Văduva Efraim lăsase tot avutul ei doctorului Walter. E drept că murise la şaptezeci de ani, cu o sutădouăzeci de chile şi cu titlul de amantă a lui, sacrificiu vrednic de răsplată, mai ales că nu fusese vorbade o sinecură. închipuirea se întoarce pudică de la cercetarea unei astfel de legături; refuză să cercetezeîntunecimile sufletului şi obscurele vedenii trupeşti.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai uimitor fusese gestul testamentar al lui Efraim, ce mai lăsase Salemei parte bună din avere, do-vedind că douăzeci de ani de credinţă la tinereţe însemnau pentru el mai mult ca cei zece ani de părăsire la vîrsta periculoasă; restul averei mersese la familie şi la unele instituţii susţinute de Efraim, care, fără a fi filantrop, vroia totuşi să-şi supravieţuiască. N-aveau copii. Un băieţel murise de mult, născut şi acela prea curînd după căsătorie.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Walter părea, de altfel, a fi dorit puternicreabilitarea pe căile ee-i erau cu putinţă; avea o mare pasiune pentru tot ce era obiect de artă: pictură, bibelou, mobilă, tapiţărie, pasiune ce-1 apropiase mult de bancherul Efraim, colecţionar el însuşi şicare anume lăsase Salemei obiecte]e lui de preţ, ştiind că astfel vor fi stăpînite cu dragoste de către Walter.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salema Efraim avea despre iubire o concepţie potrivită cuoriginile ei levantine şi cu făptura ei; lenea ei orientală avea nevoie de plăcere drept orice activitate, iarviţiul la dînsa, vechi cu mult dinainte de Efraim, se întindea acum pe suprafeţe mari. Cei douăzeci deani de fidelitate erau iluzia lui Efraim, deşi Salema pînă atunci nu avusese decît aventuri obscure, alcăror josnic pomelnic ea singură îl cunoştea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Efraim obiectele de artă reprezentau satisfacţia de a plasa totuşi capitalul în chip sigur, deşi fără de dobîndă. Lui Walter rafinarea delicată a obiectelor îi da o compensaţie prin stări purcontemplative către făpturi neînsufleţite. încă de la început tînărui.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter se arătase dispreţuitor cu banii astfel cîştigaţi; era cheltuitor, neprevăzător cu ziua de mîine, în stare să se îndatoreze pentru ocupă rară sau un sipet cizelat. Bătrîna Efraim plătea totul cu mare bucurie. O mulţumea risipa tînăruluiestet, după lunga trudă de agonisire a zarafului Efraim, iar lista orgiilor amantului ei o mulţumea prinenumerarea ei liniştitoare: 25.000, pocalul Lalique; 18.000, caseta veneţiană; 125.000, un Van Beersautentic...

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salema Efraim, de cum se putuse rezema între perine, după operaţie, îi propusese afacerea în cifreclare: zece ani de medicină robotnică şi norocoasă nu i-ar fi putut aduce de-atunci încolo un sfertmăcar din ce-i oferea banchereasa.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costel, venit de vreo şase ani la Bucureşti pentru Drept, reuşise să se prenumere printre tinerii la modă -— ce e drept, ca de mîna a doua -— dar bine cunoscuţi la Mircea şi în unele dancinguri —- tot de mîna a doua — clasa cea mai răspîndită de aici.

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păreri de rău şi melancolie după ce ar fi putut fi... şi nu fusese... şi nu era să fie niciodată.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

urât

Urâtul e sufletului ce e locurilor, pustiul.

definiţie celebră de Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile ar fi costat poate mai puţin, dar ar fi trezit gelozia uriaşei voluptoase. Intrau, oare, totuşi în colecţia de artă a lui Walter şi femei frumoase? Foarte puţine şi trecător. Walter căpătase pentru femei un dezgust din cauza Salemei, dezgust pe care-1 are către cea mai fină gustare cinevanevoit să suporte mereu un banchet.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera mea s-a scăldat întâi în întregime în apa sufletului.

Hortensia Papadat-Bengescu în Adevărul literar şi artistic, Autobiografie (11 iulie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria doctorului Walter şi prezenţa Lenorei, soţia lui, nu adusese nici o tulburare sanatoriuluiWalter. Totul funcţiona în ordinea desăvîrşită de mai înainte. Privit de-aproape, mai ales, sanatoriulWalter era o instituţie măreaţă. Corpul de casă vizibil de pe şosea, la stînga rondului întîi ce leagăCalea Victoriei cu aleea de plimbare a păduricii bucureştene, clădire cu aspect de castel bavarez, eranumai centrala instituţiei; trei pavilioane impunătoare şi noi erau simetric repartizate înapoi în mijlocul parcului şi legate de corpul principal prin lungi coridoare: pavilionul de chirurgie, cel de boli interne şicel de boli nervoase; în fund, izolat sub ocrotirea brazilor şi a teilor, se afla un al patrulea pentrucontagioase, cu stil de adevărat pavilion de vînătoare.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe...

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adică, la drept, numai gulerul Col châle, larg, bogat, de vizum şi cu bordură; Croiala însă, ca pentru o haină îmblănită... Se şi vedea îmbrăcat!

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vezi! Trepte de marmoră afară. Arhitecţii ăştia! Risipă!... Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii şi legile lor! Legi sufletului cine poate face? Cine poate cuteza?

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masă o nemulţumise căldura mîncărilor şi fermentaţia lor. Nu-i fusese foame, ca şi cum se temea chiar de combustiunea aji-mentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să şi-i răcorească şi mîinile, pe cît era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are congenital convingerea că el valorează mai mult ca un continent.

Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!