Mărturia unui crai violent

S-a dus iubirea noastră mare -
Cu năbădăi şi mici bătăi -
Şi-n timp ce părul alb apare...
Dispar şi foste vânătăi.

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 99 (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus...

S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...

S-a dus orice trăire
Simţită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ţi fie bine.

S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!

S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Şi-n urmă, nu ne-am uitat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea să fie
fără năbădăi
fără vânătăi
dar cu simpatie

catren de David Boia (30 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de spaţiu

de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi şterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculţe ce au
călcâiele crăpate şi părul
alb şi rar
alb şi zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
şi încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi albaştri

Ochii tăi albaştri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Şi ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albeşte.
Părul tău ca un gând creşte.

Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.

O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită şi călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?

poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Păstorel

Te-ai dus din viaţa pământească,
Abil mânuitor de glume,
Lăsând un gol imens în lume
Şi-n epigrama românescă!

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarilor mincinoşi

Măsurându-le "avântul",
Li s-a dus, de-acuma, BUHUL:
După ce şi-au dat cuvântul,
Uită-aleşii să-şi DEA DUHUL!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei foste...

Declar acuma, când tu eşti plecată
Că nu mă arde dorul pentru tine;
Te-ntrebi "de ce?"şi poate eşti mirată...
Dar ai uitat că eu mai am... vecine!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa flotei (minulesciană)

"Porniră cele trei corăbii",
Din flota noastră românească
Şi s-a întors... un stol de vrăbii!

tristih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o salvare

Când nimbul tinereţii s-a cam dus,
Iar pasiunea-ţi e demult poveste,
Alintul unei tinere neveste
Ca orişicare leac e mai presus!

epigramă de Mihai Haivas din 35 de ani sub semnul maestrului
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedetele concursurilor ad-hoc

Precum a fost şi-n ceilalţi ani,
În timp ce chefuiam la masă,
Mulţi concurenţi s-au dat SPONTANI...
Cu epigramele de-acasă.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou în parlament

Şi astăzi, ca şi-n viitor,
Mandate au, în număr mare,
De deputat şi senator,
Dar prea puţine de-arestare.

epigramă de Mihai Haivas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţiune inutilă

Dragilor, vă SUFLU-o vorbă,
Iar SUFLATUL meu e scurt:
"Cin' s-a fript SUFLÂND în ciorbă,
SUFLĂ acuma şi-n... iaurt!"

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu năbădăi

Iubirea lor s-a înălţat
Că a cuprins pământul, cerul,
Întâi au împărţit un pat
Şi la partaj, mobilierul.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuplu de poveste

Fiindcă s-au crezut mari zmei,
Iubirea lor s-a spulberat
Când soaţa-şi prinse soţu-n pat
Alături de amantul ei.

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 99 (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment în pandemie (amfibrahic)

Se află în mare necaz -
Fiind şi-n pericol de moarte -
Persoanele FĂRĂ OBRAZ,
Căci, măşti, n-au pe ce să mai poarte.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acestei femei despre care ea ...

... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi creşte părul mai degrabă
gros şi negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plăteşte părul ei
şi fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.

pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojeşte
şi se pierde şi alta nouă creşte
iar pescarii din oraş o adună
şi din toată fac năluci
să prindă peştele spadă.

tot ea are ochii negri pierduţi,
şi din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
ea, mereu nouă, mirositoare, răcoroasă.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare generală

Când apare adulterul
Observăm un fapt penibil:
Totdeauna partenerul
Este cel incompatibil.

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Minciuna, scurtă de picioare,
Departe e la noi ajunsă
Căci, dacă-n mersul ei apare
Un scârţâit... pe loc e unsă!

epigramă de Mihai Haivas din revista "Epigrama"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganele au nume de femei (anapestic)

Argument poate fi doar angoasa:
Sunt "sălbatice"-atunci când apar,
Dar şi "umede"vezi cum dispar
În aval... cu maşina şi casa!

epigramă de Mihai Haivas din Booklook 66 (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare albastră

"Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţei mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare ­
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

"Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale.
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochiu de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şede în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romăniţă
Voi cerca de mă iubeşti

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lame n-o s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie-­
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţine de subsuoară,
Te-oi ţine de după gât.

Pe carare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"

Încă-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stau în lună
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră ­
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi... este trist în lume!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!