Primul an de școală
Primul an, al meu, de școală!
... Cei mai mici, băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.
Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărți, caiete, o grămadă.
Școala e aici aproape.
Casa e pe-aceiași stradă.
Mama, scumpa mea și buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineața totdeauna
Mă aduce pân-la poartă.
Ce mulțime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred și eu. E-așa de bine
Să înveți, să scrii, să numeri.
-Primul an, al tău, de școală...
Dragă-mi ești și tare mică!
Curtea noastră e mai goală,
Și e singur Azorică.
Anul ăsta, se-nțelege,
Altfel ești, în pragul toamnei.
Școlăriță ești, în lege,
Da-mi lipsești, comoara mamei!
Parcă spune: Ce mai fată!
Stă cu ochii umezi parcă.
Râde-apoi, un pic... Și iată
Parcă lacrimi o încearcă.
Nu-i nimic. E bine. Numa
Vezi de-ascultă! Vezi de-nvață!
Coșcogea fetiță-acuma,
Ai intrat, și tu, în viață...
-Mamă! Asta-i supărare?
(Râde fata...) Ce-i adică?
Merg la școală, de, sunt mare,
Nu pot să rămân tot mică!
poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre râs
- poezii despre mamă
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
Citate similare
Explicație maternă
Printr-o banală întâmplare,
Adela, rumena fetiță,
Tot se-ntreba la grădiniță,
Cum este când ești fată mare?
Ea admirase cu candoare,
Pe câte-o tanti cu fustiță,
Cu pedichiură și codiță,
Și tocuri cui ispititoare
Dorind urgentă rezolvare,
Îi puse mamei o-ntrebare
Iar buna mamă, cu răbdare,
Fetiței sale îi explică:
Iubita mea, tu, fată mare,
Ești doar acuma, când ești mică!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre virginitate, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre iubire, poezii despre inocență, poezii despre fuste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Măritiș pe furiș
Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsiși atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că ești femeie, care-i e nemulțumirea,
Că de nu ne știe satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îți promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineața...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, știi, vorbește satul... Taf-tu este mâniat...
Ești frumoasă, ești deșteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuței tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ți spun maicuță bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Știi tu mamă, cum că fata nu-ți mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem și tocmim feciorul
Nu-i așa de negru dracu!
Oala ta, fetița mamei, are-n lume și capacul.
........................................................................................
Și veni și ziua nunții. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Și-adâncește-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit și transpirat,
Cât fumă doar o țigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce să vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Și când mirele se-ntoarse, făcu gaură și sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnișoară,
Când văzu dovleacul, parcă și-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare și mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineață, că la mă-sa vine fata:
- Ce mă fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toți românii)
De acum, fetița mami, ești și tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar și ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu că îi trece!
Iaca! Să vorbească lumea! Nu mai ești în gura lor,
Ești femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre vorbire
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre draci
- poezii despre dimineață
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
Rămân o simplă fată
- Tresar de fiecare dată, urât eu am visat
Rămân o simplă fată, iubind acel băiat;
- Eu cred că l-ai iubit, și încă-l mai iubești
Și el e-un aiurit, dacă de el, vorbești?...
- Așa parcă arată, dar nu-i un aiurit
Rămân o simplă fată, cu visul chinuit;
- Ia fii tu curajoasă, băieți mai sunt omie
Rămâi frumoasa fată, și fă-i... o poezie!
- Ia lasă-mă în pace, sunt tare supărată
Și poezie-aș face, dar sunt îngândurată;
- Încearcă dacă vrei, eu te învăț de bine
Toc și cerneală iei, și va veni la tine;
- Rămân o simplă fată: are altă iubită
Este o îngâmfată, urâtă și pocită;
- Să știi că ai dreptate, acum mi-am amintit
Are și ea, un frate, și este... cam zmintit!
- Rămân o simplă fată, și fără de speranță:
El frumușel arată, și eu o... cotoroanță!
- Luptă-te cu tine, și nu fi supărată
Ești o fetiță bine, și fi-vei măritată;
- Scriu iute-o poezie, îi spun că mă mărit
Aș vrea multă hârtie, pentru al meu iubit;
- Iubitul meu... să-i scrii, aș vrea ca să mă vezi
Urgent, acum, să vii, că dacă nu: mă pierzi!
- Ba-i scriu... că-s supărată; aș vrea să mă mărit
Iubind, o altă fată, de azi, l-am părăsit!
- Tu te gândești ce-i scrii, spune-i că îl iubești
Iubita lui să fii, și să-l... înnebunești!
- Rămân o simplă fată: nu mă pricep să-i scriu!
Îi scriu pe altă dată, când poate... o să știu!
- Moartea să îl găsească, și-a naibi poezie!
El știe să iubescă, și tu nu știi a scrie?!
- La ce îi zici să moară, să zici, Doamne ferește!
El, dacă se însoară, cine mă mai iubește?
- M-ai zăpăcit de minte, scrie-i și tu ceva!
El, va citi cuvinte, și te va accepta!
- Lasă... că, mă gândesc, căci este un... jăgos!
Eu nu îl mai iubesc; rămână, sănătos!
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre moarte, poezii despre sănătate sau poezii despre prezent
Primii ani de școală
Să ne-amintim de primii ani de școală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învățătoare
Ce ne-a iubit, pe toți atât de mult
În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinții, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere și curaj ne-a insuflat.
Ne aștepta pe bănci câte-o bomboană
Și-o jucărie de la cei mai mari
Și mai erau primele cărți de școală...
Priveam tăcuți, cu ochii vioi și mari.
Zile-au trecut, una și încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu știam ce e furtuna
Și să sperăm în viață ne-a-nvățat.
Ne-a arătat întâii pași în lume
Ce greu era, dar am continuat
Vocea ei blândă ne dădea putere
Totul era atât de minunat!...
Ne-am despărțit cu ochii-n lacrimi
Doamne, de ce cei patru ani s-au scurs ușor,
Acum trecând prin curtea școlii noastre
Plângem din nou, din lacrimile lor
O văd în vis pe doamna-nvățătoare
Ce tâmple albe. Viața ne-a schimbat
Dar n-am să uit întâii ani de școală
Totul a fost atât de minunat!
Parcă ninge... Fulgi pufoși de mătase
-mi cad în palme
E o plapumă de vată-ntreg pământul
Oare ce-i?
Ninge azi în toată lumea
Și de alb plin este cerul
Vezi? Albul pur e-n suflet, e dincolo de lume
Aici sortiți pieirii suntem, precum o zi...
Dar va să vină iarăși zorii zilei.
Când Domnului, tu înger îi vei fi
Atingerile tale dau lumină
Acelui care vrea să te asculte
Și liniștea le-acoperă durerea...
Credința-n tine veșnic se ascunde...
În stânga e abis, neant în dreapta
Chiar dacă drumuri greu, e numai unul
Și-aceea treci peste furtuni, de-aceea,
Nimic, aici, nu ți se pare greu.
În grădina mea, dac-ai să vi,
Strălucind, lungi fire argintii
Ai să vezi pe-alei, pe flori, pe frunze,
Melcii sunt, urmându-și calea lor,
În apropiatul viitor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre învățători, poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre vinovăție
Dialog în noaptea nunții
- Miresică, miresică
Ți-o spun fără supărare:
Tu nu mai ești fată mare
De când erai fată mică!
- Ginerică, ginerică
Ți-o spun fără supărare:
Dacă vreai să fiu mai mică
Trebuia să fii mai mare!
poligramă de Marius Robu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe epigrame despre virginitate, epigrame despre supărare, epigrame despre nuntă, epigrame despre noapte sau citate de Marius Robu despre noapte
LASĂ FRICA SĂ-ȚI PĂTRUNDĂ OCHII GOI ȘI UMEZI PARCĂ
Pe tâmplele tale se scurg iubiri diferite,
Pictate pe-o coală, în temple de ceară zidite.
Te-ai născut să fii femeie, un blestem și un miracol,
Și să-ți fie numai moartea singurul durut obstacol...
Ca o Ană ești zidită între doi pereți greoi,
O zeiță părăsită și uitata-n munții goi.
Tot din gustul vieții tale, se mai nasc și alte vieți,
Pântec sacru de tăcere, de durere și tristeți...
Nicio toamnă nu-i mai mută și mai tristă decât tine,
Nicio mamă n-ar fi mamă fără țipătul ce vine
Și îngroașă Universul, când sorocul e aproape
Nici măcar Dumnezeirea între ei nu mai încape...
Lasă frica să-ți pătrundă ochii goi și umezi parcă,
Și din ea tu fă lumină, prunci biruitori și regi...
Noi nu știm câtă durere și răbdare vă încearcă,
Dar pe cei ce vor să știe, de durerea ta să-i legi...
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre naștere, poezii despre durere, poezii despre pictură, poezii despre ochi sau poezii despre obstacole
Culori
setăm cadrul. scena. 1984.
la fel ca în romanul lui george orwell
suntem
mici
și mari. îmbracă-te, spune mama.
un rucsac alb ca spuma pe masă.
mama l-a cusut. cu litere inscripționate.
ață roșie ca sângele.
e toamnă, mamă? o întreb
e la fel ca părul ei alb pe care îl desenez, îl colorez,
îl fac roșu ca frunzele.
se aprind stelele noaptea pentru noi, spune mama
mâine nu e o zi / e o călătorie spre mai departe.
rucascul încet se umple de sânge.
printre caiete și cărți de colorat.
nimeni nu doarme în casa asta. casa are ornamente de beton
profile albe, curate.
setez aparatul de fotografiat.
în lentila lui toate par mai mici. si toamna și mama și eu.
doar orașul pare imens. școala pare uriașă. drumul
pare nesfârșit.
mai este puțin și copiii vor pleca la școală.
fiecare cu rucsacele lor. albe, albastre, roșii.
iar rucsacul nostru devine din ce în ce mai greu.
îl fotografiez. în el nu văd nimic.
o văd pe mama pregătind sandwichurile,
umplând sticla cu apă, ștergându-și broboanele de sudoare de pe frunte.
e o zi frumoasă, mamă! îi spun.
mama zâmbește. mă ia de mână și împreună ieșim din casă.
casa are profile negre acum/ varul a devenit negru.
rucasul s-a umplut până la refuz de sânge.
al cui e sângele ăsta, mamă? o întreb
roți mici și dințate ale mașinii străpung drumul. asfalt curat peste tot.
geamul puțin aburit. răsuflarile noastre calde.
e sângele nostru, al amândorura. nu ne lasă să ne despărțim chiar când
suntem departe una de alta.
dar mama minte. e doar sângele ei.
picurând,
picurând.
ultimul cadru în fața școlii. mașina se oprește.
îi spun la revedere și-mi dau seama că am uitat
cum o cheamă pe mama.
e prima mea zi de școală
si am uitat cum o cheamă. tot ce-mi vine în cap
e cuvântul copilărie.
copilărie.
cu ursuleți de pluș, cu trenulețe alunecând pe șine ondulate
cu saniuțe alunecând pe zăpadă, cu copii care se bat cu bulgărași de zăpadă
cu pisici care care mă așteaptă acasă pe calorifer
și torc.
ai să înveți o mulțime de lucruri la școală, mai spune mama.
da, am să învăț, îmi spun.
în timp ce mașina se îndepărtează și eu rămân repetând în fața
școlii, printre frunzele roșii și aurii: copilărie.
copilărie.
cu rucasul meu alb pe spate
apropiindu-mă de ușile școlii
fericită,
cu rucsacul meu roșu
picurând,
picurând.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre culori, poezii despre sânge, poezii despre negru sau poezii despre fotografie
Ești tot aici
Ai îmbătrânit de-atunci
Și frunzele au riduri îngroșate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăștiate.
Ești tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum ești mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.
Pe scoarța veche ai crăpat
Și crăpăturile sunt dese,
Dar încă înflorești îmbujorat
Și-mi pare mie să nu-ți pese.
Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îți mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veșmântul?
E mult de-atunci, dar n-am uitat
Și dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat și supărat,
Sunt singur și nu-mi este bine.
Am să rămân să-ți povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre schimbare, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre dor
A mea carte
Îmi simt buzele încleștate,
Nu mai pot să rostească nimic!
Mi-este greu să mai scriu a mea carte,
Fiindcă-n ea ai intrat câte-un pic.
Ar fi dublă simțirea și, poate,
N-aș mai ști să răspund cine sunt,
Fiindcă toate-s amestecate
Și trăiri, și-ntrebări, și cuvânt.
Gânduri multe se-așază pe buze,
Dar rămân o secundă, un pic,
Și se-ntorc, parcă vrând să-mi refuze
A rosti chiar și gândul mai mic.
Va mai trece un timp peste mine,
Până când din tristețe-oi ieși...
Tot ce-aud sunt cuvinte străine
Perturbând felul meu de a fi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre secunde sau poezii despre cărți
Pe vechea stradă
Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă pași-mi osteniți,
E amintirea estompată,
Și-i colb pe umeri gârboviți...
Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceață lasă să se vadă,
Fațade ce sub ani se frâng,
Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolțească vechiul dor,
Trăit în anii tinereții,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieții,
Pe care nu îl pot uita,
Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Pășeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...
Iar azi tu ești în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Și strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârșit...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Tanța
Stau parcă pe-un arici cu țepi,
Pe Tanța, prăvălită-n pat...
Ea mă întreabă: nu începi,
După ce eu am terminat...
Am încercat să îmi explic,
Și cred că asta-i, din păcate,
Mă bate-așa un gând peltic:
E bai că Tanța stă pe spate...
Și-i zic că un cioban îmi spune,
Pe vreme bună și pe ploaie,
Că sunt poziții mult mai bune,
Cum ar fi capră sau chiar oaie...
Dar Tanța nu mă bagă-n seamă,
Și mă anunță cu glas dur,
Că nu-mi mai pune-n laboș zamă,
Și de o rog și de-o înjur...
Că-n viață toate au un rost,
De ești molâu ori de ești tare,
De ești deștept sau de ești pros,
Și mă trimite... la plimbare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare sau poezii despre inteligență
Colind de dragoste
Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzește-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos
Mi-e frig, dar să intru mă simt sfios.
Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca și un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.
Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristețe ca-n inima mea
Ci-i veselie și-un brad frumos
Colindu-mi devine prea dureros.
Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât și umil.
Acum în casă de m-ai chema
Fată frumoasă, eu n-aș intra
Chiar de-mi ești dragă și te iubesc
Gheața din suflet nu pot s-o topesc.
Fată frumoasă, acum voi pleca
Unde mă duce tristețea mea
Te las cu căldura-ți și bradul frumos
Mă cheamă lutul cel friguros...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre brazi, poezii despre Crăciun, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre lut sau poezii despre lumină
Curtând fata
Există o fată care-ți place, așa că-i spui
că ai scula mare, dar că n-ai nicio șansă
s-o utilizezi. Are pretenții ridicole, explici tu,
apărându-te, dar acestea trebuie, cumva, onorate,
repede și discret în întuneric.
Când ea îngrozită închide ochii,
îți retragi cuvintele. Îi povestești că și tu ești aproape
tot un fel de fată și poți înțelege de ce-i speriată.
Când ea-i gata să te părăsească, îi mărturisești cinstit
că, de fapt, nu ai nicio sculă, că chiar nu știi
ce te-a apucat. Cazi în genunchi.
Ea, deodată, se apleacă să te sărute pe umăr și tu știi
că ești iarăși pe drumul cel bun. Îi destăinui c-ai vrea
să ai copii și de asta parcă ești un pic confuz.
Ridici o sprânceană și-ți blestemi ziua-n care te-ai născut.
Ea încearcă să te liniștească, dar tu îți pierzi controlul.
Îi atingi chiloțeii și implori iertare în vreme ce faci asta.
Ea se zvârcolește, iar tu scheauni ca un lup. Ardoarea ta
devine de neoprit. Știi că o vei avea.
Luat de furtună, ea e fata cu care te vei însura.
poezie de Mark Strand, traducere de Pereu Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sărut, poezii despre sprâncene, poezii despre sperieturi, poezii despre lupi, poezii despre iertare sau poezii despre groază
Tu, ființă inocentă
Te-aștept prin întuneric și prin ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale.
Mi-e dor de-un zâmbet călduros
ce risipește orice necaz
și de un suflet călduros
care te scapă de macaz.
Tu ființă inocentă care îmi aparții,
nu mă lăsa acum în umbră!
Îți dăruiesc orice ca să revii,
căci nu vreau viață sumbră.
Să pot trăi în pace cum oi vrea,
să pot iubi pe cine cred.
Că sunt sătul, deși nu prea...
Și cum mă vezi, cam șubred.
Ești tu aceea care-mi pare
a fi aleasa dintre spuse.
Un sentiment oferi, e mare
și-ndoielnic pare-mi-se...
Pătrunzi în minte parcă prea ușor
și nu stiu ce să fac -
ori să traiesc, să mor?
Mai bine mă împac.
Poate că nu vei mai ajunge
și te aștept degeaba...
Ceva în piept mă-npunge
și eu credeam că-i graba,
dar timpul pentru mine stă în loc
sau trece, nici nu știu...
Și inima aproape că-mi ia foc
la cât e de pustiu.
Mi-e dor de vorbele pe care
mi le spuneai în vis.
Eu nu mai dorm și doare,
căci nu mi le-ai mai zis...
Oftez din greu, că poate ești
tot mai aproape de apus,
unde te-aștept să îmi șoptești
ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.
Mă pot uita la nori,
cum o făceam mereu.
Mi-e teamă c-o să mori
și o să pleci, dar eu?
Eu te aștept în întuneric și în ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre somn sau poezii despre pace
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre amintiri, poezii despre sărbători, poezii despre sat, poezii despre religie sau poezii despre mâini
Daniel: Și, ce probleme ai, Sammy-o? Are legătură cu mama sau e altceva? Poate... e legat de școală te-a bătut cineva? Sau e ceva mai grav? Poți să-mi dai măcar un indiciu?
Sam: Chiar vrei să știi?
Daniel: Chiar vreau să știu.
Sam: Chiar dacă nu vei putea face nimic să mă ajuți?
Daniel: Da, chiar și așa.
Sam: Bine. Adevărul e că... de fapt... sunt îndrăgostit.
Daniel: Poftim?
Sam: Știu că ar trebui să mă gândesc mereu la mama și chiar fac asta. Dar adevărul e că sunt îndrăgostit și eram înainte ca ea să moară și nu pot face nimic.
Daniel (râde): Nu ești puțin prea mic ca să fii îndrăgostit?
Sam: Nu.
Daniel: O, bine atunci... e în regulă. Adică, m-am mai liniștit.
Sam: De ce?
Daniel: Pentru că am crezut că era ceva grav.
Sam (suspicios): Mai grav decât agonia totală de a fi îndrăgostit?
Daniel: O, da. Ai dreptate. Agonie totală.
replici din filmul artistic Pur și simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre școală, citate despre moarte, citate despre mamă, citate despre iubire, citate despre dreptate, citate despre ajutor sau citate despre adevăr
Bunica și nepoțica
"Nu mai tot da din picioare
Că de-acum ești fată mare "
E normal așa să-i zică
Că e încă fată mică.
epigramă de Florea Ștefănescu (martie 2011)
Adăugat de Florea Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre picioare
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan din Viața printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ateism, poezii despre foc sau poezii despre degete
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățărătorul
Viața e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...
De la școală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvățăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toți în urmă.
Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.
Omul viața și-o distruge
Să se cațere pe-un nor
Și de fapt, ce va ajunge?
Un mare cățărător.
Este bine să fii primul
Doar când știi să și trăiești
Să-ți ajuți mereu vecinul,
Să te bucuri, să iubești...
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vecini, poezii despre concursuri, poezii despre clasamente sau poezii despre bucurie