Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihail Sadoveanu

Se arată ce poate face un vânt care aduce nouri din necunoscut În anul 1808, o secetă îndelungă, vreme de două luni, a uscat lanurile moșiei Buciumeni a boierului Alexandru Filoti și a sărăcit toate ogoarele țăranilor din cele nouă sate ale moșiei. Ardea văzduhul; nourii se arătau numai pe marginile zării. În trei sâmbete ieșise preotul cu icoanele la șipotele de sub deal, urmat de obște. Se vede că era o mânie a lui Dumnezeu; toată lumea își luase nădejdea dinspre partea ploii, în imașuri, vântul stârnea pulberi; fânețele sunau uscat și trist; păpușoaiele își răsuceau frunzele în arșiță. Numai grâul boierului se alesese bun, și batozele mormăiau la girezi, în patru colțuri ale moșiei, împresurate de oameni cu obrazurile asudate și negre de colb, amestecat cu pleavă și fum.

în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.

Citate similare

Constantin Păun

Secetă la... Bradu!

Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Ajungând și la urechile stăpânului moșiei acest zvon, se duse și el de văzu palaturile și rămase cu ochii zgâiți. Acest om era pizmătareț și zăcaș la inimă. Nu voia, vezi, nici în ruptul capului, să-l întreacă alții, nici în bogăție, nici în procopseală. Se duse, deci, acolo, să se încredințeze prin sine însuși de această minune, și daca văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. Pofti pe Făt-Frumos, ca să vie și el pe la dânsul p-acasă, ca să lege prietenie. Făt-Frumos, cu inima curată și fără nici o vinovăție într-însul, se duse, de! de datorie. Acolo, daca îl văzură, stăpânul moșiei aduse vorba de căsătorie, și-i spuse ar fi bun bucuros să-i dea pe oricare va voi el să ia din fetele lui. Făt-Frumos le spuse curat el este însurat, și că are de gând să se întoarcă la nevastă peste puțin. Ba încă le spuse și cu ce putere făcuse palaturile alea frumoasele daca îl întrebară. Pizmătarețul de stăpân al moșiei plănui atunci cu fetele sale, cum să facă să fure inelul din degetul lui Făt-Frumos. Pentru aceasta, nu trecu multe zile, și poftiră pe Făt-Frumos la masă la dânșii ca să se chefuiască și să petreacă împreună, căci, ziceau ei, mai avea-vor zile să se mai vază au ba?

în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Leliana Rădulescu

Stăpânul moșiei nu era stăpân pe sine.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mihail Sadoveanu

Din când în când își întorceau spre oaspeți ochii în care se desfătau lacrimi de prietinie.
Se strecurară în peșteră, cașicum ar fi vrut să dea de veste. Dar Bătrânul, fără îndoială, știa au sosit monahii săi. Amândoi tinerii se opriră cu sfială văzându-l cufundat în gânduri și așteptând în jilțul lui să bată un ornic din văzduh, al cărui sunet numai urechea lui putea să-l simtă. Pe altarul luciu de piatră stăteau semnele tainice ale vieții și ale morții. Cele trei făclii de ceară ardeau lin.

în Creanga de aur
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O nouă îmbrățișare

când
din ceruri închise
străbat constelații
tocmai
din cele patru colțuri
ale neîmblânzirii tale
se trâmbița
cu mare alai răsăritul
și primăvara
își unduia nesfârșitele zile
înmugurindu-ți brațele
cu o nouă îmbrățișare
a despărțirii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Fețe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieșeau afară din case, priveau văzduhul spre munte și cereau ploaie făcându-și cruce: «Dă, doamne!». Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenușie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, și adevărata ploaie porni ca un șuvoi grăbit.

în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Cantemir

Dulce este dragostea moșiei!

în Descriptio Moldaviae
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Ipate, ca cel cu grija în spate, se frământă el cu mintea cât se mai frământă și, obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. Chirică atunci, el știe ce face și cum face, într-o clipă adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe câmp. Unii secerau, alții legau snopi, alții făceau clăi și suflau cu nările să se usuce, alții cărau, alții durau girezi, mă rog, claca dracului era! ce să spun mai mult? Când se trezește Ipate, în zori de ziuă, se sperie ce vede: totul era mântuit; în locul grâului de pe câmp vede acum o gireadă mare și două mai mici, așezate pe culmea dealului, iară pe Chirică nu-l vede nicăieri. Atunci lui Ipate i s-a suit tot părul în vârful capului de frică și a început a căuta pe Chirică în toate părțile. Și când colo, numai ce iată -l văzu dormind pe vârful unei girezi, și atunci își mai veni puțin în fire. Feciorii boierești se sculară cu noaptea-n cap, cum îi treaba lor, și veniră pe lanuri să vadă ce mai este. Și când văzură ei una ca aceasta, îi cuprinse spaima, și fuga la boier, de-i vestiră. Boierul atunci se scoală iute, se azvârle pe un cal și ține numai o fugă până la lanuri, și când colo, vede și el ce nu se mai văzuse și nu se mai auzise de când lumea și pământul.

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Constantin Păun

SECETA la Bradu

Din pământ se rupeau fâșii,
pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi,
bolborosind în aerul hodorogit,
vântul leneș, uscat,
descompunea lejer materia,
casantă, sfărâmicioasă.
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
iar înăuntrul lor ființele
se svârcoleau îmbibate
În neodihnă și nesomn.
Totul curgea...
Numai preotul credea în Dumnezeu
și venea cu moaștele
Sfintei Filofteia până la pod...
Urma molifta și căile Domnului,
începea să se deschidă.
Trecuse de arcul întins al secetei,
natura stinsese tot cea ce crease

poezie de din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemușcate
romanță și discuri uzate

o zi, poate șapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,
nu cred -mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
și blestem,
pentru șapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem pașii pe jar încins

să stingem lumina
cerul s-a stins
să strângem și masa

din mărul mușcat
doi sâmburi,
trei sâmburi,
sub vâscul uscat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Toată curtea și toată împărăția era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloșul în mână, călare pe calul ce-și alesese, își luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toți boierii cei mari și cei mici, de la ostași și de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieși pe poartă ca vântul, și după dânsul carăle cu merinde, cu bani și vreo două sute de ostași, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoțească. După ce trecu afară de împărăția tatălui său și ajunse în pustietate, Făt-Frumos își împărți toată avuția pe la ostași și, luându-și ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-și pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Și apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile și trei nopți, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni.

în Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într'al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute șaizeci și cinci de ani. Iar dintr'al cincilea ciclu, credincioșii vechi dela Carpați numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele și puhoaiele înălțimilor se prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case din bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 dela izbăvitorul Hristos.

în Creanga de aur
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai prețuiești decât tăcerea, este a realiza una din cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții. Elogiul tăcerii, la marii singuratici și la întemeietorii de religii, își are o rădăcină mult mai profundă decât își închipuiesc oamenii.

în Principiul satanic în suferință
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Nikos Kazantzakis

Pe Dumnezeu nu pot să-l încapă cele nouă colțuri ale cerului și nici cele șapte ale pământului, îl încape însă inima omului.

citat clasic din romanul Zorba Grecul de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Zorba the Greek" de Nikos Kazantzakis este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.00- 22.99 lei.
Petre Ispirescu

După ce ajunse pe moșia unui împărat mare, calul învăță pe băiat ce să facă. El ascultă și se duse de se băgă argat la grădinarul împăratului. Până a nu se învoi cu grădinarul, el își puse o bășică de vacă în cap, în care își ascunse părul cel de aur. Grădinarul îl învăță cum să facă brazde, să semene flori, să le răsădească și să le îngrijească. Și îl luase la ochi, căci era spirt, știi, colea, cum trebuie omului, mână dreaptă, nu altceva. Totuși slugile din curtea împărătească îl numiră cheleș. Și, cheleș în sus, cheleș în jos, până ce îi rămase numele Cheleș. Grădinarul împărătesc îmbătrânise la curtea împăratului. El era om destoinic, cu frica lui Dumnezeu și cinstit. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineața câte un mănunchi de flori la cele trei fete care le avea împăratul. Îmbolnăvindu-se grădinarul într-una din zile, chemă pe argatul său și îi spuse să aleagă din florile cele mai frumoase atâtea câte să-i ajungă a face trei legături de flori și să le ducă fetelor împăratului.

în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora H

Compozitorul era de doi bani,
compoziția lui este de două Universuri-
se poate cânta
la două mâini,
la nouă mâini,
și chiar la nouăzeci și nouă
de mâini.-
după toate preferințele.
Arată ca un cercetător
de sub movila lui Iov
în clipele sublime ;
când își dezleagă spiritul
din lanțurile obișnuite.
printre notele lui
mai vorbea de șoarece.
în somn-
mi-a spus mie,
când eram mic,
s-a cununat cu o viperă;
de aici i s-au tras toate,
chiar pământul l-a înghițit
din cauza aceasta.

poezie clasică de din Poezii și desene (2001)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice lucru bun își are originea în Dumnezeu. "În om nu locuiește nimic bun" și numai omul care se Naște din nou, din apă și Duh, poate face un lucru bun pentru Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în el.

în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Laurențiu ValidanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Patru cântece din Dunhuang

Melodie: "Dorința eternă"

1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat și reputat cum puțini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în orașe de purpură
... dansând și cântând.
Cupa era umplută iarăși și iarăși, până când cădea beat;
trăia ușor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri–
Unii oameni sunt prea bogați și nu se mai întorc niciodată acasă.

2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el știa ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie și de praf,
ceilalți îl înșelau în fiecare zi.
În fiecare dimineață stătea în partea de apus a pieței;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu șiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot–
Unii oameni sunt prea săraci și nu se mai întorc niciodată acasă.

3.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bolnav, aproape de moarte.
Totuși, se încăpățâna să reziste, așteptând vești,
deși cu trecerea timpului devenise evident trebuie să plece.
Sătenii l-au târât la marginea drumului dinspre apus,
i-au prins de trup o etichetă pe care îi era scris numele;
tatăl și mama lui nu mai știau nimic despre el–
Unii oameni mor și nu se mai întorc niciodată acasă.

Melodie: "Gaița pe ramură"

4.
Nu mai pot răbda gaița și toate poveștile ei extravagante!
Îmi aduce vești bune, dar niciodată nu vine și cu dovezi.
Zilele astea, când va zbura prin preajmă, o voi prinde
și-o voi închide într-o colivie aurită, punând capăt clevetirilor!
Am venit la ea cu cele mai bune intenții, dându-i vești de bun augur–
cine s-ar fi gândit mă va închide într-o colivie de aur?
Singura mea speranță e soțul ei mercenar se va întoarce curând acasă,
iar ea va deschide colivia și mă va lăsa liberă să zbor către norii cei albaștri.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Am simțit mi s-a rupt unul din cele trei fire nevăzute, care leagă pe creștin de Dumnezeu, nădejdea. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Simțeam mă înec. Dar mi l-am legat la loc, luptând zi de zi. Cum? Citind cele patru Evanghelii... Când le-am terminat, am simțit am din nou cele trei fire și că ele sunt bune: credința, nădejdea și dragostea.

în Însemnări de la Jilava, Miercuri, 15 Iunie
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook