Zbor de rândunele

Zbor de rândunele,
Peste zări pierdute,
Gândurile mele,
Aripi nevăzute.

Dor de fiinţe scumpe,
Inima îmi arde,
Când în piept irumpe
Dulcea înfiorare.

Cea născută-odată
În gândurile mele:
Dragostea curată,
Zbor de rândunele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru cerul României

Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă,
Speranţa vieţii, luminoasă
Şi nemurirea prinsă-n stele.

În zborul lin de rândunele,
Ca şi-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă.

Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînţeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,

Albastrul cer al Ţării mele.

hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Când eu voi fi în ţara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veţi citi,
E ca şi când şi eu aş fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torţa ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni ţărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conştiinţă-a vremii scumpă şi curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, vis, zbor, imaginaƫie...

Îmi imaginam că zbor.
Apoi am deschis ochii.
M-am trezit din vis.
Eram eu cu gândurile mele
Păşeam cu grija printre poezii.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceaţa
Comprimând timpul rece în pendule
Şi reformând, în profunzime, gheaţa.

Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Şi desprinzând prin orizonturi clipa.

Mi-e sufletul un zbor de cărăbuşi
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuşi,
E pegas adăpându-se-n lumină.

Mi-e sufletul un zbor de pescăruşi
Vorbind mereu cu marea în surdină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste flori se culcă Luna

Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de poveşti,
Când aleargă vântul leneş şi sunt nopţi de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi şi nefireşti,
Dând mister şi dulce farmec vieţii noastre pământene.

Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Şi mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte aşezată între cer şi între abis.

Mii de ani i-a trebuit de pe bolţile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată şi s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor şi vrajă şi în gândurile mele.

Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopţii sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.

Timpul, singurul tovarăş, peste mari singurătăţi,
Stă cu mine să admire taina bolţilor cereşti,
Din a vremii caier toarce tot la fel ca-n alte dăţi,
Când pe flori se culcă Luna ca-ntr-o lume de poveşti.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.

Când viaţa pare mai frumoasă
Şi mai lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...

Se duce vara... şi se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun

Dintre toţi oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor toate gândurile. Sunt ca nişte aripi ostenite de zbor. Singurul cuib e moartea.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceai

Treceai prin gândurile mele
Tot şchiopătând la câte-un pas
Dar, obosit, făceai popas
Să te găseşti cumva prin ele.

Şi răsfoind foaie cu foaie
Caietul vietii-n care-ai scris,
Ţi-ai amintit câte-ai promis,
În dragostea cu vâlvătaie?

Desigur. Toţi uităm, fireşte,
Cum uită norul că e nor,
Cum se întrece dor pe dor
Când malul inimii izbeşte.

Tot treci prin gândurile mele
Sărmane vis al nopţilor...
Ce cauţi, urma paşilor?
Mai bine timpul să le spele.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Ma dor braţele-mi îngreunate
de povara sufletului
sătul de aşteptare.
Dorm în mine atâtea vise,
înecate în aripi de fluturi.
Zbor şi mireasma zorilor
stropite-n mir îmi dă aripi.

poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de dor

Eşti frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor şi în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliţi,
Mărăcinii din tălpi, visurile...

Fă-mi loc să aterizez în viaţa ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ţi văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ţine-mă sus, ca pe icoană!

Vei fi frumoasă ca un zbor veşnic,
Peste o clipă.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

catren de Vasile Alecsandri din Sfârşit de toamnă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singurul stăpân al vieţii mele. Îmi dau seama că, gândind, creez. Devin ceea ce gândesc. Astfel, fericirea, prosperitatea, dragostea şi armonia depind numai de gândurile mele.

Lise Bourbeau în Ascultă-ţi corpul, prietenul tău cel mai bun de pe pământ
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture... parcă şi-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeţi cu măreţia ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minţi, mă amăgeşti
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ţi făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Şi-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Şi mă grăbesc să ţi-o ofer
Neştiind că tu vrei viaţa
Libertatea şi fiinţa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Şi astfel sper
Că pot zbura.

Şi mă ridic uşor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poţi zbura
Iar libertatea-i viaţa mea.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa unei mame...

Plouă afară şi-n gândurile mele,
E o ploaie măruntă şi deasă
Mi-e dor şi vă caut mereu printre stele...
Şi aştept să vă-ntorceti cu toţii acasă.

Să vă am lângă mine, atât îmi doresc,
La aceeaşi masă, cu tot cei mai bun
La piept să vă strâng, căci mult vă iubesc
Iar dorul mă arde şi nu am cui să-l spun.

poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Aegypto

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Am privit la Doamna Vieţii,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Verde şi cenuşiu îi e straiul
Dus de vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am

Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalţe cuvântul neprihanei!

Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Sunt flacără ce se nalţă la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.

Luna-i un uriaş mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile...

... Picături de rouă, ca lacrimi de dor
Curg pe petalele florilor tale
În noapte-argintie, zbor
Prinse-n cântec de iubire, gândurile...

... Sus, departe-n patru zări
Pe-angelici, firesc, se odihnesc
Lângă al meu... Înger Alb... chemări
Clipe de dor şi durere, zămislesc!

... Numele tău... rămâne lacrima nestinsă
Inima şi gândul clocotesc în cuvinte
Până când viaţa-mi va fi stinsă
Am să mă ţin de jurăminte!

... Se lasă liniştea printre suspine
Doru-mi greu... în tăcere
Singurătatea ştie, doar, de mine
Se-adânceşte, mocnit, nu piere!

... În lacrimi fierbinţi, timpul se disipă
În zile şi clipe... pe Cer, norii
De picături lungi nu fac risipă
Lăsând loc altor frământări şi gânduri!

poezie de Geta Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Terra

superbă mama Terra se învârte pentru noi
când aduce soarele când aduce luna
gândurile negre le spală în ploi
mă creşte la piept nu îmi este totuna.

planeta aceasta -mama primordială
ne ţine în braţe la sânul lăptos
ne învaţă inima să fie cordială
ne trimite spre stele cu avânt voluptos.

naşte curcubeie în creştetul verde
ne învaţă să visam numai splendori
cu aripi de lumină ştie să ne dezmierde
şi ne strecoară în suflete candori.

casa noastră cu acoperiş de stele
ne ţine departe de daimon sperjur
cu veşti de primăvară de la rândunele
în orice colţ de lume trăim lung sejur.

cât e de frumoasă cu brâu de lalele
Terra mama noastră cu îngeri împrejur.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!