Cenuşă de dor

CENUŞĂ DE DOR

Prin vise, cu braţe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud şi acum timidele şoapte
Ce-şi duc ecou în poeme nescrise.

Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranţa cu iubirea
Să-mi învăluie tristeţi lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.

Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.

În maramă adun cenuşa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
Prin altă viaţă de-ar fi să fac popas.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul rătăcit (sonet)

DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)

Se rătăceşte doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veşnicie.

De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorţii tăvălug.

Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu aşteptări de dor încărunţite
Şi îngheţate de-ai dragostei fiori.

Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranţe troienite.

*13 mai - Ziua Internaţională a Dorului

Autor Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere spirituală (sonet)

RENAŞTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )

Când rătăceşte doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranţa se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.

Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.

Dar spiritul vieţii renaşte în zori
Pe cerul privirii încărunţite,
Să încălzească ai dragostei fiori.

Din gânduri de aşteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Şi nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalţ pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe şirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Şi magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeţi în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul cu aripile frânte

DORUL CU ARIPILE FRÂNTE

Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează şi se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.

Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbuşit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârşească în destin dramatic.

Iar visul adorat de Primăvara Vieţii
S-a închegat pe un val înălţat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteţii,
Prin Toamna Bătrâneţii să-şi poarte paşii grei.

De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternităţii
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Şi zbor de vultur sub cerul posterităţii.

Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea-i popas de gândire
cu a timpului jertfire,
când devine amintire
preţuită prin citire.
(Maria Filipoiu: catren-citat / despre cărţi)

catren de Maria Filipoiu din Catrene-citate (2 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea de Dragobete (sonet iubirii legendare)

FERICIREA DE DRAGOBETE
(sonet iubirii legendare)

De Dragobete m-am împrietenit
Cu fericirea, pe-o rază de Soare,
Ce îşi stingea iubirea în izvoare,
Să-şi aline dor de codrul înverzit.

Din raza lui am primit sărutare,
Să-i simt tandreţea, când m-a ademenit
Cu dorul de Năvalnic înmugurit
În ghioceii treziţi din hibernare.

Îmbrăţişaţi am alergat prin iarbă
Şi ne-am prins cu Primăvara în horă,
Cu ochi de timp, legenda să ne soarbă.

Ne-am ascuns iubirea în metaforă,
Cu harul clipei de dragoste oarbă,
În amor legendar a fi martoră.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea dorului (sonet)

RENAŞTEREA DORULUI
(sonet de restrişte)

Se plimbă dor pe-a speranţei câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.

Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Şi lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.

Dar spiritul dorului renaşte iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.

Va creşte-n speranţe înmugurite
Şi regăsindu-şi iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.

Maria Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozarea dorului (sonet)

METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)

Cu-al timpului fuior ţes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieţii mai uşor să îndur
Plânsul singurătăţii din apusuri.

În colţ de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.

Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.

Va răsări laur în destin menit,
Din dor metamorfozat în chihlimbar,
Încununând iubirea la infinit.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate iubirii (18 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul este mare belea,
de când şi-a pierdut perechea.
Tânjeşte după iubire
să scape de pătimire.
Se visează lângă zâne,
dar tot singur-cuc rămâne. - Maria Filipoiu / despre dor

Maria Filipoiu în citate despre dor (19 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este metamorfozarea dorului în cuvânt, să-l cânte: vântul, valul, inima şi poetul. - Maria Filipoiu / despre poezie

Maria Filipoiu în Despre poezie (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.

În stihuri las dragostea
şi vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt clipe de viaţă, retrăite în lumea cerească. Strânge-le ca într-un buchet floral, leagă-le cu beteala inimii şi aşează-le în altarul sufletesc, să te însoţească pe calea veşniciei. - Maria Filipoiu / despre vise.

aforism de Maria Filipoiu din Visele (25 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama este rădăcina arborelui genealogic, udată de izvorul dragostei. - Maria Filipoiu / despre mamă

citat din Maria Filipoiu (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozarea dorului (sonet)

METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)

Cu-al timpului fuior ţes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieţii mai uşor să îndur
Plânsul singurătăţii din apusuri.

În colţ de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.

Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.

Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veşniciei cale spre infinit.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia iubirii de Sfântul Valentin

MAGIA IUBIRII DE SFÂNTUL VALENTIN

Nicicând nu e mai potrivit
Ca-n zi de Sfântul Valentin
Să-ncredinţezi celui dorit,
Iubirea-n viaţă şi-n destin.

Noroc deplin de ţi-e sortit
Să întâlneşti ca dar divin,
Se află-n chip neprihănit,
Cu zâmbetul de farmec plin.

Când eşti bărbat cuceritor,
În dar iubitei să-i dai flori
Şi un sărut surprinzător,
Trezind ai dragostei fiori!

Şi să-i şopteşti cu glas vibrând:
"Aş vrea prin sacru legământ
Să fim în suflet şi în gând,
Uniţi cu-al sorţii jurământ!"

Să-i încredinţezi iubire
Pe-al vieţii vis clădit în zori,
Cu a ochilor sclipire
Răsfrântă-n petale de flori:

"Când lângă tine nu voi fi
Să te alint şi să-ţi vorbesc,
Doar florile îţi vor şopti
În locul meu, cât te iubesc!"

Din muguri de primăvară,
Pe cărarea nemuririi
Să duci lauri de fecioară
În sentimentul iubirii.

În ochii ei, ca zeu să creşti,
Nicicând să nu calci jurământ!
Din dragoste să dăruieşti
Urmaşi ai vieţii pe Pământ!

Fără fiorii iubirii
Să nu treacă niciodată,
Sărbătoarea fericirii,
Deşi e împrumutată!

Cu drag prin timp să-ţi aminteşti
De sărbătoarea iubirii
Şi cu vibraţii sufleteşti
Să sorbi cupa împlinirii!

Să parcurgi prin iarna vieţii,
În păr, cu fulgi de ninsoare,
Iar iubirea tinereţii
Să crească în noi vlăstare!

14 Februarie Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea este un prieten loial,
nu trădează şi nici nu contrazice.
Îţi poartă viaţa pe-al timpului val,
cu vise prozaice şi lirice.
Maria Filipoiu (Catrene - citate/ despre cărţi)

catren de Maria Filipoiu din Catrene - citate/ despre cărţi (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma ta

ÎN URMA TA

În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor şi iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Şi se revarsă pe-a speranţei cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.

Te cheamă inima, de tristeţe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.

Ca ieri te mai aştept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.

În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
Cu fire de sentimente aurite.

Se stinge făclie în candela vieţii
Şi-al inimii ecou, ce n-a fost auzit
De aşteptări îngheţate în nămeţii
Veşniciei, cu sufletu-mi înzăpezit.

Iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă lasă roadele iubirii
spre a lumii dăinuire
şi scrie misterul gândirii
pe-o pagină de trăire.

(Maria Filipoiu: catren-citat/ despte cărţi)

catren de Maria Filipoiu din catrene-citate / despre cărţi (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!