Întotdeauna și pretutindeni
Străbate peșterile-adânci din munți,
Atinge-n drum spre cer ale norilor frunți:
Muzele strigă izvoarele și văile pline de culori
De multe ori, da, de mii de ori.
Când privirea-ntâlnește tinere flori albastre,
Cântece noi răsplătesc eforturile noastre:
Timpul trece și-n zbor zilele trec, una câte una,
Dar anotimpurile revin întotdeauna.
poezie celebră de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre răsplată
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Citate similare
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre interdicții
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-a intrat primăvara în casă
Am răsturnat ceașca de cafea
Și o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-și ia energia din ea...
O mulțime de culori de primăvară
Mi-au pictat fața de masă albă ca neaua,
Eu nu știam că-i așa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...
Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca niște lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..
Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roșii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...
Mi-a intrat primăvara în casă cântând
Și bucuria de a trăi regasită în flori...
Imaginare flori, culese dimineața, în zori
Și din ceașca albastră, zburând!
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre culori, poezii despre cafea, poezii despre bucurie, poezii despre albastru sau poezii despre viață
O, cer senin
O, cer senin,
tu nu ești zeu,
dar poți să te cobori în noi cu-aliură înzeită
tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări,
sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile
și să ne-nalți mai presus decât tine;
tu, pasăre albastră cu penaj înstelat,
ritmând în zbor muzica norilor,
ecran uriaș pe care zodiile ne proiectează,
glumind sau nu, umbrele viitorului,
ale ființei și neființei.- ale bucuriilor și ale suferințelor;
o, cerule senin și înalt,
iată-mă, amețesc privindu-te până la lacrimi,
amețesc de albastrul tău, de aurorele tale boreale
dansând grațios cu fluturări de draperii policrome
în care îmi scald spre purificare gândurile,
limpezindu-mi fața de lacrimi și sufletul tot -
o, cerule nesfârșit, cer nestatornic,
cu încruntări cenușii uneori,
alteori cu franjuri negre de doliu,
vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere,
certând mânios pământul cu bice de foc,
fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți
trase în carele norilor tăi;
cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre,
tulburat adesea
de furtunile noastre exterioare ori invizibile,
dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit e ca tine -
atunci în lumina și-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă,
în tăcerea razelor tale blajine.
Ochi albastru al Universului,
cer senin, cer omenesc,
ești tu oare ordinatorul din transcendentul astral?
Ești tu măreața cortină care ascunzi sfințenia lumii de dincolo?
Ești tu computerul uriaș, cristalin, care ne înregistrezi
toate faptele noastre trecute - bune și rele -
programând pe cele viitoare, cum astrologii încă mai cred
și cum noi încercăm temerari să te programăm,
parcelându-te în zborul năzuințelor noastre
infinite ca întinderea ta?
Ești tu o poartă spre eternitate?
Sau... nimic din toate-acestea...
O, cerule senin, oglindă a gândului meu,
aburit de norii durerilor mele,
drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru,
mormânt de zei și monument de speranțe,
leagăn de cristal al cutezanței omenești,
trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare,
muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre,
pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre,
în albastrul binecuvântărilor largi,
nesfârșit de albastre...
poezie de Cristian Petru Balan (19 februarie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suferință, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre înălțime
Timpul ne aleargă
Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie să facem și una, și alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.
Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.
Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.
Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.
Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți să trăim iar, cu-adevărat!
Haideți să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'
Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.
Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim
Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
nașterea culorilor
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
unde sunt așteptate
în zorii care vor veni «roșul»
în durerile facerii sale cheamă
iminența celorlalte culori
niciuna n-a trăit vreodată
singură
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre naștere, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre religie sau poezii despre fum
nașterea culorilor
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
unde sunt așteptate
în zorii care vor veni «roșul»
în durerile facerii sale cheamă
iminența celorlalte culori
niciuna n-a trăit vreodată
singură
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toate domeniile vieții avem una din două: ori argumente, ori rezultate; ori motive, ori experiențe; ori teorii, ori succese.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre succes
Una din metodele de a-i ține sub control pe semeni, este să îi dobori atât de puternic, ori de câte ori îi prindem pe picior greșit, încât să își piardă curajul să mai ridice vocile atunci când noi greșim.
citat din B.J. Gupta
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate despre voce, citate despre picioare sau citate despre curaj
În fiecare om există mai multe "hărți" ale lumii, mai multe scheme de interpretare a ei și ori de câte ori valabilitatea lor este pusă la îndoială de noi idei sau de noi variante interpretative, reacționăm eschivându-ne și contestându-le, adesea în mod agresiv: cine nu este de acord cu ideile noastre preconcepute trebuie că se înșală.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre idei, citate despre violență, citate despre hărți, citate despre existență sau citate despre agresiune
De-a Icar
Am umblat cu cerșitul pe la păsări
Și mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roșie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreață de la papagal,
Una fricoasă de la struț
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Și-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roșu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreț de papagal,
Zbor fricos de struț Ź
O, ce-am mai zburat!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre frică, poezii despre început, poezii despre vulturi sau poezii despre verde
Cel mai simplu
într-adevăr, am primit s-alegem orice poveste:
una a noastră, alta și-a lor;
nimic obișnuit, spuneai; nimic obișnuit, bănuiam că e;
eu făceam loc printre valurile tale
când ieșeai cu câte o alta, de hotar ce-aș fi putut înțelege
și doar ce se făcea cu o treaptă mai sus;
uneori, altele îți erau în lucru, precum cărțile mele
despre cele mai vechi amintiri, așa cum te-am învățat,
chiar și cea care ne-nsoțea, de știam ori nu;
sigur ne putem străbate orice poveste
chiar și-n lung și chiar și-n lat, să stăm și-n drum
și-n pragul ei și-n orice sfere și mai înalte decât noi.
cel mai simplu dintre toate ne este simplu
și așa cum se-arată:
cu gutui la masa de seară... aceea care ne așteaptă
și cu flori din orice anotimp
încât nimic să nu sfârșim și niciodată.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre învățătură, poezii despre seară, poezii despre gutui, poezii despre graniță, poezii despre cărți sau poezii despre anotimpuri
Trec zile
Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.
Și-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de "mâine" sora lor,
Cu-un dor de mine.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Bacovia despre zile, citate de George Bacovia despre timp, citate de George Bacovia despre viitor, citate de George Bacovia despre viață, poezii despre tristețe, citate de George Bacovia despre tristețe, poezii despre dor sau citate de George Bacovia despre dor
Trec zile
Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.
Și-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine
Cu-un dor de mâine sora lor,
Cu-un dor de mine.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea repede
Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfințit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.
Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinerețea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veșnicia,
Pentru o viață ce trece ca un fum.
Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopțile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vânt, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Tot una
Ori ne plătim datoria,
Ori ne-mprumutăm în draci
Tot săracă-i România,
Iar noi Nație... de săraci.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sărăcie, epigrame despre plată, epigrame despre draci sau epigrame despre România
În lumea asta stăpânită de gânduri murdare, își spunea Jenny, ori ești nevasta cuiva, ori ești curva cuiva sau pe cale de a deveni ori una, ori alta. Dacă nu te încadrezi în nici una din categorii, atunci toată lumea încearcă să te facă să crezi că ceva nu e în regulă cu tine.
citat din John Irving
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre soție, citate despre gânduri, citate despre devenire sau citate despre căsătorie
De câte ori...
De câte ori nu ți-am dat flori
și versuri de iubire?
Tu trebuia să te-nfiori
cuprinsă de uimire!
De câte ori nu ți-am cântat
cu vântu-n faptul serii?
Tu trebuia neapărat
ecou să fii plăcerii!
De câte ori am adormit
la plopul ce ne-așteaptă?
Tu ai uitat și n-ai venit
să mă mângâi c-o șoaptă!
De câte ori am ascultat
un tril de ciocârlie?
Cu grai uscat tu m-ai lăsat
și inima pustie!
De câte ori m-a răcorit
izvorul din pădure?
Te-am așteptat, dar n-ai venit
și-ți culesesem mure!
Dar pentru ce "de câte ori"
când ție nici nu-ți pasă?
Mă străduiesc să-ți dau comori,
să-ntemeiem o casă!
Iar dacă Spiritul o vrea,
că taina o deține,
să fiu al tău, să fii a mea,
noi doi ne-om aparține!
O să trăim cât ne-o fi dat
sau scris în cartea vieții,
tu ca femeie, eu bărbat
drept cuplul frumuseții.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre plăcere
Trec prin oglinzi
de apă caldă scăpată
în drum spre robinet
de la alt robinet
și se vede orașul în ruină
părăsit de lumea nebună
mă prinzi de gamba piciorului
în veșnice dureri de fericire
saltul mi-l curmă spre stele
cerul devine nisipos
și totul vuiește fără ritm
oglinzile se sparg una
câte una pe rând
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ritm, poezii despre picioare, poezii despre oraș, poezii despre nisip, poezii despre fericire, poezii despre durere, poezii despre devenire sau poezii despre apă
Printre himere
ți s-au copt genele
uitându-te înspre soare
încât privirea ta gri albastru
pare un (p)lan îndepărtat
în care un zeu supărat
și-a pierdut sufletul
pe pământ izvoarele de safir
cer șoaptelor harfe de topaz
naiadele răsplătesc
iubirea și neloialitatea
c-o aceeași lacrimă frigidă
una te râde alta te plânge
pseudo stările fericesc
ori năprăsnicesc eternitatea
nu te lăsa sedus
favorurile promise sunt limitate
oamenii prăznuiesc
sfârșiturile nefericite
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit, poezii despre seducție, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns sau poezii despre nefericire
Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre frumusețe