Bărbatul din mintea mea iubeşte alte femei

iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
îmi simt braţele rupte
aşezate la marginea patului
l-aş atinge
până la suflet
dar el iubeşte femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieţi
să-l ademenească
şi încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
eu caut să trec
din viaţa mea
în viaţa lor
şi mă întorc învinsă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul

Un strigăt dezlănţuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.

E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aştern înspre zare
Ca şoimul prin tainicul zbor.

E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munţi, trecător,
În zori, se revarsă în şoapte
Spre altarul nestinsului dor.

E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când îmi fac loc în inimă

pentru încă un adevăr
îl pipăi
îl gust
îl mestec cu grijă
până înţeleg
că în fibrele lui puternice
se ascund vieţi
multe vieţi trecute prin sabie
atunci îngenunchez plângând
că lucrurile pe care încep să le înţeleg
se contopesc cu mine
la marginea unei clipe

când percepţia e clară
sub prăbuşirea atâtor ziduri
îmi găsesc libertatea
aud trosnind
lemnul dulcelui adevăr
în flacăra inimii mele
Isuse
şi mă prăbuşesc în acelaşi timp
cu vieţile ce l-au strigat în falsitate
ca pe o cârpă nefolositoare
privită cu dizgraţie
însă azi
când acest adevăr triumfă
îmbrăţişând timpul
se face timp
şi îmi cuprinde fiinţa
Isuse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colţul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine creşte
Şi-n piept, subit, îmi înfloreşte
Un ţipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorinţa
Şi-n ochi îmi scrie neputinţa
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubeşte-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Şi fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopţii cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Şi ploaia-nalţă-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primeşte-mă în braţe iar
Şi dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n braţele mirării,
Să-ţi simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se ţes doar mări...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk

dimineaţa începe cu un spam şi dintr-o dată senzaţia că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind ţigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din faţa blocului
senzaţia asta creşte în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vişine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrişor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrişor

& mă îndoiesc de fiinţa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineţi spam iar eu însumi aş putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzaţie de bine şi sunt sigur că în toate benzinăriile maşinile sunt alimentate
cu lapte că lumea îşi zâmbeşe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vişin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă şi mă gîndesc că aşa a fost de la început
când omul priveşte în infinit şi infinitul priveşte în om

poezie de Leonard Ancuţa (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa aparţine inimii. Viaţa poate creşte numai prin inimă. Dacă la baza inimii creşte iubirea, viaţa va creşte.

citat clasic din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi asum o obligaţie o fac din toată inima mea, cu toată fiinţa mea. Cunosc Biblia ca pe buzunarele mele.

citat din Barry White
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Şi nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Şi Tu doar Tu... aşteptarea... mea
În viaţa mea ce-o credeam trecută!

Şi în priviri mă regăsesc o clipă
Şi toată clipa fă-mi-o înc'-o viaţă
Şi viaţa toată înc'-o dimineaţă
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!

Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulţumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reuşesc să pot să am... putere!

Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Şi am să ard doar pentru tine-n veac!

Şi veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carrie: Poate că unele femei nu sunt menite să fie îmblânzite. Poate că au nevoie să alerge libere până când găsesc pe cineva la fel de sălbatic cu care să alerge împreună.

replică din filmul serial Totul despre sex
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că anumite femei nu sunt menite să fie domesticite. Poate că doar au nevoie să alerge libere până când găsesc pe cineva la fel de sălbatic ca să alerge cu ele.

citat din Candace Bushnell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui vis netrăit

strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
mă făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colţul vestic al camerei
şi-l rugam să-mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei

iată
victoria
îşi spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste păşesc în siguranţă
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr

strigătul său
ca un cerc de foc
mă înconjoară şi azi
dar mă aşez în colţul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
şi el pleacă
aşa cum trebuia să plece
de atunci

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama – poem diamant

Este
fiinţa care
îţi dă viaţă
şi te îngrijeşte mereu,
de mic până când creşti,
îţi dă sufletul ei
şi te iubeşte
toată viaţa
ei.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie I

Fiece clipă din copilărie,
Pe-un mal de flori am petrecut,
Prin soare făr' de pălărie,
Viaţă repede-ai trecut.

Rumegam adesea la tartine
Şi nu erai cu mine-aici
Să vezi păşunile divine,
Prin care pasul să-l aplici.

Eram doar eu şi doi bunici,
Cu furca fânul întorceau,
Iar gri-albastre rândunici
Plângeau încet când îi vedeau.

Mă iubeau ca pe carnea lor,
Toată munca-mi reprimând,
Iar eu priveam de la izvor,
Tot năduful, făr' de gând.

"Bunică scumpă îţi aduc
Apă rece din cărări înguste,
Ce stă-n ulcior de lut caduc,
Să-ţi bei amarul de lăcuste. ''

Şi ea, înger în carne de om,
Mă privea cu suferinţă-n ochi,
Iar cu cireşe coapte dintr-un pom
Îmi mulţumea făr' de deochi.

Bunica mea de ieri, de azi,
Te-ai dus tu, pe cărări înguste
Şi prin ceruri-nalte făr' de brazi,
Sufletul tău Raiul să-l deguste.

Căci copilăria mea s-a încheiat
Când lacrimile vieţii de pe-obraji s-au stins,
Ale fiinţei blânde ce-am sperat
Să pot vedea, până ce anii m-ar fi nins.

poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă

din care izbucnesc pe neaşteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
aşa cum a vrut
nimicul îmi străbate fiinţa
acum ştiu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez şi prezentul
un şir lung al iluziilor
roase de realităţi crude
sunt mai puţin prezentă în viaţa mea
în viaţa lui
trecutul din poziţia lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie aţoasă
ce mă împiedică să vreau

verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
şi lumea a încremenit

e ultima dezlegare
aşa cum a vrut
de azi nimicul îmi va străbate fiinţa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

Fiece vers îl încep cu sfârşitul
Concluzie de simţ netrăit
Precum şi soarele asfinţitul
Şi-l face mereu plictisit
Mi-e silă de propria umbră
Ce obsesiv urmăreşte
Prin ploaie, prin soare, prin tundră
Un tată ce nu o iubeşte
Dar cel mai mult îmi e frică
De liniştea veacului sec
De oameni ce viaţa îmi strică
Şi mi-e ruşine să plec
Visez la o singură cale
Orbit să alerg ca un leu
Şi cu apucături maniacale
Să-l judec eu, pe Dumnezeu

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kramer: Simt că am avut două vieţi. Viaţa dinainte de spuma de păr, şi acum îmi încep viaţa de după spuma de păr.

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări

nu pot să trăiesc unde nu e iubire
căci ura totul mistuie ca un lacom foc
şi fără credinţă nu este împlinire
eu îmi voi creşte crezul până la soroc.

unde e iubire se sfinţeşte locul
şi sfinţii poposesc plini de lumină
să-mpartă fericire cum a zis prorocul
căci viaţa e minune - favoare divină.

unde nu-i iubire cresc numai scaieţi
răsare mătrăguna, buruiana otrăvită
lumina nu zâmbeşte în mohorâte vieţi
trece din dramă-n dramă fiinţa neiubită.

iubirea răspândeşte graţii şi fineţi
căci lumea iubitoare e şi milostivită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ocupă primul loc. Şi iubirea de meserie, tot iubire este. Cred că omul, în tot ce face, trebuie să fie total. Chiar dacă urăşte, s-o facă cu totul. Aşa cum fac copiii mici, când li se strică jucăria: plâng din toată fiinţa lor. Şi când se bucură, râd din toată fiinţa lor. Ei sunt totali. De asta, copilul mic nu este vulgar, nu este "teribil". Copiii mici sunt deplini. Or noi am pierdut asta. Disimulăm şi atunci suferim, abia atunci.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!