Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emily Dickinson

Venise Noaptea primei Zile

Venise Noaptea primei Zile –
Recunoscătoare că n-o să mă mai frământe
Acel lucru atât de-ngrozitor – fusese deja-ndurat –
I-am cerut Sufletului să cânte –

Mi-a răspuns că strunele-i sunt rupte –
Arcușul – Atomi în umbrele de ceaț㠖
Ca să-l repar – am avut de muncă
Până a sosit următoarea Dimineaț㠖

Și-atunci – o Zi imensă
Cât toate zilele de Ieri, perechi,
Și-a desfășurat ororile în fața mea –
Până când mi-a explodat în ochi –

Creierul meu – a început să râd㠖
Eu bâiguiam – dând ca un măscărici din fleanc㠖
Deși a fost acum mulți Ani – acea Zi –
Creierul meu mai chicotește – încă.

Și e Ceva ciudat – înăuntrul meu –
Acea persoană care-am fost –
Și-Aceasta – nu simt la fel –
Ar putea fi Nebunie – asta?

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.99- 37.99 lei.

Citate similare

Emily Dickinson

Sosește noaptea primei zile

E ceva ciudat în lăuntrul
Acelei persoane care-am fost –
Și în al Acesteia de-acuma – nu par a fi aceeași –
Ar putea fi nebunie – asta?

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Edgar Lee Masters

Judecătorul Arnett

Adevărul este, concetățeni,
Că vechiul meu registru stătea acolo de ani și ani,
Pe o etajeră deasupra capului
Și-a scaunului meu de judecător; și tot adevărat este
Că registrul de procese avea chenarul de fier
Și că mi-a zdrobit chelia când a căzut –

(Se pare că a fost desprins de la locul lui
De tamponul de aer care a zguduit întregul oraș
Atunci când tancul de benzină de la fabrica de conserve
A explodat și l-a incendiat pe Butch Weldy) –

Dar punem, judicios, argumentele în ordine
Și să lămurim întregul caz:

Întâi notăm că mi-a fost spart capul,
Iar cel mai îngrozitor lucru a fost acesta:
Foile registrului s-au desprins și s-au desfăcut
În jurul meu ca un pachet de cărți de joc
În mâinile unui scamator profesionist.
Le-am urmărit zborul de la început până la sfârșit,
" Acestea nu sunt niște foi de hârtie, nu vedeți că sunt zile,
Zilele și zilele strânse
De-a lungul a șaptezeci de ani?
Și de ce torturați cu aceste foi
Și cu micile înscrieri pe care le conțin?"

poezie de din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Marin Sorescu

Doină

Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.

Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.

Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.

Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase!

Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Khalil Gibran

Astronomul

La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înțelept om din ținutul nostru."

Atunci mi-am părăsit prietenul și m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.

După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteți orb?"

"De la naștere", mi-a răspuns; iar eu:
"Și ce fel drum al adevărului urmați?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Și și-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toți sorii, toate planetele și toate stelele."

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.

Încă nu mi-a sosit ceasul

Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu jeliți înainte de vreme,
De zeci de ani parcă așteptați
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alții deocamdată,
Pe care nu-i jeliți.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu și mai câțiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu jeliți înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic fața din țărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorții,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu jeliți înainte de vreme,
De parcă așteptați asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliți
Vă împuținați voi înșivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibrația clopotelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tărâmul meu din povești

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele se reflecte,
Într-un pahar cu vin!

Mi-a fost dor beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunică în cuptor.

Mi-a fost dor de plaiul meu natal
primbl cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada
De peste deal.

Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.

poezie de (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tărâmul meu din povești

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
primb cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.

poezie de (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua mea

Cu nostalgie pribegesc prin viața mea
Și comori în ani adun în ea,
O salbă de argint sunt zilele trăite
Și de diamant sunt clipele fericite.

Urc și urc cu pași mici și ușori,
Pe o scară -naltă de mătase,
Câteodată am mai și căzut,
Firele strâns mpletite m-au salvat,
Că prin al meu destin așa mi-a fost dat.

Mă înalț anevoios și pașii -s numărați,
Mult a fost, puțin a mai rămas,
La liman curând eu voi ajunge,
Al meu val în mare se va stinge
Și în alt ținut eu voi ajunge.

În urmă mai privesc din când în când,
Să cobor desigur nu mai pot
Și așa eu urc, tot urc, până la cer
Și de acolo de sus aș vrea,
Să găsesc și ating steluța mea.

Acum, la senectute, întreb firesc,
Voi reuși eu oare vreodată strălucesc
Și lumină aduc pe acest pământ
Prin a mea viață și al meu cuvânt
Așa cum sufletul îmi spune
nu sunt chiar oricine -n astă lume?

Sper și tot sper că în al nouălea ceas,
Din timpul ce mi-a mai rămas,
Luminița ce la naștere mi-a fost dăruită,
Să se aprindă și strălucească
Așa cum a vrut Pronia cerească,
Și cu lauri fruntea - mi împodobească.

poezie de (6 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anamaria m-a cerut prima dată în căsătorie. Eu sunt mai timid. Mă frământam găsesc ceva frumos, original, dar ea mi-a luat-o înainte, simplu..."Vreau fii bărbatul meu pentru restul vieții și pentru încă 10.000.000 de vieți". Așa mi-a spus și eu am răspuns "da". După, mi-a venit mor că nu am fost eu primul. Dar în fiecare an o cer de nevastă și așa o voi cere an de an.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Fericirea...

Fericirea se naște
Din sărutul adolescentin
Și din strângerea de mână a celor 41 de ani...
"La mulți ani!"
Nu-mi doresc decât prelungesc
Visul acestei iubiri puerile,
Dincolo de hotarele visului.
Ar fi cel mai frumos dar...
Atât... și o floare... și un sărut,
Căldura mâinii ce mi-a cuprins palmele,
Acea ultimă îmbrățișare a cărei urmă
Încă o caut în analele clipelor
Atent selecționate de gândul meu...
Am formolizat acea clipă
În umbra strălucind de speranță a retinei
Și mă cutremur când o simt adormită
Pe umerii moi...
Mi-aș dori primesc,
Dar din partea iubirii,
O iubire de doi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Străin sărac

Străină-n suflet și-n afara mea,
Mă-ntreb ce viața-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriți să-mi bată-n poartă.

Mulți vin și fură, mulți mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
simt un hoț venind fure, eu.

Mă mint și eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranța zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...

Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Și strălucește ca un far în noapte.
Împart un colț de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veșnicie.

Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credința-n Dumnezeu!
Săracă și bogată-s totodată
Străinii vin la ușa mea să bată...

Și eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viața mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, același eu.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sotul meu mi-a dat un colier. Este fals.I-am cerut sa fie fals. Poate ca sunt paranoica,dar in aceste timpuri si la aceasta varsta, nu vreau ceva in jurul gatului meu care sa valoreze mai mult decat capul meu.

citat din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Reuben Pantier

Well, Emily Sparks, rugăciunile tale n-au fost irosite,
Iubirea ta n-a fost chiar în zadar.
Datorez tot ce am fost în viață
Speranței tale care nu a încetat niciodată,
Iubirii tale care mă vedea încă bun.
Dragă Emily Sparks, lasa-mă să-ți spun povestea.
Voi trece peste ceea ce se datorează mamei și tatei.
Am avut necazuri cu fata confecționerei de pălării
Și am plecat în lume,
Unde am trecut prin toate pericolele posibile
Ale vinului și ale femeilor și ale plăcerilor vieții.
Într-o noapte, beam cu o cocotă cu ochi negri
Într-o camera de pe Rue de Rivoli
Și lacrimile au țâșnit în ochii mei.
Ea a crezut că sunt lacrimi de dragoste și a zâmbit
La gândul că mă cucerise.
Dar sufletul meu era la trei mii de mile distanță,
În zilele când mă învațai, în Spoon River.
Și asta doar pentru că nu mai puteai să mă iubești,
Nici te rogi pentru mine, nici să-mi trimiți scrisori;
Tăcerea ta fără sfârșit a vorbit însă pentru tine,
Iar cocota cu ochi negri a crezut lacrimile curg pentru ea,
La fel ca și săruturile mincinoase pe care i le-am dat.
Cumva, din acea oră, am avut o revelație nouă,
Dragă Emily Sparks!

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Violetta Petre

Și parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...

Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simțit-o cam demult ca și cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Și cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...

Nu fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieții din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea și lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?

Mi-a dat vreo două trei cuțite și s-a oprit pentru o clipă,
A vrut fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-și avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Și sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...

Am stat de ziduri rezemată, cu ceața grea pe ochi și minte,
Nu gândeam decât la Cookie se va pierde-n cartier.
Și-atunci am înălțat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...

De mine nu-mi păsa, ba calmul ce m-a cuprins parcă vestea
Că pân-aici mi-a fost tot drumul și liniștită așteptam
Să cad ușor, dar poezia m-a zgâlțâit... inima mea
A început din nou bată și că atât a fost, speram...

Eram chiar lângă farmacie și două fete sufletiste
M-au așezat, prind putere, cu apă rece m-au stropit
O nitro mi-au administrat sub limbă ( am observat cât sunt de triste)
Când drept în ochii mei albaștri, cu empatie m-au privit...

Acuma sunt din nou acasă, în mediul meu și se impune
nu mai ies deloc afară, atâta cât va mai fi cald,
Deși, stau încă o lună între pereți indispune
Dar, bine că am poezia și-n ea am voie să mă scald.

Și mă voi bucura de prieteni și pe facebook voi fi prezentă
Cu versul optimist pe care, recomandat de Anatol
Nu-l voi abandona-n gustarul, din care azi am fost absentă
Dar, am avut motiv, prieteni, și am crezut pic în gol...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt mândră și mă simt onorată că sunt prima femeie tânără sau prima persoană tânără din Pakistan care a primit acest premiu. Sunt recunoscătoare tatălui meu pentru că nu mi-a retezat aripile și mi-a permis zbor.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "I Am Malala: The Girl Who Stood Up for Education and Was Shot by the Taliban Paperback" de Malala Yousafzai este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -65.99- 61.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Jertfă pentru duhul meu

Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.

Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!

Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Știam mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Brațe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanțuri, tot te simțeam!
Și m-aș fi dat morții grăbite,
Să te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simțit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Și eu simțeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toți împreună ce-au fost pentru mine
Și au luptat ca eu fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am știut!...
Că trimițind ființele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ține strâns, vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Și zâmbesc Vieții fără apus...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis ești perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director așa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus așa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, lingușitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ți-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunțat despre misiune, pe mine și pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Și i-ai spus că încă te mai simți vinovat, deși ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc și nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta greșeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales față de tine... Iar acum vom pleca și... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ți-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost te simți vinovat, -ți faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se pare eu am fost tot timpul înaintea timpului meu. A trebuit aștept 19 ani până când cascada Niagara a fost valorificată cu sistemul meu, 15 ani până la invenția primară a wireless-ului pe care eu am dat-o lumii în 1893, și care au fost aplicate universal...

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tesla. Inventiile mele" de Nikola Tesla este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.

În ajunul execuției

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltat㠖 n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Cine-am fost s-a auzit – deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit – deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt – deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața – și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țar㠖 știind îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Tudor Arghezi

Oseminte pierdute

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, tu florile-ți arunci.

A mai venit de-atunci să v-asculte,
Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?

Voi ați rămas întorși tot spre apus,
Voi creșteți toți de-a pururea în sus.

N-o mai zăriți, din vârfuri, nicăieri?
Știți voi ce vorbă este vorba "ieri"?

La poartă, umbr-aceluiaș stejar.
Mă rog, intrând, de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca și-atunci, mereu.
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Și toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-așa, ca dintru început.

I-am spus vreau caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Și mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.

poezie celebră de din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de MarianneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook