E toamnă iar...
E toamnă iar și frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale și cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.
E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci, doar amintiri albastre.
E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejește trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
Citate similare
Adio
Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... și dor,
De-aș colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.
Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Și lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi și înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.
Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, știu că ar fi greu,
În toamnă m-aș ascunde iar și iar,
Căci este toamnă și-n sufletul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre Pământ sau poezii despre Crăciun
E toamnă iar în frunze
e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
și în petale de flori
e toamnă în dimineți argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă știi ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
și cerul coboară pe la amiezi
de simți cum te apasă
te apasă....
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre miezul zilei, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Toamnă-doamnă
Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre versuri, poezii despre verb, poezii despre secunde sau poezii despre poezie
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre somn, poezii despre simțuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un măr
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre struguri, poezii despre roșu, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Un răspuns fudul doamnei Nuța Crăciun
Mă-ntrebi de frunzele din suflet,
Iubita mea, iubită doamnă
Și zilele-s ca înnorarea,
Ca ploaia asta de aramă...
Copacii goi, în nemișcarea
Atâtor veacuri, mor tăcut...
Dar ca o nimfă vor renaște...
Noi cum s-o luăm de la-nceput?!
Copacii dor?! În plâns de frunze
Își varsă lacrima și dorul...
Noi trecerilor noastre plânse
Nu le vedem nici viitorul...
Și dacă ochiu-i mănăstire
La care ne-nchinăm în noi
Când nu mai credem în iubire,
Cerând tăcut un alt altoi,
Și dacă toamnă după toamnă
Trec lent... și noi îmbătrânim,
E pentru că, iubită doamnă,
Pustiul vieții îl sorbim...
Sub pleoapa neînchisă încă,
La ușa sfântului altar,
Sărbătorim în nemișcare
Aceeași toamnă, iar și iar...
Îmbătrânim tăcut și cerul
Durerilor nespuse încă
-n mărturisiri de sacrificii,
E pentru alții doar o stâncă...
Ceruri de chihlimbar... și-n suflet
Atâtea albe minarete
Ce se înalță-n rugi creștine...
În rest, tăcere doar... poete!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre viitor
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ș-atât.
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sarcasm, poezii despre natură, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Bâlci de toamnă
E toamnă afară și în suflet
Gândurile ca frunzele veștejite
Se așează-n în culori pe șevalet
Cu într-un tablou cu margini risipite.
Viața plânge în acorduri cu frânturi de vise
Ca într-o simfonie cu iz melancolic
Având refrene de mult compromise
Îmi schelălăie prin suflet ca un alcoolic.
Doi câini aleargă singuri pe stradă
De parcă ar avea treburi multe.
Iar două pisici miaună pițigăiat
Ca să de-a impresia că sunt culte.
Porcul guiță prin curte că a fost și el primar
Iar boul a ajuns acum președinte,
Deși în urmă a rămas doar bălegar
Zâmbind, pretinde că așa a fost și înainte.
E un bâlci continuu pe nimic
La mine în suflet ca și-n curte
Toamna scârțăie orgasmic,
Ca accente stânjenitor de inculte.
Iar inima mea, eternul tic-tac
Face amor cu vremea, ca-ntr-un iatac.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre președinte, poezii despre porci sau poezii despre melancolie
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre fier
E toamnă, iar
Acum, la noi, e toamnă, iar.
Pe străzi vezi lume tot mai rar
Și eu aștept, ca Păstorel,
S-apară primul "tulburel"!
epigramă de Ion M. Mihai din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă sau epigrame despre Păstorel Teodoreanu
Toamnă...
Toamnă, treci la braț cu umbre stranii,
Cu furtuni la geamuri bați... Și plângi...
Plâng la geamul casei, iar, castanii,
Și cu vâturi pacea mi-o alungi.
Versuri aurii, în îmbulzeala
Ce se-ascunde-n mustul călimării,
Curg în râuri tumultoase sera
Și-n tăcere îmi inundă zorii.
Transformată într-o vrăjitoare,
Cu urgie timpul ni-l săruți
Și-ai să lași pustiu în călimară,
Frunze rupte și copaci desculți.
Arămii gutui lucesc în geamuri,
Sunt poteci pustii sub tălpi de vis...
Lacrimă pe gene, blonde voaluri,
Vânt, singurătate, suflet trist...
Plâng în noi chihlimbării poeme
Și sobor de gri ne învelește.
Un tic-tac absurd în vremuri grele
Și povești de viață spuse bătrânește.
Foc la gura sobei, plângere de noapte,
Plângere de versuri și de amintiri,
Un sobor de lacrimi, un sobor de șoapte,
Toate în poemul marilor iubiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-oprește.
Iubite, pleacă și această toamnă,
Frunzele-mi sunt așternutul rece,
Ș-un dor cumplit la iubire mă-ndeamnă
Trecând cu tine prin toamna ce trece.
poezie de Camelia Boț (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am înțeles
Azi, iar am înțeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ți fie bine,
Căci inima-ți nu mi-e așezământ.
Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viață-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,
Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ți-au fost și încă sânt
Clipite ce îți ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.
Nu fie nici o piatră funerară
Și nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a viețui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veșmânt!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre cuvinte
E primăvară iar
E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Și aș vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!
poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre primăvară, poezii despre jocuri sau poezii despre durere
Nervi de toamnă
(Toamna... iar sunt copil)
Toamna... iar sunt copil,
Prezența mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbește-n bizare cadențe....
Oftică, toamna și zdrențe...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?
Sunt iar in orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...
Toamna... si amurguri de jale
Pătează cu o spaima violeta
Oglinzile publice, murale.
Adio, visul se ascunde...
Inainte? Inapoi? Oriunde...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre spaimă sau poezii despre oraș
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre sculptură
E toamnă iar .
E toamnă iar, în deal și în zăvoi,
E toamnă și în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar și în distanța care ne desparte.
E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin și, nu ești ca-nainte.
In șoapta ta, de ieri, de azi și poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.
Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine și vara,
Când vei dorii să-ți cauți a Ta Doamnă.
Eu o să-ți spun: Așteaptă altă toamnă.
Să fie veșnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamați.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine sau poezii despre prietenie
Toamnă, toamnă, toamnă
Norii iarăși se descarcă
Și acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă
A mai fost și-n primăvară.
epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre primăvară, epigrame despre nori sau epigrame despre anotimpuri
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
în umbra ploilor
umerii gândului
leagănă
biserici de dor
Ce seară de toamnă...
Doamne
mi-e dor să mor
iar
pe pe altarul
frunzelor
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre rouă sau poezii despre religie
Simt sărutarea vântului de toamnă...
Pe pleoape, simt sărutarea vântului de toamnă
Ce-mi dă fiori... și adierea lui mă-ndeamnă
Să-ntorc, pios, o pagină îngălbenită din trecut
Și să revăd imagini trăite cu drag, demult, demult...
Atâtea toamne ruginii, prin inimă s-au scurs...
Dar nu știam, pe-atunci, că merg înspre apus,
Căci tot ce era floare, culoare,-n jurul meu,
Păreau o primăvară ce dăinuie mereu!
În fiecare anotimp, și-n fiecare zi, iubirea înflorea
Și-n suflet era cald, lumină, un soare strălucea,
Iar în priviri avide, strânsesem tot lumescul,
Căci tu, tinerețe, mi-erai universul!
Iar visele-ndrăznețe zburdau înaripate,
Nimic nu le oprea și dragi îmi erau toate!
Atât alint și pace, speranță, mângâiere,
Mă-nvăluiau în cânt, parfum, în dulce adiere!
Unde-ați plecat voi, ani de scumpă tinerețe,
De vrajă și tumult, speranță, frumusețe?
Pe unde v-ați ascuns, de nu vă mai găsesc
Și m-ați lăsat în lacrimi, de doruri să tânjesc?
Acum, totu-i pustiu... e frig... și sufletul suspină
Sub ploaia care cade, șoptindu-mi în surdină,
Că toamna va pleca, de iarnă, alungată,
Cu ea... trece și viața, de viscol, spulberată...
poezie de Rodica Grigorie
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre tinerețe