Epitaful meu
Din tot ce-am fost eu pe pământ
Rămas-a umbra din mormânt,
O amintire de-altădat'
Și-un nume scris pe-un lemn uscat.
Drumeț ce te-ai oprit din drum,
Chiar dacă azi sunt praf și scrum,
M-aș bucura să mă cinstești
Și al meu nume să-l citești.
poezie de Octavian Cocoș (20 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre lemn, poezii despre lectură, poezii despre drumeție, poezii despre cenușă, poezii despre bucurie sau poezii despre amintiri
Citate similare
Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voi fi pământ
Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?
Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus
Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți
Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu
Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre moarte
Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre minciună
Răspunsul ei
Tu, dragul meu, mi-ai scris și ai riscat,
iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seama
că amândoi, din timpul de-altădat',
simțim la fel, dar vezi și tu că teama
a fost aceea care, între noi,
nu a lăsat iubirea să se-arate.
Ți-am scris și eu, dorind ca amândoi
să-i facem adevărului dreptate,
să nu mai ocolim un lucru clar:
noi suntem, împreună, bucurie,
și ne simțim atât de bine chiar
atunci când, plini de noi și cu trufie,
ne lăudăm cu alte cuceriri,
prin viața agitată ce-am trăit-o.
Am suferit și eu, să nu te miri,
dar tot ce-am scris, am rupt și n-am grăit-o.
De-acum, săruturi lungi vor pedepsi
și trupurile noastre însetate,
și buzele ce n-au putut vorbi,
căci nu-i târziu și... asta-i! Vezi, se poate!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre nuntă, poezii despre laudă, poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre dreptate
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
Sălbatic un lujer îți smulge
Și fructul la buze să-l duci
Căci nu afli fragă mai dulce
Ca fraga crescută-ntre cruci.
Dar nu zăbovi în suspine
Și nu-ți pleca fruntea în piept;
Gândește-te-n treacăt la mine
Și uită - e mai înțelept.
Cum cade apusul de soare
Din colb auriu pari țesut.
O, fie să nu te-nfioare
Cuvintele mele din lut...
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre lut
- poezii despre găini
Meteorologul
Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Și zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de știință, meteorolog.
Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citește pe platformă termometre,
Și giruete, și heliograf.
De ești atent și îi asculți cuvântul
Când îți vorbește din televizor,
Vei ști a doua zi cum bate vântul
Și de ce simți că oasele te dor.
Iar dacă după zile liniștite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme și avertizări.
Tot ce-i în atmosferă bine știe
C-o simplă apăsare pe-un buton,
Și e prezent mereu la datorie
Netulburat, ca ochiul de ciclon.
poezie de Octavian Cocoș (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre meteorologie, poezii despre știință, poezii despre zile, poezii despre urși sau poezii despre televiziune
Ultima vamă
Când timpul se va pierde din clepsidră
Și noaptea va închide a mea geană
Va fi o tristă zi, în goală toamnă
Căci timpul va veni, el e în goană,
Să vii și să-mi aduci din alb un crin
Și să-mi aprinzi o candelă lumină
Să mă-nsoțească-n calea-mi cu senin
Cu dorul, ce nicio vamă nu poate să-l apună,
Și să mă-mbrățișezi duios cu gândul
Și să mă vezi în tot ce-am fost, culoare
Să-ți amintești, mi-ai fost poem și dorul
Și ți-am lăsat din mine, ce nu moare,
Cât te-a durut s-arunci pumn de țărână,
Să-ți amintești doar versul meu iubire
Și cântul meu despre o lună plină
Ce ție ți l-am scris cu veșnicie.
Te voi iubi și dincolo de mine,
Când ochii se vor stinge-n astă lume,
Eu voi pleca ușor în brațe sunt cu tine
Și ultimul poem va fi doar al tău nume....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vamă, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre noapte
Nume proprii
Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Și tot ce era mai de preț pe acolo
A fost făcut sul
În niște nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.
Numele au ajuns cu bine la noi.
Și când destupăm câte unul,
Să zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Țâșnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.
Să înmulțim din răsputeri
Avuția de nume proprii a lumii!
Și dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porțile altor planete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre lumină, citate de Marin Sorescu despre lumină, poezii despre calul troian, poezii despre cai, citate de Marin Sorescu despre cai, poezii despre antichitate, citate de Marin Sorescu despre antichitate, poezii despre Pământ sau citate de Marin Sorescu despre Pământ
Chestionar de inepție
Săpăm pentru antichități, deci și Pământ își crește masă,
Că tot depune peste ce i-a fost demult, odată, coajă
Și tot mă întreb, ce e în loc de iarba ce se taie-n coasă...
Deci ce la fund se pune-n plus, din frunzele de-un verde-vrajă?
Și munți, de ce nu se tocesc, chiar de pâraie mâl îi fac,
Căci chiar de cresc din încrețire, rămâne gol din ce încrețește,
Iar apa din oceane, mări, cum de nu scade cât un lac,
Curgându-se-n pământ, pe fund, că doar metalic... cert, nu este?
Iar dacă masa tot ar crește, Planetei, de la cosmic praf,
Nu se va întâmpla o zi să-și piardă drumul pe orbită
Și, doar atunci periplu începe și ce-a fost scris vechi, caligraf,
Se va împlini... vis călător. Vom fi alți, lume, o desinepțită?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre ocean, poezii despre munți, poezii despre frunze, poezii despre astronomie sau poezii despre apă
Noaptea fără nume
Prin muzica sfințită și raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Și ai să prețuiești lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Și plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să știi că e credința în Domnul Iisus
Doar El mă ține cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Și-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... și nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre pace
Pe-un taler să așezi, poete...
Pe-un taler să așezi, poete, lutul greu
Că doar din lut suntem și tu și eu...
Pe-al doilea taler pune fantezia
Și vei vedea cât trage Poezia!
Căci ce-am fi noi, afară de pământ
De n-am trudi cu râvnă la cuvânt?
Ce-ar zice oare Creatorul, dacă,
N-am scoate-un vers divin din piatră seacă?
Prietene, care citești și ai chemare,
Răspunsu-l afli chiar în întrebare:
Cum să nu fie Poezia "grea"
Când litere de plumb rodesc în ea?!
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre plumb sau poezii despre cuvinte
Trecutul
S-abat mustrări din altă vreme,
Din vremea când nu ne știam,
Și vin pe nume să mă cheme,
Să-mi strige nopțile la geam,
Ca o pădure de blesteme...
Trecutul tău de-odinioară,
Prăpastie cu multe guri,
Cu întrebări ce mă-nfioară,
Cu șerpuiri și cotituri...
Trecutul, nesătulă fiară...
Trecutul, umbră vinovată,
Tâlhar scăpat de sub zăvor,
Din cripta lui întunecată,
Se furișează, călător,
Și lângă patul meu s-arată.
Trecutul, cioclu de morminte,
Sinistru oaspete de-amurg,
Neguțător de jurăminte,
Din haina-i ciuruită curg,
Drept zdrențe, -aducerile-aminte.
El vine tainic să dezgroape
Tot ce-am închis în țintirim,
Ne-aduce lacrimi în pleoape...
- Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim,
Trecutul, când îl simți aproape...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre păduri, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
Ci din floarea unui crin
Și din dragoste curată ;
Te-aș avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.
Dacă nu ai exista,
M-aș preface-n rug de mură
Căci de tot m-aș întrista
Și aș fi amar în gură.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre rouă sau poezii despre inventatori
Fără nume
De ce, mămico, m-ai abandonat?
Mi-e frig și-s singurel în pat,
Nu știu să zic mamă și tată
N-am cui să cer un strop de apă.
Sunt mame ce la sânul lor
Își cresc din greu al lor odor,
Îl cresc cu greu și din nimic
De azi pe mâine câte-un pic.
De ce sunt eu printre străini
Născut cu împărțite vini.
De ce în lumea asta mare
Nu ești să-mi dai o sărutare?
Cu ce-am greșit de m-ai lăsat
În pat străin și-abandonat
Ca să trăiesc de azi pe mâine
Nebotezat și fără nume?
Mai sunt copii abandonați
Cu numele de înfiați,
Dar mângâierea pentru noi
Era mai dulce de la voi.
Sunt trup și suflet de la tine
Firav si fără nici un nume,
Și-s în salon băieți si fete,
Vino mămico... că mi-e sete...
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre viitor sau poezii despre tată
Pe-un lemn
Doliu.
În soare sunt umbre ca-n lacrimi
În munți pâlpâie vântul
a jale,
Iar Omul se lasă-n durere
Pe-un lemn
Pe-un mormânt...
Bucurie.
Miroase a pască și-a trudă
Prescurile cresc din făină
a veste,
Bătrâna-n urechi obosite
Când taie din coca-nspumată
Își numără cald din mătănii
Pe-un deget
În gând...
Jale.
Se aude un cântec de seară
În voci desenate pe genuri
a suflet.
Pe fustele negre de vină
Își curg lumânări din durere
Iar fețele prinse-n baticuri
Își culcă privirea-n pământ
Cu lacrimi
Arzând...
Revedere.
În grai suferind de Moldovă
Obrajii își vând amintirea
A drag.
Un scaun își prinde copilul
Și-i leagănă-n doruri cuvântul
În inimi
Zidind.
Cruce.
Un Om îi cuprinde povara
În lemn lăcrimând a durere,
Divin.
Din trupuri coboară-n uitare
Și bine, și suflet, și pace, și gând...
Rămân dezgoliți de iubire
"Umanii" bolnavi de Cuvânt,
Etern
Răstignind.
Acasă.
Din ochi curg răsărit și apusuri
Iar postul se pierde-n arome
Învins.
O pace se plimbă-n neștire
Prin suflete calm presărând
Vestind din mormânt înviere
Iubire
Vestind...
poezie de Gabriela Chișcari (13 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre urechi sau poezii despre seară
Unei colege cu același nume ca al meu
După nume, s-ar părea
C-ar fi jumătatea mea.
La volum, dacă ne iei,
Eu sunt jumătatea ei!
epigramă de Gheorghe Penciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În școala Domnului Isus
"Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul..."
(Apocalipsa 1:8)
Când am venit întâia dată
La școala asta minunată,
Câțiva "copii", mai mari ca mine,
M-au tras deoparte și mi-au spus:
De azi încolo, țin'te bine,
Tu ești școlar al lui Isus!
Despovărat de greul vinii,
Am stat în băncile luminii
Și-am învățat din Sfânta Carte
Ce-nseamn-a păcii bucurie,
Ce-nseamnă viață fără moarte,
Ce-nseamnă Cer și Veșnicie...
Și-am scris pe-a inimii tăbliță
Cu-a dragostei, de foc, peniță,
Un Nume scump, un Nume viu,
Un Nume ce-mi sporește dorul
Și veșnic n-am să uit să-L scriu:
Isus Cristos, Mântuitorul!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre școală, poezii despre învățătură, poezii despre început sau poezii despre sfârșit
Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Căci El, Preaînaltul, măreț în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El și-ai valoare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre plăcere, poezii despre graniță, poezii despre flori, poezii despre culori sau poezii despre celebritate
Ploaia
mereu știam că încă mai exiști
doar că prin alte stări și latitudini
printre romantici și idealiști
și printre hazardate certitudini
și mai știam că voi porni la drum
să caut unde ești și-n ce găoace
mai ții ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece și pe ace
să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el și focul din privire
și sentimentele total anihilate
dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme și prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
și dus de vânturi dincolo de lume
sa terminat povestea exzistentei
într-un sfârșit lipsit de începuturi
deși mai arde soarele prezenței
și plouă infinit cu scrum din luturi...
poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre infinit, poezii despre foc sau poezii despre existență
Mâine
MÂINE am să te sun,
fiindcă vreau să-ti spun
c-ai venit pe-un drum
acoperit de scrum...
Inaintea ta
si piatra ardea.
Ea nu te-aștepta
Nici nu mai spera.
.
MAINE am sa te sun
chiar de n-am să-ti spun,
nimic din ce-am vrut
E... ca n-am putut.
Pe drum, e încă fum.
Lasă-mă acum,
E si prea târziu,
Să decodez, nu stiu.
.
MÂINE... am sa te sun
și sigur iti spun
Ce n-am scris nicicum...
Că- mi e dor de tine,
ca-mi e dor de mine
De noi amândoi,
iubiti de Soare
Si mângâiati de ploi...
.
MÂINE... de nu sun,
îți spun de pe-acum:
Rămân același val,
ce ritmic, la mal
Revine, in cant,
cât va fi pământ...
Este prea târziu,
nu pot să mai fiu!
Să decodez, nu știu.!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre Soare