Poeții nu mai au suflet
l-au împărțit ca pe o bucată de pâine
când credeau în jumătățile lor de cuvânt
din fereastră în fereastră
fără să privească înapoi
lăsau aripi din nenuntitele zboruri
și-apoi
cu toată goliciunea asta
în trupuri vechi
precum hainele roase de molii
au continuat să se târască
prin iarba timpului
dar ajungând
la marginea unei povești
din care lumina țâșnește haotic
speră într-o recuperare
un fel de război al orbilor
reîntoarcere și redobândire
a verdelui
până la urmă poate fi un vis
poate că sufletul
stă undeva chircit
într-un colț de bătrânețe
instalată cu forța
pentru fireasca izbăvire
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre război
- poezii despre pâine
Citate similare
Visând în vis
urmează-ți visul,
dar nu ieși din el.
altfel vei vedea spatele
celui din visul de rezervă,
așa cum stă și privește
în golul curții interioare.
și câte gânduri îi trec
și câte gloanțe șuieră
de la o ureche la alta.
și tu vei spune,
vai, dar ce bine îi stă părul,
așa cu spatele cum stă,
de poate fi oricine.
chiar până și tu ai fi,
într-o noapte în care
era prea cald în vis
și îți făcuseși o fereastră
între pernele lunii.
și sentimentul acela
de gaură de glonț potrivit
în capul pieptului.
tocmai s-a trântit o ușă.
de visul tău acum te desparte
un întreg spital de recuperare
a celor care n-au
ce visa la noapte.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre medicină sau poezii despre gânduri
Într-un vis precum o spirală
cad dintr-un înalt turn din sticlă și oțel
mă privesc ca într-o oglindă cinescopică
deși strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalț pur și simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de liniște
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă
mă trezesc într-o baie de sudoare
ca și cum m-aș fi născut iar
ca și cum m-aș fi întors la un job necesar
încerc să uit starea de plutire
și să mă reobișnuiesc cu gravitația
apoi pășesc ca și cum aș escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine
răstorn așa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre viteză, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre serviciu, poezii despre păsări sau poezii despre ochi
Într-o zi ne vom așeza toate la masa din colț
vom fuma țigară după țigară
ne vom arunca hainele prin camera ta
vom zgâria mobila
vom asculta muzică zgomotoasă
vom sparge paharele
ca mai toate femeile îndrăgostite
da
într-o zi așa ai să ne găsești
în fumul gros de țigară
cu mâinile pline de tuș
așteptându-te
ca mai toate femeile îndrăgostite
să facem dezordine în mintea ta
să te pedepsim pentru toate tăcerile
și mai ales pentru nopțile în care
te-ai învelit în singurătate
într-o zi asta vom face
îți vom curăța sângele de frică
și ne vom arunca hainele pe fereastră
ca mai toate femeile ce își doresc
să petreacă măcar o noapte
în mintea ta
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre singurătate
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre fumat
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor sau poezii despre mulțumire
Într-o zi
cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nu mă pot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
și spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineața următoare mă trezesc din vis
și nu-mi vine să cred că totul a fost real.
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre dimineață, poezii despre zbor, poezii despre viață sau poezii despre tată
Medic de recuperare
am plecat la marea mare...
cu un geamantan de haine
și cu inima în palme!
dar surpriză... marea nu-i...
a-ncuiat-o dumnealui...
medic de recuperare...
și mi-a dat.. bazin cu sare...
tens... magnetodiaflux
cadă cu namol și plus
o kinetoterapie...
și curenți galvanici scrie
pe o foaie de hârtie!!
ce să fac? Mă uit pe geam
de pe patul din spital!
și mă uit... mă uit la mare...
Doamne... cum sclipește-n soare...
când e verde... când albastră...
și eu stau într-o fereastră!
pescărușii au zburat...
valurile-n mal s-au spart!!!
lăcrimez... mă uit la soare...
medic de recuperare
lasă-mă să-not în mare!
și-am zburat de la fereastră
în rochița mea albastră!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre rochii, poezii despre medici, poezii despre inimă, poezii despre hârtie sau poezii despre albastru
Fotoglindă
M-am fotografiat într-o fotografie
jucăria pisicii zăcea pe hol într-un colț
de fir...
de fir-ar să fie!
o urmă de râs era pe buzele mele
o urmă de râs
pe un glonț.
Hainele bunicului stau ciudat de bine pe mine
undeva în buzunare sărutam mărunțișuri de vis
aveam pe atunci un moskvich albastru
sub care îmi puneam sufletul la explodat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre râs, poezii despre pisici sau poezii despre jucării
Dumnezeul golurilor
Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă
și forța electromagnetică la care
alăturând în grabă și legea gravitației...-
o formulare-a guvernării materiei prin ea însăși,
alimentând combustia gândului
într-un echilibru fragil
realismul imaginației
într-o paradigmă sintetică:
E=mc2 ortodoxia cinetică
sau, într-altfel: paradoxismul spunerii Ființei
a-ceea-ce-este «fiindul însuși» în suflul creației.
Dumnezeul golurilor
în focul mistuitor-al creației
ca suport lumilor tale aflate în transă,
Dumnezeul golurilor sublimat într-un vers,
fără de care lumina ochilor mei
să ajungă până la tine:
n-ar fi avut nicio șansă!
Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă,
forța electromagnetică
și legea nescrisă a gravitației
întreg universul într-o formulă sintetică,
într-o paradigmă de netrecut fără de care
minunea lumilor tale de vis aflate în transă
cu tot ce-nseamnă absolut-omenescul în ele,
precum lumina și sângele scurse din stele
de-a pururi: prezentul din trecut-viitor,
Dumnezeul golurilor însuși în spunerea Ființei
n-ar fi avut nicio șansă.
Dumnezeul golurilor, iubito
cel fără de care [...] lumina ochilor tăi,
s-ajungă până la mine:
n-ar fi avut nicio șansă.
poezie de Dumitru Găleșanu din Addendum (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre ortodoxie
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre zăpadă, citate despre superlative, citate despre sperieturi, citate despre seară, citate despre rochii, citate despre păsări, citate despre ochi sau citate despre mâini
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tristețe sau poezii despre religie
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi care am trăit în tabere de concentrare ne amintim de acei oameni care veneau prin barăci consolându-i pe ceilalți și le dădeau ultima lor bucată de pâine. Poate că au fost puțini la număr, dar sunt de ajuns să dovedească că un om poate rămâne fără nimic, cu excepția unui lucru, cea din urmă libertate umană să-și aleagă atitudinea în anumite circumstanțe să-și aleagă propria cale.
citat din Victor Frankl
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre pâine, citate despre numere sau citate despre libertate
Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre verb
Viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre promisiuni, citate despre picioare, citate despre nisip, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre gări sau citate despre fericire
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb și totuși zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrățișarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am așteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrățisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munții spun povești pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătățile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre uitare
Zgomot de fond
După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit
În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineață
După fiecare iubire rămâne o pagină albă
O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri
Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
Aproape fără drept de apel în toată făptura mea
Niciodată cucerit, un fel de redută de care
Niciodată nu pot trece, ar însemna
Să dărâm tot blocul și-n același timp și pe mine
După fiecare iubire rămâne o coroană de spini
Pe un trup imaculat, străin, gol și încă plutitor
Subțire, ca un gât lung de lebădă, undeva în depărtare
Poate pe un lac sau pe o foaie mototolită
Până la urmă după fiecare iubire rămâne o mare mizerie
Închisă bine între copertele unei cărți a cărei limbă
Într-o zi ți-e total străină, doar un zgomot de fond
Iar urmele mele lăptoase pe gresia rece clipocesc
Zi de zi, nu se șterg cu anii, și îngerii le-ar linge
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls, poezii despre plante sau poezii despre oraș
Poate că, până la urmă, dragostea nu vine în viața cuiva cu surle și trâmbițe, asemeni unui cavaler călare; poate că se strecoară alături de cineva, precum un prieten vechi, pe căi tăcute; poate că se relevă într-o aparentă proză, până când, brusc, o rază de iluminare se năpustește de-a curmezișul paginilor sale trădate de ritm și muzică, poate... poate că dragostea se dezvăluie natural dintr-o prietenie frumoasă, ca un trandafir cu inima aurită ce iese la iveală din teaca sa verde.
Lucy Maud Montgomery în Anne de Avonlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre verde, citate despre tăcere, citate despre trădare, citate despre trandafiri, citate despre ritm, citate despre proză sau citate despre muzică
Gest și lumină
azi mi-am distribuit toată dragostea
ca o recuperare a ceea ce
am pierdut
am dat din mine totul
precum Dumnezeu din bunătatea sa
însetatului de băut
înfometatului de mâncare
îndrăgostitului toate sentimentele
și-n cele din urmă
câteva motive pentru a iubi
e drept
am stat puțin în cumpănă
și-am privit înspre locul în care
doar Dumnezeu poate întoarce capul
dintre toate mi-am păstrat doar emoția
singura care mă poate ajuta
să trec printre oameni
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre bunătate, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rămase în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subțiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
urcând prin fuiorul ușor destrămat
cu note aduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag de-asfințit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe dorul căzut în decor
cu mii de regrete venite pe rând.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre oaze