Răzvrătire

Trupul râde de suflet

sufletul plânge în trup

lumea cu raiul putred

în două am s-o rup

Sufletul plânge în trup

ochii visează câmpia

paşii totuşi din stup

ca mierea fac hârtia

Ochii visează câmpia

lumea cu raiul putred

ce scumpă-i poezia

trupul râde de suflet

Sufletul plânge în trup

adio hai odată să te pup

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, ce-am fi fost?

Dincolo de ochi şi gură, sufletul se zbate-n taină
Ca o aripă beteagă, ce îşi plânge zborul frânt,
N-are nume, n-are casă, nu-l îmbracă nicio haină
Şi aleargă-n patru vânturi, între ceruri şi pământ.

Se izbeşte de-ntuneric, rănile îi sângerează
Dar, nu plânge nicio clipă, ochii plâng în locul lui.
Un actor pe scena vieţii, doar în replici mai bravează
Când o gură mai zâmbeşte pe o mască-a orişicui.

Hologramă migratoare dintr-o neştiută-adresă,
Implantată-n trup, dă viaţă şi cum doare când lovesc
Vinovatele cuvinte orchestrate într-o piesă
Regizată de necine într-un loc nepământesc.

El, cuvântu-nnobilează şi ucide deopotrivă,
Sufletul îl fericeşte sau îl sângeră sub cnut;
Cu emblema lui divină, de sorginte afectivă,
Ce-am fi fost în lumea asta, dacă nu l-am fi avut?

Nişte creaturi ciudate, ce-am fi dispărut subit,
Trup ne-nsufleţit în moarte, nedumnezeiesc cioplit...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.

catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia are sufletul în trup. Bărbatul are-n suflet numai trupul.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Sufletele pot fi speriate, atunci când ies; poate pentru că le îngrozeşte trupul slăbit, neputincios sau condamnat la suferinţă. Odată eliberate de trup, se simt absolvite şi de destinul legat de acel trup, şi de suferinţă; iar ele, de acolo, de sus, pot lesne vedea cum omul e legat de destinul său ca un condamnat, în cătuşe. Atunci, sufletele nu mai vor să revină în trup. Aşa cum trupul e legat de destin, la fel şi sufletul e legat de trup. Sufletul, întotdeauna, va dori o viaţă mai bună trupului său. Deci şi pentru el, destinul va fi unul mai fericit.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia îşi expune trupul, bărbatul sufletul. O iubire adevărată: trup şi suflet.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cred că dacă au trup şi suflet există. Trupul poate fi inert şi sufletul sterp!

Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea

Infinitul, câte o picătură de strălucire
In fiecare suflet pune,
Apoi îl şi instruieste
Ca oriunde locuieşte
Visează, iubeşte şi gândeşte
Plânge, râde, sentimente
plămădeşte
De strălucirea-i să nu uite,
Şi Omului întreaga viata în strălucire s-o transforme...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maseuza

Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
şi-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...

Ea e prinţesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.

Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!

Mâinile sale de aur
şi sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
de carne şi sânge,
inima-mi râde şi-mi plânge...

Doamne, între ea şi sufletul meu,
un singur, nevăzut, Dumnezeu,
îmi susură, balsamic, în suflet şi gând,
o previziune despre viaţă şi soarte,
cu moartea pre moarte călcând...
hăt!, până dincolo de viaţă,
până dincolo de toate -
fiinţe ca mine purificând!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinţilor.

Piaţa-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naşte suferinţa
şi o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândeşte prin sânge.

Se furişează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin aşternuturi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o legătură primejdioasă este hazardul pentru trup şi viciul pentru suflet. De aceea, cel liber cu trupul, dar cu sufletul înlănţuit, este rob, pe când cel cu trupul înlănţuit, dar cu sufletul dezlegat, este un om liber.

citat celebru din Epictet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tu mi-l citeşti

Ca o floare de cais
Rodul dulce se formează
Se adună al meu vis
Sufletul el îl filtrează

Seara te-am întâlnit
Erai cartea cu poveşti
Visul mi- ai îndeplinit
Sufletul tu mi-l citeşti

O petală a căzut
Ca o rază de lumină
Singura ea a crezut
Într-o iubire deplină

E o magie divină
Între suflet şi un trup
Iubirea este regină
Magia nu pot s-o rup

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.

definiţie de Iosif Flaviu în Trupul în iudaism
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi grijă de propriul vostru suflet şi de trupul celuilalt, iar nu de propriul trup şi de sufletul celuilalt.

citat din Menahem Mendel din Kotzk
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup... suflet...

O întâlnire-ntâmplătoare,
Mă-ncremeneşte, in picioare...
Ochirea ta, uşor mirată,
Percepe-o statuă ciudată...

Pe când privirea ta căpruie,
Contemplă strania statuie,
Sărmanu-mi suflet se despoaie,
De trup, şi tainic se îndoaie,

În plecăciune preasupusă
Învăluită-n dalba husă,
A unui dor peste măsură,
Pentru blondina ta făptură...

Cu ochii sufletului, oare,
Tu vezi timida-mi dedublare,
Încremenită în mănunchi:
Trup în picioare,
suflet în genunchi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebun înţelept -
cu trup şi suflet plânge
poetul visând

haiku de Veronica Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule! Sufletul devine trup când mănânci; trupul devine suflet când gândeşti.

aforism clasic de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trup ne naştem, cu inima iubim, în trup sădim şi din trup culegem viaţa, însă la apusul veţii, sufletul la unii nu moare, ci se poate înalţa spre cer divin.

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul renaşterii

anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup
în suflet se petrec reacţii afective
mă agăţ de iubire de tristeţe mă rup.

bucuriile zilei sunt daruri emotive
în lumea fascinantă un loc frumos ocup
anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup.

raze mângâietoare-s zămisliri evolutive
preced extazul cu o foame de lup
rotunjesc prezentul cu stări creative
e freamăt în mine dulce ca în stup.

anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!