Triunghi de argint, cocorii

Masele-n zabala de-otel; incheietura
Patrunsa de catuse. Strivit fiece os;
in fiere (si ea calda) se mai clateste gura
Si doar sudoarea trece cutitu-i racoros.

in clocot, deznadejdea ca fonta in cuptoare,
Zbatuta-n fum si flacari, topita prea-ndelung,
De nimeni priceputa, netrasa in tipare -
Tirziu, cine va sti-o mestesugi in strung?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea visului nostru e o floare aleasă.

citat din Cicerone Theodorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluviu de tăcere
Văzduhul luminându-l,
Când şoapta zilei cere
Tălmaci să-i fii, cu gândul.

catren de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eforie

Sub stele pârguite ca boabele de strugur
Corăbii, blocuri albe... Îţi urcă-n pânze vântul,
Iar noaptea-auzi la geamuri maternul mulcom murmur
Al mării, dând în leagăn - ca pe-un copil - pământul.

poezie de Cicerone Theodorescu din Oameni şi dragoste (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile când o să te pască, prietenii zadarnic i-ai chema să-ţi stea alături la nevoia ta. O, cât umor e-n spiţa omenească!...
Prieteni, la nevoie, vin destui, dar fiecare la nevoia lui...

citat din Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni la nevoie

Necazurile când or să te pască,
Prietenii zadarnic i-ai chema
Să-ţi stea alături, la nevoia ta.
O, cât umor e-n spiţa omenească!
... Prieteni - la nevoie - vin destui,
Dar fiecare, la nevoia lui.

hexagramă de Cicerone Theodorescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogu Pintenogu

Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!...
Prin ogrăzi şi prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!

Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu',
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoimul

Şoimul tresare-n zbor, ameţit.
În beţia de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - şi risipit.

Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roşu, cald şi apus,
Dar nempăcat se-adânceşte în sus
Şoimul cel mic peste stâncile goale.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dihorul

Învechită-n tâlhărie,
Meseria bine-şi ştie
Fiara nopţilor adânci
După pradă şi pe brânci...

Izmenindu-se a tigru,
Speriat de-un cucurigu,
La coteţe îndrăzneţ,
Că la bâtă n-are preţ,

Pentru puii de găină,
E-o sălbatică jivină...

Pentru noi – ghiciţi uşor –
Ce să fie? Un dihor.

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi clipa măcar, numai clipa ce vine

Când mi-e sufletul amar, când mi-e dor şi urât,
Numai zâmbetul tău, nu mai clipa cu tine
Şi ce mult e atât
Şi ce mult e atât...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciufa

Surioara mea cea mică
Plânge. Nu mai vrea nimica.
... A-nţepat-o vreo urzică?
Sau, o fi pisica?!

Hai la ea în curte, fuga,
Las caietele pe masă.
Dar ea vine ca zvârluga
Iute, mânioasă.

Strigă: – Ciufa! Ciufa aia!...
Albă-i sora mea, ca rufa.
După fân, und ee claia,
Se ascunde "ciuaf".

Care ciufă?... E o cloşcă.
Surioara speriată
Avea-n mână o piroşcă...
N-o mai are, iată....

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cântecul întârziat

În nopţile cereşte înfrunzite,
În toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stelele coclite,
Întinde pretutindeni crengi sonore.

Cu-a ta prezenţă-n gând, oricine-ai fi,
Mi-mpodobesc singurătăţile-aurii
Sub luna care-şi cântă neatins,
Pe ram albastru, cântecul aprins.

Nu am prieten nici un om.
S-o cânt, prietenia ta o caut.
Înclină crengile albastrului tău pom...
Ajută-mă să tai un flaut.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
aA mea e din flacari curate.
Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom slavi drumul drept cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.
Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte.
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.
Pana ne va iesi in cale
Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele
Ca nu mai suntem tineri,
Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacara,
Nici lemne pentru fum.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a văzut ceva şi n a orbit? Cine ştie cu adevărat un lucru şi mai poate să l spună? Cine a întîlnit adevărul, un adevăr oarecare, şi n a fost strivit de el?

Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Stau ca florile-n răzoare
Cărţile, pe policioare...
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinşi şi gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, ştie să te-asculte
Şi te-nvaţă şi te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E şi-n tine o grădină
Şi-n fereastră-i mai lumină.

Floare roşie, floare-albastră,
Ai intrat şi-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stau liniştit căldura se stinge în gleznele nopţii
sângele nu mai fierbe în clocot, se roteşte subţire
nu e străin şi sporeşte răcoarea în trup.

Cerul se topeşte în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stelele se plimbă în caleşti de cuarţ
şi coboară pe scări ruginite de mătase.

O bucurie neomenească se-ntipăreşte pe faţa minţii.
nimeni nu mă aşteaptă sub streşini de porţi
când ele tot timpu-s deschise a moarte.

Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai ştie nimeni pentru cine bate clopotul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubirea

Dacă lumea pe noi pică,
Lâng-o margine de drum,
Doar iubirea ne ridică,
Dăltuindu-ne în fum.

Dacă nimeni nu opreşte
Mersul către nicăieri,
Doar iubirea îndrazneşte,
Să mai caute-n tăceri.

Dacă-n clipa asta rece,
Cerul se va sparge-n două,
Doar iubirea poate trece
Puntea clipelor de rouă.

Dacă mâine-nspre amiază,
Vânturi... vor a ne răpi,
Doar iubirea mai cutează,
Negrii nori... a risipi.

Şi topiţi ca lumânarea
În orgolii şi-n dureri,
Poate vom găsi iertarea,
În răcoarea blândei seri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura care varsă fiere nu miroase a levănţică.

aforism de George Geafir (2017)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni în oglindă

(vestire compromisă)

cine se naşte
cine pe cine trăieşte
acelaşi alt anonim ţipă cu gura închisă
sub pietre

se moare zdrobit de frigul cetăţii din vene

fără de magi
steaua îşi uită menirea şi-şi resoarbe lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arghezi (2)

am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
şi a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
şi ca s-o liniştesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, şi cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
şi se lăsase frig
şi n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu ştiu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
şi mi-am luat capra de funie
şi şchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba-i de întuneric

triluind mieroasă în gura somnului solar
cerul
trezi grijile ieşirii luminii la muncă
pe fonta dimineţii
încinsă cu jar din crengi de abis
stropii de moarte stelară
dănţuie pe gustul
Celui ce-i preface plânsul veşniciei
târâtoare pe pământ
în şarpe cu clopoţei de sete caniculară.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!