Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
Și azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viața toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
și viața mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învățătură
tot omul să o însușească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Amintire
Mamă,
și azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
Hai, copile, hai, adună
minte pentru viața toată!
poezie de Dumitru Delcă (16 aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi copile, ține minte
Măi copile ține minte
ale mele dragi cuvinte!
Viața care vine, nu e pentru mine.
Viața care vine, vine pentru tine.
Dacă nu ești pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghițit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viață, la nivel înalt,
unde nu faci față, printr-un singur salt.
Pășind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuși ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară și-l scote din impas!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, copile
Pentru tine, copile:
Eu am fost.
Acum e rândul tău.
Îndrăznește!
Las ție moștenire,
a școlii menire,
să duci mai departe
învățătura de carte.
Niciodată să nu uiți
că am scris cu cretă albă,
cunoștințe multe, salbă,
pentru viața ta întreagă.
Din iubire pentru tine
cu mult drag ți-am dăruit,
din lumina de la mine
stelele ce le-ai primit.
Ele -îți vor deschide calea
către viața ce-o clădești.
Larg îți va surâde zarea:
Luptă să o cucerești!
poezie de Dumitru Delcă (1 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ele mi-au schimbat viața
Cati și cu Teodora, două fete din Carpați.
Dacă le vedeți odată, sigur nu le mai uitați.
Sunt atâta de frumoase că îți stă mintea în loc,
Una-i floare înflorită, alta este un boboc.
În grădina casei mele, două flori au înflorit,
Viața toată mi-au schimbat-o, când pe lume au venit.
madrigal de Dumitru Delcă (25 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Și mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine șchiop ce vine pe șosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.
Și-mi vine în minte întrebarea:
"Ești prost când te îndrăgostești
sau doar prostii se îndrăgostesc?"
Și-atunci mă apropii de mine
Și salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia XIV
Tu îmi spuneai: - Iubite! - Iubito! îți spuneam.
- Ninge! spuneai, și: - Ninge! spuneam privind pe geam.
- Încă... spuneai, și: - Încă... și gura mea spunea.
- Așa... spuneai, și gura mea îngâna: - Așa...
Iar mai târziu: - Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
- Eu și mai mult pe tine! îți răspundeam. - S-a dus,
Spuneai, frumoasa vară! Eu: - Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-și pierduseră asemănarea lor.
Și a venit și ziua aceea, în sfârșit.
Când m-ai numit pe nume: - Prietene iubit!
(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Și-ți răspundeam: - Repetă! Vreau să aud din nou!
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul tău, măicuță bună
Și azi aud, măicuță bună,
Cum de la joacă mă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.
Cum puteam să nu răspund
Glasului ce mă chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.
Când în joacă mă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.
Glasul tău duios, de mamă,
Aș vrea și astăzi să-l aud.
E drept că și azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.
Acuma am copilul meu
Și-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca să-l pot îmbrățișa.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și furați de fericire
N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viață pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrățișare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin și eu lângă tine, m-așteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
și furați de fericire, îmbrățișați am adormit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate
Am fost naiv... si-n fine
E spus la timp trecut
Ca te-am iubit pe tine
Si totul a durut.
Ma incredeam in vorba
Ce mi-o spuneai sagalnic
Ti-am ascultat si soapta-ti
Ce amagea amarnic!.
Era frumos odata
Pe cind eram noi doi;
Ce soarta blestemata
S-a ales din noi doi!.
Mi-ai spus pe-atunci iubire
Ca doar asa va fi
Ca viata-i o menire
Si nu un joc de inimi.
Mi-ai spus ca ma iubesti
Si va ramine-asa
Ca nu ma chinuiesti
Ranindu-mi dragostea.
Iti amintesti cuvinte?
Iti amintesti iubire?
Iluzii... juraminte!
Si vorbe de-mplinire!.
Azi au pierit cu toate
Azi s-au topit in ploi
Eu te-am iubit! Tu... poate
Tu ai uitat de noi!
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de învățătură
Cuvinte de învățătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.
O lume mai înțeleaptă,
Fără oameni necăjiți.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoși, fericiți.
Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când oameni răi
Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!
În viața ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.
Niciodată nu uita
Că tu ești mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.
Când piatra lovește-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine
Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Și din grădina ce-a înflorit, ți-am dăruit toți trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colțul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subțire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrățișat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a așternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Au rămas singuri pe lume
Într-o casă din pădure,
acolo între castani,
Doi bătrâni, singuri pe lume,
trăiesc gârboviți de ani.
Singurătatea-i apasă,
viața lor e mai amară.
Nu mai pot ieși din casă,
nu mai știu ce e pe-afară.
Viața lor spre moarte suie.
Nu mai pot să vadă largul.
Copii n-au ca să-i mângâie,
Nimeni nu le trece pragul.
Când glasul lor se stinge,
cine îi va îngropa?
Cine oare îi va plânge?
Sau... fiarele-i vor devora.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2007)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Bine faci, bine găsești"
Ai grijă ce sameni
În grădina ta!
Ai grijă de oameni,
Și de viața ta!
Fă la oameni bine!
Cât poți, să-i ajuți.
Fă și pentru tine.
Asta să nu uiți!
Fără tine câmpul
Nu pote rodi.
Fără tine, vântul
Ne va prăpădi.
Sămânța, fără soare
Nu va răsări.
În grădină, floare,
Nu va înflori.
Faptă bună-înalță
Către Dumnezeu!
Și vei fi în viață,
Fericit mereu.
Iar proverbul ce ne-nvață:
"Bine faci, bine găsești"
Cât vei rămâne în viață,
Ești dator să-l împlinești.
poezie de Dumitru Delcă (9 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule
Când te simți un pic pierdut
către cer tu să privești.
Dacă-n Domnul ai crezut,
ajutorul Lui primești.
Când în viața ta apar
greutăți neprevăzute,
Către cer privește iar
și grijile sunt trecute.
Când dă greul peste tine
stai liniștit! Nu dispera!
Dumnezeu este cu tine,
de greu te va apăra.
Nu te stresa! Fii cumpătat!
Orice supărare trece.
Fii cu sufletu-împăcat!
Viața așa se petrece.
Doar așa mergi mai departe
și poți învinge orice rău.
De fericire ai parte
când ai credință-n Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea sfântă, de Crăciun
În noaptea sfântă, de Crăciun
Am făcut un lucru bun.
În genunchi m-am așezat,
Rugăciuni am înălțat,
Să-l aflu pe Dumnezeu,
Pe Tatăl Ceresc al meu.
Toată noaptea m-am rugat
Și pe Domnul l-am aflat.
L-am aflat în cer, în stele,
Și în gândurile mele.
L-am găsit acolo, sus,
Stând alături de Isus.
Lângă fecioara Maria,
Care-a născut pe Mesia.
El de-acolo ne veghează
Și mintea ne luminează.
Tot de acolo ne privește
Și de rele ne păzește.
Dumnezeu este în toate,
E în viață, e în moarte.
Tot în noaptea luminată,
În zarea îndepărtată,
Cu ochii minții am văzut
Tărâmul necunoscut,
Spre care ne îndreptăm
De pe pământ când plecăm.
Chiar și-acolo l-am aflat
Pe Cel care ne-a creat.
Toată viața, cât trăim,
Cu credință să-i slujim,
Din suflet să-i mulțumim.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat înțelept
Pentru tot ce ți se-întâmplă
nu timpul e vinovat.
Pune degetul la tâmplă
și spune: m-am înșelat.
Pentru întâmplări din viață,
nu viața e vinovată.
Dacă ai minte isteață
îți dai seama de îndată.
Pe semeni nu-i acuza
că nu stau pe lângă tine.
Meditând, vei constata
că vina e doar la tine.
Evaluează faptele!
Asumă-ți greșelile!
Schimbă-ți felul de a fi
cu viața, cu oamenii.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!