Noapte

E-o noapte clară, liniştită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrăţişăm uşor.

Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopţii clare cu zefiri,
În braţe regăsiţi sub luna
Ce ţi se scaldă în priviri

Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte şi răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce şi-au jurat etern amor.

Şi astfel noi, cu pasiune,
Jinduitori ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.

Şi poate, cu această noapte,
Nu vom uita acest sărut –
Cu care-am presărat cu patos
Un drum ce noi l-am început.

poezie de George Ciprian Bălan din revista "Luceafărul de seară" Botoşani (30 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte [varianta II]

E-o noapte clară, liniştită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrăţişăm uşor.

Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopţii clare cu zefiri,
În braţe regăsiţi sub luna
Ce ţi se scaldă în priviri

Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte şi răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce şi-au jurat etern amor.

Şi astfel noi, cu pasiune,
Căzând cu jind ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.

Şi, ca un legământ sărutul,
Concretizării consacrat,
Rămâne-a dăinui-n ecoul
Amorului adevărat.

Iar noi întru a sa virtute,
Nădăjduind pecetluiţi,
De-acest sărut întru pricină,
Ca pururi să fim fericiţi,

În feeria nopţii clare
Făgăduind ne-ncredinţăm
Iubirea cea nemărginită
Ce reciproc ne o purtăm.

Şi vântură zefiri în noapte,
Purtând miresme ca de tei,
Şi luna cea din ceruri ştie,
Că eu te vreau şi că mă vrei.

Şi poate, cu această noapte,
Nu vom uita acest sărut –
Cu care-am presărat cu patos
Un drum ce noi l-am început.

poezie de George Ciprian Bălan (17 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Vino-n noapte lângă mine,
Să-ţi aud sufletul plângănd,
Să stau sub lună cu tine...
Să-ţi aud inima săltând.

Să privim cum blânda lună,
Mângăie stelele-ntristate,
Eu să-ţi mângâi a ta mână,
Apoi să fugim în noapte.

Să fugim în lumi de vise
Între ceruri să pătrundem
S-atingem stelele încinse,
Şi sub nori să ne ascundem.

Iar pe norii de iluzie,
Ne vom zice lungi poeme,
Şi vom scri-o poezie,
Şi cu rime şi refrene.

Iară noi în miez de noapte,
Ne-om lăsa purtaţi de vănt.
Asculta-vom mii de şoapte
Şi al stelelor dulce-cânt.

Vom zbura în depărtare,
Sub lumina caldei lune,
Ne-om uita cu disperare
Cum a nopţii zână-apune.

Fi-vom noi treziţi de soare,
Iarăşi visul se termină...
Unde eşti, frumoasă boare,
Care sufletu-mi alină!

Tu te-ai dus precum şi luna
Între munţi ca să te culci,
Unde esti iubită-acuma?
Să-ţi sărut buzele-ţi dulci.

Visul nostru se termină,
Eu nu am nimic de spus,
Aştept luna ca să vină,
Să răsară luna sus.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îl dorim

acest sărut atât de mult
ne dorim asta (!?)
este sărutul care sparge zidul
provoacă furtuna din larg
este picamerul care străpunge piatra
muntele care-şi caută diamantul ex
tras de mineri din adâncuri
sărutul nostru are magia în el
luna ne mângâie pe creştet fascinată
de unirea buzelor noastre albastre
de pasiune, câtă pasiune hrăneşte
trandafirul crescut din noi
născut de tine, iubita mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balon

Am un balon cu aer cald şi cred că aş putea zbura
Pe faţa nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aş vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarăşă de drum.

Vom zbura dincolo de nori şi de acolo vom privi
Şi-n curcubeu înfăşuraţi, iubirea vom împărtăşi;
La miezul nopţii ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă şi chipul ţi-l voi săruta.

Şi peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat şi luna va descreşte plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.

Uite cum Venus licăreşte privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopţii duşi de al dragostei torent
Şi muza mea tu o să fii, să-ţi scriu poeme de iubire,
Iar Orion şi Andromeda ne vor veghea fără oprire.

Pe nori dormi-vom ca pe perne, aripi de înger vom fura
Ca nişte păsări fermecate către Saturn ne-om avânta
Iar de vom obosi plutind şi făcând iar salt după salt
Pe un meteorit vom sta să colindăm cerul înalt.

Eşti de acord să vii cu mine pe nava asta spaţială?
Eu gata sunt şi port în suflet a mea iubire colosală
Ia-mă de mână, hai la bord, fiindcă spre soare vom zbura
Şi inimile noastre-aprinse acolo sus vor fuziona.

poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Când ai să-mi ieşi în cale iar
Să nu-mi spui nici o vorbă, doar
să te apropii-ncet, tăcut
să regăsim într-un sărut
Trecutul-ntreg, îmbrăţişaţi
uitând de noi, de toţi uitaţi
şi să rămânem astfel, duşi
ca în "Sărutul" lui Brâncuşi...

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor

Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Şi mă laşi să te dezmierd

Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ţi cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Şi prin suflet mi te scald

Mă iubeşte pe un freamăt
Ce se naşte când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Şi-n dulceaţa din priviri

Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, nişte poeme,
Ochii mei... privirea ta

poezie de Adi Conţu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul timpurilor neştiute

Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru şi firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?

Îţi aminteşti ce simplu, natural,
Acele buze şi-au unit dulceaţa
În spaţiul devenit atemporal
Când, în sărut, simţeam, eternă, viaţa?

Mai ştii cât a durat? Eu nu mai ştiu
Şi nici nu vreau, dar cred că-n veşnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoţi. Aşa aş vrea să fie!

Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin vieţile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Şi-n timpurile noastre neştiute.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

tu singură
pe drumul tău de zi
eu singur
pe un drum de zi şi noapte
noi împreună
mâine vom păşi
pe orice drum
că e de zi
sau noapte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolţi cereşti
şi roua zorilor îţi mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
şi ţip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi şi suspine
şi te găsesc în lacrima din noi
te voi învăţa femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindeşte marea
păşesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători şi goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge şi plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îţi dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee

În urmă cu mulţi ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc şi ea iubirea-mi să poată-împărtăşi.

Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea –
Eu şi frumoasa Annabel Lee –
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.

Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-îngheţând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Şi de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o şi-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.

Îngerii din Paradis, mai puţin fericiţi,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri –
Da! Din acest motiv (toţi oamenii ştiu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-îngheţând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.

Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi –
A celor mult, mult mai deştepţi decât noi –
Şi nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărţi sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.

Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi –
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de iubire

Salciile blânde
Din margine bălţii
Scaldă oglinda nopţii
Cu lacrimi de rouă.
Iubito!... Noi ne iubim
Dar... ce păcat
Afară nu mai plouă.
Privim împreună stelele pe cer
Luna se bucură şi ea.
Sălciile se arcuiesc asupra noastră
Iar tu, în frăgezimi de foc,
Îmi dai, fără să-ţi cer,
O dulce sărutare,
Împreună vom sorbi nectarul nopţii
Ascultând cum cântă sălciile
Acolo... în marginea bălţii,
Dar... noaptea e dulce cu noi
Iar eu îţi voi da
O petală de iubire.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

plaja dormea între valuri
pe o stâncă sângera o inimă
erai o străină când te-am întâlnit într-o privire
rochia ta, culoarea cerului
părul despletit tânjea dorinţe nestinse
păşeai goală ca o femeie
erai atât de frumoasă
nu ştiam surâsul mângâierilor tale
şi te-am strâns în braţe
te-ai frânt a iubire totală
sărutul nemărginirii
dacă nu te-aş fi găsit cine aş fi fost
când te sărut în zori
sărut paşii
când te sărut în noapte
sărut clipa
şi când voi termina de sărutat
atunci vei ştii iubito cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut pe care îl dorim

Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea

spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.

Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea noapte

Îmi amintesc de acea noapte,
În parc, pe bancă, doar noi doi,
Vorbeam încet, uşor, în şoapte,
Deşi cu tine eram vioi.

Eu vorbeam mereu, mă bâlbâiam,
Vroiam să fie cât mai plăcut,
Doar pentru tine, căci te plăceam,
Vroiam doar să te sărut.

Iar tu, înger pur din Rai,
Priveai spre cer, erai tăcută,
Erai frumoasă, străluceai,
Ca o floare atent crescută.

Şi-ntr-un moment, fără accept,
Te-am luat de mână, ne-am ridicat,
Inima mi se oprise-n piept,
Te-am luat în braţe, te-am sărutat.

La sfârşit nimic n-ai spus,
Doar te-ai întors şi ai plecat,
Acea noapte a apus,
Cu gându-n stele m-ai lăsat.

Doar o fată mult privită
Pentru-o noapte neuitată,
Acea fată mult iubită
Pentru-o noapte fermecată.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă cu minuni

Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Şi îţi dăruie visării
Ochii de lumină plini!

În visare ţi s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.

Le dezleagă şi sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristeţea-n carne roade,
Ne sfârşeşte pe-amândoi.

Eu voi sta la sfat cu luna
Şi cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înţelegeam.

Ca-ntr-o doară să-i spun lunii
Strecurată printre pruni,
Cu cât foc iubesc nebunii
Şi cum speră în minuni.

Când se înfiripă zorii
Alungând un somn curat,
Tu să laşi în noapte norii
C-un sărut nevinovat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de lună

Când luna se iveşte-n
al nopţii început,
un umăr ce luceşte
îmbie la sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri line de iubire

Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu şopteşte-n maluri
Şi-atâta linişte e-n sat.

În grabă una câte una
Făcliile nopţii s-aprind
În zare se vesteşte luna
Iar eu în braţe te cuprind...

Şi îmbătaţi de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind uşor.

Nu ştim, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziş
E noapte clară şi târzie
Căci timpul trece pe furiş.

Răpiţi de vraja fără seamăn
Am vrea ca vremea-n loc să stea
Când visurile noastre deapăn
Cu fir de doruri dragostea.

Iubito!... Iubite!... şoptim cu drag
Sfânt adevăr cât ne iubim
Cu-al lacrimilor mândru şirag
Noi inimile ne-mpodobim.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor [variantă]

Înamorat al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor
Cu focul ei molcom şi seducător
Chipul tău drag îl pictează sublim
Pe-a inimii-mi pânză ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit
Şi-aprig vrăjit eu mă bucur atent
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja aprinsă a dulcei iubiri
Ce într-un sărut de aprinse priviri
Noi dezgoliţi o secăm de mister
Spunându-şi cuvântul cel neefemer

Într-al ei farmec cel neprihănit
Şi fatumul său ce ne este menit
Nouă-n esenţă ne-amestecă-un foc
Ce lasă-ne-n vrere un simţ reciproc.

Şi-astfel noi doi sub un nobil impuls
Ce el deconspiră supliciul ascuns
Înstrăinării de-un suflet iubit
Lăsăm întâmplării al ei act menit

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu graţie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor să îţi gust
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi,
Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.

Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta scumpă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (22 aprilie 2019)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!