Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Olandezul zburător*

Cerul era înnorat și gri,
Și vântul bătea dinspre apus,
Și noi priveam fregata-nnegrită de talazuri
Cu pânzele zdrențuite-n vântul indispus.
Semnalau că au scrisori pentru cei de-acasă,
Întrebau dacă nu le-am putea prelua noi.
Apoi au plecat, au rămas clătinându-se-n siaj
Toate scrisorile lor, închise-ntr-un butoi.

Am coborât velele și-am redus viteza
Pentru-a pescui din mare-acel butoi
Și-am remarcat, uimiți, cum bătrâna fregată
Girează-n vânt și se-ntoarce înapoi.
Căpitanul o privea prin lunetă, l-am auzit
Ținându-și răsuflarea și-am văzut cu toții
Cum furtuna crește, crește fierbând,
Cum devine-un înspăimântător zid al morții.

"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
Acea furtună vrea să ne-angajeze într-o luptă,
Dar este mult mai bine înarmată decât noi!"
"Ce se va întâmpla cu nava din prova noastră,
Abandonăm o victimă aflată în furtună?"
"Numele ei este Olandezul Zburător*
Și furia îi umflă velele, o furie nebună!"

Tunetul scâșnea și mârâia ca demonii,
Și fulgerul împușca valurile cu miile-i de flinte,
Și Olandezul s-a năpustit spre noi
Călare pe furiile ascunse în morminte.
Căpitanul nostru stătea la timonă,
Iar echipajul manevra velele-n sălbaticul tumult –
Și totuși acea navă și-acea furtună
Se-apropiau de noi din ce în ce mai mult.

Corabia s-a-nălțat pe un talaz enorm
Pentru-a se prăbuși apoi în străfundurile genunii,
Echipajul se-agăța de tot ce-avea la îndemână,
Era pierdut dacă aluneca în ghearele furtunii.
Marea, ploile și vântul învrăjbit izbeau
Mânioase velierul nostru – eram de plâns,
Iar de pe puntea celeilalte nave, blestemate,
Se-auzeau hohote de râs.

"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
Acea furtună vrea să ne-angajeze într-o luptă,
Dar este mult mai bine înarmată decât noi!
Acea nava fantomă ne vânează,
Aduce cu ea ploaie și furtună!
Numele ei este Olandezul Zburător
Și furia îi umflă velele, o furie nebună!"

Deodată am zărit pământul,
Era o cursă nebună pe învolburate ape,
Bănuiam că-i vorba de Santa Marta,*
Olandezul Zburător era tot mai aproape.
"Mergem la risc!" a strigat căpitanul,
"Avem o șansă și totul de ea depinde!
Salvarea, dacă reușim să trecem testul,
Sau sufletele noastre, dacă ne va prinde."

Furtună pretutindeni, jur împrejurul nostru,
Iar infernalul Olandez ne-a tăiat vântul,*
Bestia era acoperită de-o volbură de ape,
Catargul nostru vibra și-aștepta deznodământul.
Eram aproape de portul salvator,
Se vedea digul de la intrare,-nnegrit din loc în loc,
Și fiecare om dorea ca nava s-alerge cât mai iute,
Căci toți știau că viața le era în joc.

"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
Acea furtună vrea să ne-angajeze într-o luptă,
Dar este mult mai bine înarmată decât noi!
Acea nava fantomă ne vânează,
Aduce cu ea ploaie și furtună!
Numele ei este Olandezul Zburător
Și furia îi umflă velele, o furie nebună!"

Odată ce-am năvălit în port
Olandezul s-a-ndepărtat, lăsând pustie rada,
Se-auzeau prin palele de vânt țipetele-amare
Ale diavolilor cărora le scăpase prada.
De-ndată ce-am intrat la adăpost,
În golful primitor, ne-am tras sufletul nițel
Și-apoi am spart butoiul, să vedem
Conținutul acelor scrisori închise-n el.

Cred că erau vreo sută...
Și ne-am dat seama când le-am desfăcut
Că pergamentele mucegăite erau scrise
Pentru niște oameni morți de mult.
Dacă vezi o fregată-nnegrită de talazuri,
Cu pânzele zdrențuite-n vântul indispus,
Fugi și veghează-n urma ta, altfel vei auzi
Căpitanul strigând de pe puntea lui de sus:

"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
Acea furtună vrea să ne-angajeze într-o luptă,
Dar este mult mai bine înarmată decât noi!
Acea nava fantomă ne vânează,
Aduce cu ea ploaiei și furtună!
Numele ei este Olandezul Zburător
Și furia îi umflă velele, o furie nebună!"


* Olandezul zburător ( Flying Dutchman ) – o navă fantomă legendară, blestemată să navigheze pe oceane pentru totdeauna, fără o destinație precisă și fără să atingă vreodată uscatul. Potrivit legendei, vasul poate fi observat de departe, învăluit în ceață sau emanând o lumină spectrală. În tradiția breslei navigatorilor vederea acestei nave nălucă este semnul prevestitor al unei nefericite fatalități.


* Jolly Rogers – grup muzical din SUA având ca temă favorită cântecele despre pirați și piraterie (Jolly Roger- emblema piraților veacului al XVIII lea: imaginea unui craniu și a două oase încrucișate pe fondul unui steag negru).


* Santa Marta – port pe coasta Mării Caraibilor, Columbia.
* A tăia vântul sau a intra în vântul unei nave (velier) – a manevra în așa fel încât să plasezi nava
proprie între direcția din care bate vântul și o altă navă, astfel încât suprafața velică propulsoare
a navei respective nu va mai beneficia pentru propulsie de întreaga forță a vântului.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Flotila de baleniere

În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare –
Și lumea se-ngrămădea pe cheu și saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.

Pentru că erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN
(O, vântul dinspre țărm bătea spre mare!)
Și POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare,
A ieșit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.

Erau acolo Jack din Grosmont și Tom din Staith,
(O, vântul dinspre țărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos – și mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.

Willy-al meu m-a sărutat în fața tuturor
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Willy-al meu a urcat ultimul la bord
Și și-a fluturat bereta spre mine la plecare.

Și astfel au plecat din port, lăsând uscatu-n urmă,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Deja vedeam parcă gheața sub etrava navei lor
Și sloiurile-n derivă prin frigul nopților polare.

Treceau luni de zile și soseau alte și-alte luni de zile,
Și vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Și de multe ori mama-n nopțile furtunoase
Plângea cu mine – curgeau lacrimi, multe și amare.

Dar când, în septembrie,-a urcat pe cer luna plină,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat,
Flotila balenierelor noastre – fericită sărbătoare –
S-a întors acasă din mările nordului înghețat.

Oamenii s-au strâns pe cheu și le-au întâmpinat,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat;
De la orologiul primăriei și până la farul de pe dig
O mulțime de popor aplauda neîncetat.

Le-am văzut din vârful scărilor vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat
Și valurile dansau vesel sub bompresurile lor,
Și-n bordul de sub vânt fulguia talazul înspumat.

Le-am văzut de lângă scările vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat;
Și nava din fruntea flotilei noastre de baleniere
Tocmai dubla farul*, cu pavoazul cel mare ridicat.

O, erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN!
(Vântul dinspre mare bătea încă spre uscat ),
Se vedeau, roșii, velele lui POLLY DIN SLEIGHTS –
Și întregul echipaj era pe punte adunat.

Încet-încet toate-au depășit farul de intrare,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat –
Și, la dane acostate, și-au găsit odihna-n port,
Lungul lor voiaj odată terminat.

Dar unde, vai, unde-i oare MARY JANE,
Vântul bătea dinspre mare spre uscat!
Mulți, își strângeau acum iubita-n brațe...
Pe mine iubitul de când nu m-a-mbrățișat?

Of, spuneți-mi unde-i MARY JANE,
Acum, iată, vântul bate dinspre mare spre uscat!
"Mary Jane cu întregul echipaj
În largul oceanului s-a scufundat!"

Duceți-mă acasă la scumpa mea mamă,
Deși vântul bate dinspre mare spre uscat;
Niciun talaz nu-mi va lovi iubitul,
Făr-a se izbi întâi de sufletu-mi înfrigurat!

Duceți-mă acasă, căci de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă vântul bate dinspre mare spre uscat;
Willy-al meu zace în abisurile morții,
Dar inima lui bate în pieptul meu ca altădat'.

* A dubla farul – nava, în marșul ei, ajungând la travers de far (farul aflându-se într-o direcție perpendiculară pe axa longitudinală a navei).

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zilele bătrânelor clipere*

Am navigat pe vremea cliperelor –
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;

Și velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt –
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.

Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-și zurbagiul echipaj.

Le văd râsul pe fețele arse și păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloții care,
Agățați de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinărești sălbatice, fermecătoare.

Oh, valurile mării rostogolindu-se pe punți
În vreme ce noi tragem, strânși mănunchi,
De școte* cu obrajii biciuiți de rafalele furtunii,
Cu cizmele pline de apă până la genunchi,

Cu funiile trupului și sufletului în jurul
Mijlocului nostru temeinic petrecute,
În timp ce nostromul urlă precum tunetul,
"Crăpa-v-ar ochii! Asigurați sartul! Iute!"

Am scos cu tecile cuțitelor marinărești
Din crăpăturile de pe covertă și bordaj
Târâtoarele-aruncate de talazurile mării
Și-am făcut din ele tocană pentru echipaj;

Încolțiți permanent de foame,
Înghesuiam în noi cât puteam chisăliță
De pesmeți 'Dandy-funk' and 'Spotted Harry',*
Îndulcită cu zahăr brun, o linguriță.

Am navigat în volte-naintea vijeliei
Din clocotul Latitudinilor Hohotitoare,*
Ne-am bălăcit tândălind la tropice
Unde-i iadul însuși a soarelui dogoare!

Pe-un nenorocit de viscol dușmănos
Am înfruntat înghețați bocnă bătrânul Cap Horn;
Și-am făcut cu mâna Olandezului Zburător*,
Zdrențelor lui de vele și, frânt, arborelui artimon.


* Clipere (clippers) – Celebre nave comerciale cu pânze din secolul al XIX lea a căror capacitate de transport marfă era sacrificată în favoarea vitezei. Inițial au fost destinate comerțului cu țările din Extremul Orient (ceai, opium, mirodenii, pasageri, servicii poștale). Numele vine de la verbul "clip", a călători repede, ca un șoim. Având un coeficient prismatic foarte bun, navigau, în general, cu peste 16 noduri (cca 30 km/oră), Sovereign of the Seas atingând recordul de 22 de noduri (cca 41 km/oră).

* Școt㠖 saulă sau parâmă destinată pentru a manevra colțul de jos al unei vele

* Dandy-funk – un fel de desert mâncat pe mare, o prăjitură sau biscuiți copți în untură.

* Latitudinile Hohotitoare sau Vânturile Urlătoare (Roaring Forties) – vânturile din zonele cuprinse între latitudinile de 40°S, respectiv de 50° S.

* Olandezul zburător ( Flying Dutchman ) – o navă fantomă legendară, blestemată să navigheze veșnic pe oceane, fără a putea ajunge într-un port și fără să atingă vreodată uscatul. Potrivit legendei, vasul poate fi observat de departe, învăluit în ceață sau emanând o lumină spectrală. În tradiția breslei navigatorilor vederea acestei nave nălucă este semnul prevestitor al unei iminente și nefericite fatalități.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două nave

Cum stau lângă cruce pe piscul solitar, țărmului avanpost,
Admirând maiestuoasa regină a lumii noastre, marea,
În penumbra-ntunecată a muntelui o navă stă la adăpost,
Iar alta navighează tăindu-și cu prova-n talazuri cărarea:

Una se-avântă cu aripi albe-ntr-o cursă de mare-anvergură,
Cu flamura și velele vibrând extatic deasupra undelor marine;
Alta, la umbră, cu pânzele strânse,-i legată de-o gemandur㠖
Nava care m-așteaptă pe mine.

Dar, iată! Eu îi pot vedea Porții coloanele sclipitoare
În zarea luminoasă unde norii întunecați se sparg
Și-aud dinspre nava care-abandonează golful, în depărtare,
Cântecul voios al marinarilor la gabie, sus pe catarg.

Iar acum, mă gândesc la urmele radiante care-au adus
Consolare pe Marea Galileii bătută de furtuni haine –
Și-aștept semnalul sifleei pentru-mbarcare, la apus,
Pe nava care m-așteaptă pe mine.

*15 August – Sf. Maria – Ziua Marinei Române

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Walt Whitman

Pe comanda navei, la cârmă

Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.

Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari – dangăte prevenitoare legănate de valuri.

Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.

De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.

Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Poems" de Walt Whitman este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -116.00- 45.99 lei.

Mentalul conștient este asemenea unui căpitan de vapor care stă pe puntea navei. El dirijează toate manevrele și dă ordine oamenilor aflați în sala motoarelor care, la rândul lor, controlează toate cazanele, instrumentele etc. Mecanicii nu știu încotro se îndreaptă nava, dar se supun ordinelor pe care le primesc. Ei pot chiar facă astfel încât nava să eșueze pe stânci, dacă omul de pe punte, servindu-se în mod greșit de compas și sectant, le dă indicații eronate. Mecanicii i se supun în mod automat, pentru că el este comandantul. Căpitanul este stăpân pe navă și ordinele sale sunt executate întocmai. Tot astfel, mentalul conștient este căpitanul navei care este constituită din ființa, anturajul și toate afacerile voastre.

în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Miracle Power of Your Mind: The Joseph Murphy Treasury Paperback" de Joseph Murphy este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -121.99- 63.99 lei.

Nava vieții

Nava vieții, nava vieții
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbește de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Și răcnește marea vieții,
Valurile mii...
Dimineață a credinții
Nu mai vii?...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat -mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință -mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situația era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută și mereu constantă, nu ridica probleme celor aflați pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieți, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În așteptarea "inspectorilor", își revăzură nava, așa cum le indicase directorul, deși, știind că totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuși, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînțeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic și că totul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuși, nu doreau aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenția să se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Se plimba agale, fără o țintă anume, dând doar ocol de vreo câteva ori propriei sale nave, "Pacifis", pentru a nu se înfunda în acea pustietate; dorea să vadă totuși ceva, iar cum prin apropiere nu era decât albastra lui navă, nu se îndepărtă de ea. O privea tăcut, învăluită de atmosfera albă, neuniform răspândită, în unele locuri ca o ceață fină, abia perceptibilă, iar în altele ca un abur dens, compact, ca un fum gros, prin care vederea cu greu putea răzbate și o găsi minunată, deși o cunoștea ca pe propriile-i buzunare, doar era nava lui.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nava, de curând finisată, nu prea avea nevoie de o pregătire pentru plecare, doar totul era foarte bine pus la punct, acesta fiind motivul construcției sale, însă, pentru orice eventualitate, cei trei tineri, conștiincioși, trecură la o nouă verificare amănunțită, aruncând cu atenție o privire generală asupra întregii nave, chiar dacă știau destul de bine că totul era în stare perfectă, din toate punctele de vedere, însă dacă directorul le spusese trebuie să se ocupe de verificări, exact asta și făceau, pentru a nu se expune nici unui risc. Desigur, nava albastră era gata încă din momentul în care construcția ei fusese desăvârșită.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.

În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.


NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul corăbierului

Tot echipajul pe covertă!
................................
Se-apropie dinspre vest furtuna,
Norii aleargă înnebuniți pe cer,
Șfichiuind cu biciurile luna.

Vântul fluieră-n fungi și-n straiuri,
Ne înclinăm, reducem velele la jumătate;
Acum, c-un salt și o cădere, plonjăm
În primul ochi al vijeliei înspumate;

Mușii, ghemuiți unul în altul jos
În cabine, înalță rugi fierbinți cerului:
Omul tânăr – singur și liber,
Bătrânul – alături de nevasta lui;

Unul ar renunța la tot avutul,
Iar altul la frageda, blonda lui iubire,
Pentru-o bucățică de pământ ferm
Pe care să-și afle râvnita izbăvire.

Asigurați bine sarturile, vitejii mei,
Și rulați strâns velele, nu-i timp de glume,
Rafalele care ne vor lovi curând
Ar putea șterge de pe pământ întreaga lume....

Mâine, băieți, pasagerii se vor simți niște eroi,
Afișând pe punte un aer mândru și solemn,
Iar noi – noi vom mesteca, scuipând, tutun
Și, cu coada ochiului, ne vom face câte-un semn,

Spunând, în vreme ce nava se-avântă înainte
Cu velele în vânt: "În viață mea pe mare
Am întâlnit, ehei, domnilor, stihii grozave,
Acum fost doar o furtună oarecare!"

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Louis Stevenson

Crăciun pe mare

Velele, brice de gheață, tăiau în carne-acolo,-între Capul Sud și Capul Nord,
Puntea era patinoar de la prova la pupa, de la babord și până la tribord;
Vântul bătea dinspre nord-est, împingând turme de berbeci albi pe mare;
Adăpost? Doar lângă recifurile-ascuțite și stâncile albite de vânturi și de sare.

Mateloții, la resac, auzeau valurile în dimineața zilei friguroase;
În lumina vineție-a zorilor ne zăream fețele vineții, cețoase;
O zbugheam toți pe punte la țipătul sălbatic al înfriguratului nostrom –
Tot ridicând, tot coborând, prin rafalele de vânt vela artimon.

Toată ziua-am luptat cu talazurile între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul dușmănos și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă-, n dureri amarnice și groază, în gura de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.

Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii în ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord se-aținea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.

De-a lungul coastei, zăpada de pe-acoperișuri era albă, spumă-a mării;
Ardeau focuri vii în fiecare sobă din toate locuințele-așezării;
Sclipeau ferestrele-n gerul aspru, iar fumul din hornuri se înalța în slavă;
fi putut jura mirosul de mâncare caldă-ajungea până la noi pe navă.

Clopotele bisericii din sat răsunau pline ochi de voioșie;
Toate erau așa cum oamenii-și doreau și cum trebuiau fie-n
Dimineață de Crăciun, doar pentru noi, cei din furtună, de temut;
Chiar lângă clădirea pazei de coastă se-afla casa-n care m-am născut.

Oh, well, am văzut odaia primitoare, fețele de-acolo, atâta de plăcute,
Ochelarii mamei cu rame de-argint, părul tatei sur, paharele de vin știute;
Și, well, am văzut focul din cămin și scânteile, niște spiriduși
Dansând deasupra blidarelor cu farfurii de China, îmbujorați și jucăuși!

Și, well, știam și ce vorbesc părinții, vorbeau de mine, de absența mea,
De umbra care sunt plutind prin curte, de fiul care-acasă nu se întorcea;
Și, o, fiul păcătos care păream a fi, în nici un fel în ceasul oportun,
Era acum aici, trăgând de frânghiile-înghețate bocnă,-n ziua de Crăciun!

Au aprins lumina farului și negurile înghițite-au fost parcă de ocean;
" Toți marinarii sus, pe arboret," l-am auzit strigând pe căpitan.
" In numele Domnului, nava nu va rezista", secundul Jackson a țipat,
..." E singura șansă, domnule Jackson, – sau marea ne va așterne pat!"

A tremurat velatura din încheieturi, dar velele erau noi și bune,
Iar corabia a întors cu bine-n vânt, ajutată poate și de-o rugăciune.
Ziua de iarnă se prelingea-n amurg, iar noi cu steaua polară pe catarg
Ne-am îndepărtat de țărm, de stâncile rânjind, luând curs spre larg.

Au răsuflat toți ușurați, iar eu am început cânt sub cerul vesperal,
Văzând cum prova-înaltă înaintează mândră, tăind val după val;
Apoi, tot ce-am mai putut gândi în noaptea aceea, cățea rea,
A fost eu plecam pe mare și că familia-mi acasă îmbătrânea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde : A Graphic Novel in Full Colour" de Robert Louis Stevenson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -40.00- 11.99 lei.
Edgar Lee Masters

George Gray

Am contemplat de multe ori
Marmura care a a fost sculptată pentru mine –
Un velier cu pânzele strânse acostat într-un port.
Într-adevăr, el nu reprezenta destinația,
Ci viața mea;
Pentru ca mi-a fost oferită dragostea și eu am ezitat gândind la deziluzie;
Tristețea a bătut la ușa mea, dar mie mi-a fost teamă;
Ambiția m-a chemat, dar n-am îndrăznit arunc zarurile,
Deși în tot acest răstimp doream ca viața mea aibă un sens.
Acum știu că noi trebuie ridicăm, desfășurând, velele
Și să ne prindem în vânturile destinului
Spre oriunde acestea ar conduce nava.
A căuta un înțeles în viața cuiva poate sfârși în nebunie,
Dar viața fără sens este tortura
Neliniștii și a dorinței fără contur –
Este nava tânjind către mare și totuși temătoare.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Sonya: De fapt, știam ce faci în acest moment și că mai ai puțin de vopsit aici, de aceea mi-am permis te deranjez.
Lucian: Aha, pricep... Deci, m-ai urmărit, chiar dacă nu în direct; ai continuat însă mă urmărești.
Sonya: Așa e, recunosc. Nu te văzusem de mult timp și doream știu ce faci, lucru pe care-l puteam afla cu ușurință.
Lucian: Pricep. Nu te condamn deloc. Dacă ai posibilitatea afli orice, de ce nu? Poate că și eu aș fi procedat la fel, în locul tău. Dar dacă tot ai venit până aici, hai intrăm în navă, n-are rost stăm afară. Termin mai târziu de vopsit nava, am destul timp.
Sonya: De ce nu-i lași pe roboți să se ocupe de treaba asta?
Lucian: las roboții?! Nu; prefer termin eu, de moment ce eu m-am apucat de revopsit, eu voi vopsi toată nava cu albastru, deci, eu o voi termina.
Sonya: Bine, n-ai decât; fie cum vrei...
Lucian: Deocamdată... Hai intrăm în navă.
Sonya: Mai bine nu. Sincer, aș prefera mergem prin orașul artificial, discutăm, să ne plimbăm, ca să scap de costumul ăsta incomod; mă simt mult mai bine fără el, dar aici sau în nava ta, nu pot renunța la el.
Lucian: Vom merge și prin oraș, însă înainte de asta, tot va trebui intrăm în navă, măcar pentru puțin timp, atâta cât să mă curăț și să mă schimb în uniformă. Doar ce ai spus că așa, albastru cum sunt acum, i-aș putea speria pe toți locuitorii planetei. N-aș vrea să se întâmple una ca asta.
Sonya: Ai dreptate. Bine, în cazul ăsta, intrăm în nava ta.
Lucian: După tine, domnișoară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Nava de linie e-o doamnă

Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!

Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!

Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie -ncarce sau să moară!***

Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!

Nava de linie e-o doamnă, dacă izbucnește un război,
Crucișătorul, soțul ei, o ține-acasă, departe de lupte și de tărăboi,
Dar vai de navele comerciale care-nsoțesc apele mareei!
Ele trebuie lupte pentru niște doamne care-s mândria Angliei.

Nava de linie e-o doamnă, dar dacă n-ar exista acest obiect de preț
Micuțele nave comerciale ar face oricum pretutindeni comerț.
Crucișătorul este soțul ei, dar fără noi – aceste umbre vagi –
El n-ar fi putut duce lupta pentru patrie și pentru toți cei dragi.

Pentru cei dragi și pentru patrie, Jenny, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;
Rătăcind de colo colo, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Așteptându-i pe ce dragi, Jenny, afară-n frig!

* Inițial, nava de line era o navă de pasageri care făcea curse regulate între anumite porturi, urmând un orar fix. În zilele noastre și alte tipuri de nave, cum ar fi navele port-container sau navele ro-ro, au fost introduse în serviciul de linie.
Navele de linie se deosebesc de navele comerciale obișnuite, în jargonul marinăresc numite nave vagabond (tramp ships), nave ale căror porturi de destinație pe termen mediu și lung nu este dinainte cunoscut, într-un sezon fiind nevoie de ele, spre exemplu, în porturile din Africa sau din America de Sud, iar următorul sezon în Marea Barents sau în Extremul Orient. În poemul de mai sus ele-s comparate de Kipling cu nefericitele femei care, în speranța sosirii probabile a unei nave, rătăcesc între Portsmouth Hard și Royal Dockyard în așteptarea marinarilor care se debarcă pentru concedii sau care au permisiunea de a ieși câteva ore în oraș – soți, fii, frați sau clienți.

** Când a fost scris poemul tramvaiele erau încă trase de cai.

*** "-ncarce sau să moară" – dacă navele comerciale nu găseau marfă de transportat erau sortite unui destin nefericit – similar cumva cu cel al femeilor singure, în așteptare lângă gardurile și porțile porturilor.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

Fetele trag de remorca prova

O navă la tropice pe marea-n spume, cu cer senin deasupra,
Cu velele întinse de alizeul sprințar suflând din pupa;
Stâncile din jur sunt viscolite de pulberea stropilor de mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."

Și, iată, "Trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue –
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"

Aleargă cu șaișpe noduri spre nord, sprintenă și sigură,
Cu vântul intrând în velele zburător și cu un os în gură*;
Cu un siaj ca scocul morii, nava rulează-n grabă mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare!

Pe dunetă, în miezul zilei, Căpitanul privește peste copastie,
Se foiește de colo până colo și fluieră o melodie,
Apoi pune deoparte sextantul și spune-n gura mare:
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"

"Am avut parte de navluri și de marfă la potrivit soroc
De cereale și de cherestea, și de mult, mult noroc.
Nitrați pentru Taltal și pentru Bombay orez cu bobul mare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."

"A navigat încărcată la pescaj maxim, a ocolit capul Horn,
A rătăcit în ceață printre sloiuri, lovită de-al tempestelor harpon;
La latitudinea cailor* a plutit nemișcată, arsă nemilos de soare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."

Ascultați cum cântă Vânturile Permanente* răsunătoare,
Voioase cântece marinărești în velele albe, nemuritoare,
O, ascultați cum fluieră fungile și straiurile-a sărbătoare,
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"

Iată! Se vede gura Canalului, iar pe mal mulțime de norod,
Uralele urcă până la cer când parâma remorcherului e la bord –
"Volta", strigă ofițerul – apoi, plata pentru paișpe luni pe mare –
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."

"Haideți, trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue –
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"

*O veche credință a marinarilor din epoca navelor cu pânze era aceea atunci când un velier se îndrepta spre casă, după multe luni petrecute pe mare, căpătând un important plus de viteză în zona unde bat alizeele permanente, asta se datora faptului fetele de acasă... "trag de remorca prova".

* Un os în gur㠖 referire la bompresul navei.

* Latitudinea Cailor – latitudini subtropicale între 30 și 35 de grade la nord sau la sud de ecuator. În acel areal lipsit de vânt navele pierdeau mult timp din lipsa elementului propulsor, vântul, fiind nevoite arunce o parte din marfă peste bord pentru a ușura nava și, implicit, pentru a reduce pescajul; se aruncau în mare până și caii, cărora, altă durere de cap, nu mai aveau de unde să le fie asigurată apa necesară.

* Vânturile de vest (predominante ~ dominante) – bat constant, tot timpul anului, între latitudinele de 35-65 de grade nord/sud.

*Poemul a fost pus pe muzică de Alan Fitzsimmons, Bob Zentz, etc

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atracție fatală

Eram un flăcăiandru la prima îmbarcare,
M-au numit mus și a doua zi-am ieșit pe mare...

Io-ho-ho, mardeiașii mei, trageți tare!

Deși nava abia trecuse dincolo de far,
Genunchii-mi tremurau, fața-mi era de-un gri-murdar;

M-am târât până la căpitan și, plângând ca idiotul,
L-am implorat mă debarce-odată cu pilotul,
Pentru-a ajunge cu pilotina cât mai iute pe uscat,
Acolo unde pământul sub talpa omului stă nemișcat.

Căpitanul a râs în hohote și-a strigat în gura mare,
"De-acum, băiete, până la moarte te vei legăna pe mare;
Ei îi aparținem toți – fulgii de spumă și bolta cea albastră,
Vântul și valurile – vei simți curând că nava-i casa noastră."

Ajuns apoi timonier, am jurat cu mâna pe catarg
La fiecare voiaj că va fi ultimul pe care-l fac...
Făceam legământ după legământ, cu-ncredere și cu curaj,
Că nu voi mai fi vreodată membrul niciunui echipaj...

Cum, zici că nava "Castelul" va părăsi-n curând acest port
Cu destinația Puget Sound? E vreun post vacant la bord?.
"Ești bătrân!"... Dar cunosc marea bine, nu-s un veleitar...
Am auzit că pe "Bătrânul" e nevoie de bucătar!...

Da, pot pentru douăj de-oameni pune masa și găti...
Nu-i așa că, lăudat fie Domnul, mă puteți încă folosi?...
Oh, mi-au mai rămas puțini ani de trăit sub soare
Și-acolo vreau mor și să fiu înmormântat – în mare!

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jack Sparrow: E ciudat ce poate face un om pentru a-și amâna judecata finală.
Bill Turner: Și tu ai făcut o înțelegere cu el, Jack. A ridicat Perla din adâncuri pentru tine. Ai fost căpitanul ei timp de 13 ani.
Jack Sparrow: De fapt...
Bill Turner: Nu vei putea să scapi cu vorba. Condițiile care mi se aplică mie ți se aplică și ție. Un suflet, silit trudească o sută de ani pe nava sa.
Jack Sparrow: Da, dar Olandezul Zburător are deja un căpitan, deci chiar nu trebuie...
Bill Turner: Atunci te așteaptă pieirea! Teribilul leviatan al lui Jones te va găsi, și va târî Perla înapoi în adâncuri și pe tine odată cu ea.
Jack Sparrow: Ai idee când va elibera Jones respectiva bestie teribilă?
Bill Turner: Ți-am spus deja, Jack. Timpul tău s-a teminat. Vine acum.

replici din filmul artistic Pirații din Caraibe: Cufărul omului mort
Adăugat de Alexe Laura, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Absență

Un cer albastru, o somnoroasă mare,
Linia gri și rece-a țărmului mut,
O sclipire-a unei vele-n zare –
Și nimic mai mult.

Asta au văzut ochii, inima mea a văzut mai mult:
O femeie-ale cărei buze repetau fără zăbavă
Această propoziție,
"Domnul aibă-n paza lui acea navă!"

Domnul aibă-n paza lui acea navă! Rugăciunea ei, nu a mea,
Traversează toate mările – și nu-s puține,
Până dincolo de frontierele ceții,
Unde cineva și-a întors fața de la mine.
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Nava ei, nu a mea –
A mea niciodată n-a mai revenit la mine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook