

Darul ţi-e nepreţuit,
Rază de speranţă,
Acel crez nemărginit
Gând şi luptă pentru viaţă
Asta-i dar din darul sfânt.

Fiecare cuvânt
Oricare dintre pagini
Reflecţie, avânt
Mărturii şi imagini
Un şir nesfârşit de fapte
Lumină-s, credinţă în toate
Atât de mult aşteptate.

Aduc de fiecare dată
Speranţă împletită cu faptă.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru artist, femeia nu-i femeie
ci mai degrabă seamănă-a bărbat
căci harul lui abia atunci scânteie
când de-un surâs se lasă fecundat.
Abia atunci gândirea sa adâncă
rămâne grea, şi plină e de rod
când luntrea i se sparge ca de-o stâncă
în ţăndări, de al rochiei izvod.
Artistul e-a domniţei lui mireasă
şi-n grele chinuri naşte mintea sa;
deşi din carnea lui a fost să iasă,
poemul e asemeni şi cu ea.
Pătrunde, deci, din nou în
al meu gând,
să-ţi nasc copii, ce n-or muri
curând.

poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!