Fără înţeles

Fără urme de iubire,
Aşa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi şi pastile.

Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit şi-ai dispărut, în pas tăcut.

Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăţ de ce?
La 35 de ani eşti încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăşi în dragoste.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul a dus greul tuturor realizărilor, dintre care majoritatea au dispărut fără urme (dar nimeni nu s-a interesat cum au dispărut) sau au fost falimentate "legal" aceste realizări.

Petre Ţuţea în Petre Ţuţea despre Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iubeşte şi fă ce vrei." Atât. Fără limite. Fără ură. Singura regulă să-ţi fie neancălcarea fericirii celuilalt. Şi atunci, iubind rădăcinile lumii şi neştiind să dai palme celui care loveşte, vei trăi împăcat, simţind că fericirea e o formă în care sufletul curge natural. Fără retuşuri, fără pauze, fără neputinţă. Pentru că iubirea are urme de libertate şi de veşnicie. În forma ochiului care trăieşte fără să aştepte imposibilul din fericire. Doar umanitatea.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Aveam doisprezece ani când s-a întâmplat. Sora mea avea opt. A dispărut pur şi simplu din patul ei într-o noapte. Nu mai era, pur şi simplu a dispărut. Fără un bilet, fără să sune, fără vre-o urmă.

replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieşi în cale.
Degeaba te aştept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde eşti.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbeşti.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea fără de stare

Liniştea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină

Găsind sensul ei curat
Prin credinţele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.

Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopseşti cu-ndemânare
Liniştea fără de stare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de primăvară

O primăvară de copilă
Mă privea cu foc şi dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărţişor.

Un fir roş şi-o viţă albă
Mă-nvaţă să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.

Faţa ei catifelată -
Pomii îmbrăcaţi cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,

Ochii ei curaţi şi galeşi
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăşi
Bolta cerului senin.

Un fir roş şi-o viţă albă
Mă-nvaţă să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar ghinion... nu o găsesc!

O primăvară de copilă
Mă privea cu foc şi dor...
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărţişor...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să îţi fac jocul

Am făcut greşeala, să te întâlnesc,
Când puteam prea bine, să te ocolesc.
Tu mi-ai furat mintea, m-ai dus în extaz,
Acum fugi de mine şi-mi faci în necaz.
Cu gândul la tine, simt că-înnebunesc,
În ghearele morţii, rău mă zvârcolesc.
Prea eşti fără milă, prea mă umileşti,
Prea mult vrei copilă, să mă prăpădeşti.
N-am să îţi fac jocul, nu voi renunţa,
Am să-ţi iau iubirea, fără voia ta.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să treacă uneori ca un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenţie. Nu aşa cum îţi dictează glasul mândriei ci simplu, liniştit, pe sub gene de suflet firav. Aşa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei şi mă laşi în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii- deziluzii

credeam că speranţele sunt polen de flori
că fericirile sunt ninsori de petale
credeam că frământările sunt ruperi de nori
şi că tristeţile sunt cioburi de cristale.

credeam prieteniile livezi cu mere coapte
că nostalgiile sunt lacrimi de viori
credeam că viaţa e doar miere şi lapte
că euforiile sunt sunt stele de ninsori.

în ce să cred acum în stare de alarmă
îmbătrânesc şi crezul e flacăra de foc
e lumânarea ce se stinge fără Karmă
iluziii deziluzii îşi fac în sânge loc.

azi cred că siguranţa e un fel de armă
pe care-o ţii la piept ca pe-un noroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic-poet care şi-a intitulat volumul de versuri "Urme"

Uitând subit de-anatomie,
Tu ţi-ai propus, în poezie,
Să laşi doar Urme geniale
(Regret, dar sunt tot medicale...)

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic-poet care şi-a intitulat volumul de versuri - Urme

Uitând subit de-anatomie,
Tu ţi-ai propus în poezie
Să laşi doar Urme geniale
(Regret, dar sunt tot medicale...)

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumuri fără nume

Te-ndepărtezi pe zi ce trece
Precum un soare în apus,
Lăsând a nopţii umbră rece
Cu vălul ei cel nepătruns,

Să te cuprindă-n adormire
Lăsând în urma ta pustiu.
Fără să-ţi pese de-o iubire
Ce-arde încă atât de viu.

Te-ai supărat aşa de-odat'
Şi-ai întors faţa de la lume.
Să rătăceşti tu ai plecat,

Pe drumurile fără nume
Şi nici nu ştii că ai lăsat
Un dor să ardă-n piept tăciune.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu Toamna

Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.

Nu-ţi fie ruşine aşează-te la masă,
Lasă-ţi frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puţin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.

Tare dor mi-a fost de tine,
Eşti tot tu, adică plină de mine,
Ce îţi mai fac frunzele, ploaia şi văntul?
Vorbeşte încet, să nu ne audă trecutul.

Lasă-ţi frigul rogute-n cuier,
Porneşte vântul să ne cânte din fluier,
Îţi fac şi o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!

Vorbeşte-mi, ce ai mai făcut?
Săraca cerneală, cât a mai tăcut...
Se uita după tine seara la geam,
Dar era doar Martie şi eu te aşteptam...

Dă-mi voie să-ţi ţin norii grei,
Cred că ai obosit plimbându-te cu ei,
Ochii-s tot de gheaţă, neschimbaţi,
Ca şi ai mei de altfel, zici că suntem fraţi.

Mi-ai făcut urme de ceaţă prin casă,
Fără griji, dispar când soarele o să iasă,
Acum, mă bucur doar că te privesc,
Am atât de multe să îţi povestesc...

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
şi ai plecat... şi m-ai lăsat acolo,

şi-acuma am rămas doar eu şi corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subţire,

credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
şi brusc... am înţeles de ce nu ninge,

ştiai că-mi strâng speranţele în turme
să te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
şi-atunci te-ai hotărât să nu laşi urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,

să nu mă poţi orbi cu frumuseţea
te-ai depărtat spre-a mă putea salva,
mi-ai aşezat sub perină tristeţea,
cred că mi-ai pus şi-n lacrimă ceva,

dar sufletul..? femeie... ideală...
cel care mi-ai jurat că-mi este frate,
la care-am plâns atâtea nopţi în poală,
de ce şi el...? m-a-njunghiat în spate???

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenul neruşinat, cerul fără milă
Caznă multă, duşmanul puternic fără milă.

Piere umbra speranţei în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt şi fără milă.

Străin de locul acesta dorit se înalţă
Grija iubirii venind repede fără milă.

Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Şi sprâncenele sunt arcuite fără milă.

Raţiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca duşmanul fără milă.

Taina dorinţei e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.

Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deşertat e un gol fără milă.

În lacrimi roşii Fuzulî îşi acoperă faţa
Şi cerul se ridică deasupra fără milă.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron

Ştiu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.

Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.

Viaţă, viaţă, nu-mi dai pace,
Urme laşi pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ţine copil mereu.

Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, eşti doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!

Eu şi el? Hoinari zburdalnici,
Vom juca în rai şotron,
Zăpăciţi şi nebunatici,
Până vom fi iarăşi om.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!