Rudimentar țin
bărbia în pumnul de luptător
pregătit pentru o toamnă
lungă parcă e un ocean adânc
înfundat în melancolie de unde
frunza galbenă se frânge
în reverențe penibile și triste
se aude țipătul de cocor
ieșit din tragicul scrum de țigară
superlong la triste ierburi moi
mut palma de sub bărbia
ce-mi cade în fața ochilor senini
cu mișcări de felină hăituită
de nebuni vânători cu armele
încărcate cu gloanțe moarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverență frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt un pictor
și mi-am zis:
să colorez toamna
în culorile ochilor tăi
a ieșit o toamnă veselă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paiete vesele și triste
Paiete vesele și triste,
rătăcire în labirint lacunar,
litere se înconvoaie haotic în cuvinte.
Răsucesc semn de întrebare
pe cârligul undiță al rostirii,
retoric îl alung în marea de verde,
loc de taifas al melcilor-vorbe.
Vânători de cuvinte-nțelepte
adună monezi găurite
din fântana cu dorințe deșarte.
Alchimiștii sapă încă în urme
pe necărările deșertului,
circumvoluțiuni alegorice de vorbe,
nuci decojite de înțelesuri,
dorul meu de toamnă târzie,
crestat doar pe palme
și-n gânduri...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-Ferește
Istoria parcă ne duce-n burtă
și parcă a uitat să ne mai nască,
preafericiții cu privirea scurtă
sorb borșul dogmei ce le plouă-n bască,
făcând spre lucruri zilnic reverențe
căci cine știe ce episcop doarme
în polonic, în coșul pentru zdrențe,
în țevile acestor triste arme
unde Nebunul iși clocește crima
și ne omoară fiindcă ne iubește,
când ne e foame desenează pește,
când vine frigul arestează clima,
opriți Istoria-cobor la prima
opriți la stația Doamne-Ferește
poezie de Mircea Dinescu din Moartea citește ziarul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tanka
frunza galbenă
așezată pe capul
pisicii din pom -
pregătită de atac
ciulește urechile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta nostalgie peste frunze
De parcă plouă doar cu nostalgii
Și nopțile sunt triste, fără muze,
Și zilele sunt triste, fără bucurii.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enumerare
Cantilenă reverie
melancolie trepte meri
vioară lut concert căderi
praguri sfere veșnicie
Uragane toamne veri
cavalcade apă vie
alambicuri terezie
recidivă învieri
Insomnii deșert sudoare
utopie vânturi ploi
punte flăcări scrum paloare
perle amăgiri noroi
vânători nebuni culoare
autodafé altoi
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ieșit din valea nopții
îndrumat de o rază de soare
doinind din frunza verde
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
privesc castelul în lacul liniștit
mă invită să plonjez în adânc
apa mă strânge drăgăstos
în fața ochilor îmi trece viața
când dau de zidurile Lumii de Apoi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumez o țigară
ticăloasă și fierbinte ce-mi ucide
viața foc cu foc
țigară cu țigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îți sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima țigară
fumată pe ascuns
sunt un școlar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apucase de băut
pentru a putea scrie poezie
valoroasă și de la prima
picătură de alcool intrată
în organism s-a trezit geniul
ce zăcea ascuns în adâncurile
ființei sale
căzute în extaz cu bărbia
în palmele flămânde de poezie
alcoolul a început să-l ducă
pe culmile visării în depărtare
succesul
a fost paravanul picăturilor
de băutură cel trăgea
în infinitul umbrelor solitare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triste sunt lacrimile toate, dar cele mai triste sunt cele de umilință și de neputință nevinovată.
citat celebru din Vasile Băncilă
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
te modelez cu teamă
am degetele triste
în seara asta
mă ninge-n suflet
și tu miroși a cetină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
urc cobor de iubire mor
nimic nu se aude
un oftat adânc frigul
frate prizonier în transă
urc cobor de iubire mor
sângele ultima scânteiere
coboară în tenebre limba
clipa străpunsă de-o stea
urc cobor de iubire mor
totul e murmur în tăcere
apa cunoaște piatra dură
strada salută limba scoasă
urc cobor de iubire mor
se vede toamnă moartă
frunza vântul îl sărută
altceva nimic de pierdut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în ziua a șaptea
crește iarba
vine toamna
cade frunza
și ne îndrăgostim
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dick: Poftim? Te-ai bătut?
Allan: Da.
Dick: Cu cine?
Allan: Cu niște tipi care se cam dădeau la Julie. A trebuit să le dau o lecție.
Dick: Și ești bine?
Allan: Mda, mi-am băgat bărbia în pumnul unuia și l-am lovit pe altul cu nasul în genunchi.
replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se uita atent
la fața ei cea de zile bune
din ochii ei săreau schije
albastre pretutindeni
se întreba ce-i cu inima ei
când iubirea mușca adânc
din păcatul plâns
se uita la bătăile timide
de gene care duc povara
lacrimilor fără culori
la nas privirea îngheță
atemporal pe retina ochilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Auzi, tu, ființa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
și-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.
Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.
Simți, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,
setea aceasta nemiloasă,
ura cea bolnăvicioasă,
a călăului de-o viața
ce ne râde și azi în față
doar el îi nemuritor
pe acest pământ rece... gol.
poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Cad frunze de jar
în irisul meu,
pașii mă poartă
pe urme de zeu.
Se stinge jarul,
blestem cenușa,
zeul aude,
mi-aruncă mănușa.
Dor mi-e de Eva,
aștept la
portiță,
vântul aduce
doar frunza de viță.
Fum pare visul
în neguri de toamnă...
Unde sunt, Doamne,
unde ești,
doamnă?
poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!