Pe-un parapet de faguri suprapuşi,
Albinele lucrează şi se-ngână,
Scriind cinstit la proza lui Fănuş,
Că stupu-i nou şi via e bătrână.

catren de Adrian Păunescu din Fagurele din via bătrână, Lui Fănuş Neagu, la 60 de ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Fănuş Neagu la 61 de ani

Vai, ce aproape au ajuns cei duşi,
Biblioteca parcă ne resoarbe,
În trista ţară a privirii oarbe,
Amurg valah. Îmbătrânim, Fănuş.

epigramă de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrează, Ţară!

Ia mătura şi-mbracă-ţi salopeta,
S-a rezolvat un loc şi pentru tine,
Dar vezi şi tu, fă-ţi datoria bine,
Respectă continentul şi planeta.

E bună munca necalificată,
Stai în genunchi şi şterge la podele,
Eşti norocoasă că, în vremuri grele,
Ai un servici şi loc pe-un ştat de plată.

Ia cârpa şi ligheanul! Şi la treabă!
E vremea ta, să te afirmi afară,
Fii liniştită şi lucrează, Ţară,
Trudeşte cu migală şi cu grabă!

E şansa ta că-n lumea asta mare,
Ai locul tău frumos, de servitoare!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Tragedia naţională (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neagu, Fănuş

Fănuş Neagu este câmpia buimacă a literaturii române: se învecinează doar cu cerul.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (25 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apariţia volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu

Zise ea citind volumul:
- Când iubeşti cu-adevărat
O fi bine şi pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluton

Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Într-adevăr (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să vorbesc despre mine şi numai despre mine, ar trebui să scriu o carte de la Grădiştea şi până la Fănuş Neagu pe care îl cunoaşte şi-l vede lumea ca pe Fănuş Neagu.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită lui Adrian Păunescu m-am dus spre biblioteci, spre librării şi mi-am făcut un repertoriu.

citat din George Mihăiţă (20 februarie 2019)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Diderot pentru piesa "Fiul natural"

E şi "bun şi nou" în piesă. Spun
Mizând pe-un viu ecou.
Dar precizez: ce-i bun, nu-i nou,
Iar tot ce este nou... nu-i bun.

epigramă de Charles Palissot de Montenoy din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Adrian Păunescu

"Cartea cărţilor de poezie"
Îţi este opera şi epitaful,
Din "Flacăra", pe cât era de vie,
Pe-atât se-alege astăzi praful.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Iorga

Văzând că i-a căzut Isus,
Iorga pe scris din nou s-a pus;
Şi, spre a proba că e poet,
Lucrează azi pe Mohamet.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În munte

Să stăm în munte şi să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,

să-mi fie foame şi să-mi fie sete,
să-ţi fie cald, să-ţi fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete

şi să plecăm aproape-n somn din viaţă
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coşi cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir şi aţă.

Şi eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreaţă.

sonet de Adrian Păunescu
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Adrian Munţiu, la romanul "Ringul"

A apărut, precum se ştie,
"Ringul", recent, în librării...
Şi declarăm, în mod cinstit,
Că-i de... boxat, nu de citit!

epigramă de Mircea Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, istoria adevărată, exclude fabulaţia. Nae Ionescu a fost şi el, în fond, o victimă a lui Carol al II-lea. Dar era, pe lângă farmecul lui colosal, pe lângă inteligenţa lui voluptos satanică şi pe lângă magnetismul lui, un amestec destul de straniu de ambiţii şi candori. Şi cred că aşa cum l-am cunoscut eu şi cum aş încerca să-l portretizez – obiectiv şi onest – l-ar împăca pe Adrian Păunescu cu Mircea Eliade.

Leon Kalustian în scrisoare către Vartan Arachelian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai suferinţa e creatoare.

citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea putin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgula
e punctul care plânge.

Adrian Păunescu în Personale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Fănuş Neagu

Pe autor l-am întrebat:
Dincolo de nisipuri ce zăreşti?
El ca şi îngeru-a strigat:
Licoare derutantă de Coteşti!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasornic

Murim treptat
sub două ghilotine.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!