Iepurașul și cioara
Un iepuraș parca mașina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde își făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Și când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaț,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaț.
La început strigă la cioară cerându-i să își ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ștergea și da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost și-n-continuare,
A început s-arate pumnii și să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câștig de cauză cu nesimțiții de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături și bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălțime, cu constituție plăpândă,
N-avea se pare iepurașul vreo mică șansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piață,( l-a trimis soția,)
O revelație divină schimbă pe dată strategia:
Mută mașina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând semințele în brazda săpată proaspăt în pământ
Și zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrășământ,
Creșteau legumele-n prostie, mulți morcovi, varză și bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.
Morala 1
De soartă când ești încercat,
Poți face bani și din rahat.
Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulți vor, de fapt, să-ți facă bine!
Morala 3
Averile și șapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre prostie
- poezii despre iepuri
- poezii despre ciori
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre stejari
- poezii despre soție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Efectele geloziei
Vulpoiul, cu o viață grea, mizeră,
Fiind un biet șofer de gunoieră,
Ce viața-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soțioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subțire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marți, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe șef,
Să-i dea soției sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar șeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Și a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Și-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea șef la Protocol!
Se descurca-n diverse situații,
Vulpoiul era dus în delegații,
C-a avansat și dânsul, va să zică,
Și-acuma conducea mașină mică.
Cu cât lucra vulpița mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur și pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Și-uitând de politețe și sfială,
S-a dus la șef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Și astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.
Morala 1
Când ești sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ți face viața de rahat.
Morala 2
De muncă uneori îți piere cheful,
Când soața ta pe mână e cu șeful.
Morala 3
Degeaba soțu-i pe volan cu mâna,
Când doar soția poate trage frâna!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre șefi, poezii despre viață, poezii despre muncă, poezii despre gelozie, poezii despre frânare sau poezii despre căsătorie
Fabulă de cuplu
Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulțumească pe stăpân
Ca să-și câștige rația de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoțel și doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din șură
Să nu își strice scumpa manicură,
Fiindcă măgărița păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soția a-ncercat să îl refuze,
Ba a țipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur și cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Așa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras ușor, fiindcă era vale,
Și soața a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârțoagă.
Măgarul enervat de-așa atac,
Pe loc soției i-a facut pe plac,
Și a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgărița înhămată,
Să tragă la căruța încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbiște
Și nu putea cu nici un chip s-o miște.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanț
Căzu epuizată intr-un șanț,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:
Morala 1:
Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul și-un măgar.
Morala 2
Chiar dacă-ți dai cu ojă și cu fard,
La greu, poți da cu oiștea în gard.
Morala 3
Și pe asfalt, dar și când e noroi,
Căruța-i mai ușoară când trag doi!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre măgari, poezii despre văi, poezii despre stres, poezii despre respect, poezii despre mulțumire sau poezii despre moralitate
Cioara vopsită
Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieșiră, de un negru-abanos,
Se mișca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică și fragilă, gureșă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuțul să-l ascunză,
Soțul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Și cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Și așa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanța, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste și pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, cașcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spășită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
Dar și-a amintit cu spaimă de un sumbru amănunt:
Că greșise, doar o dată, c-un bătrân croncan cărunt,
La un chef ce se ținuse într-n plop de protocol.
El era cioroiul alfa, șeful peste-ntregul stol
Și a condiționat-o să-i dea post la un birou,
Cu-avantaje sexuale, deci i-a afectat un ou.
Morala 1
Frunzele, chiar de la Eva, verzi, uscate, mari sau mici,
Pot ascunde pui de cioară, dar și alte păsărici.
Morala 2
Sunt ciudate fenomene și se cade în ispită,
Când pe la birou se umblă cu o cioară cam vopsită.
Morala 3
Părul negru nu-i în stare nici în grup, câteodat',
Ce e apt să săvârșească, lesne, părul grizonat.
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre păr cărunt, poezii despre frunze, poezii despre bătrânețe, poezii despre brânzeturi sau poezii despre verde
Fabulă cu pandemie
În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urșii-s agitați și spun că mor.
S-au interzis comerțul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!
Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Și drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă și vânatu-i interzis.
E în vigoare starea de urgență
Și pe pancarte mari s-a afișat,
Că vinovații nu mai au clemență
Și cel ce va fi prins, va fi mâncat!
Bătrânii-au fost închiși cu toții-n peșteri,
Să nu mai facă umbră-n bătătură,
Ba chiar au inventat un soi de meșteri,
Blănițe, să îi lege strâns la gură.
Chiar peștii ce-au crezut că or să scape,
Sunt obligați ca să se spele-atent,
Și le-au turnat cu multă grijă-n ape,
Canistre mari cu clor și detergent.
S-au anchetat mai multe zburătoare,
Ținute pe pământ cu burta goală,
Dar le-au permis cu chiu cu vai să zboare,
Păstrând normal, distanța socială!
Trecând vreo două luni de carantină,
Vulpoiul detectiv, printr-un discurs,
A denunțat că după o cantină,
A observat la tomberoane-un urs,
Ce ignorând că-i timp de pandemie,
Spunea că moare, ca și-n alte dăți,
În timp ce se-nfrupta cu lăcomie,
Grăbit, cu fel și fel de bunătăți.
Investigat de leu, în graba mare,
Bătut la tălpi cu bățul noduros,
Mărturisi, de fapt, că el nu moare...
Ci e voinic și foarte sănătos!
Morala 1
O pandemie, ce mai tura vura,
E folosită să-ți închidă gura!
Morala 2
Când nu sunt euroi și nici dolari
Toți vor să scape de pensionari!
Morala 3
O bufniță recent a stabilit
Că ursul e agent acoperit!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre meșteri
- poezii despre gură
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sănătate
- poezii despre speologie
Esența întregii Americi este speranța de a face la început bani apoi de a face bani din bani apoi cea de a face mulți bani din mulți bani.
citat din Paul Erdman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre bani sau citate despre America
Fabula patriotismului
Viespea slabă, costelivă și lipsită de avere,
A dorit și ea s-ajungă înăuntru-n stup, la miere
Și-și făcu cu grijă planul, fără urmă de sfială,
Să-și realizeze visul chiar de Ziua Națională,
Când albinele serbează și au zi de relaxare.
Îmbrăcă deci salopeta de albină lucrătoare
Și intră în urdinișul cu tot roiul prins în horă,
Ba în piept cu grijă-și prinse o cocardă tricoloră.
Se dansa, era mult zgomot, dar albinele avare,
Se vedea că nu vor scoate de băut și de mâncare
Și cum foamea realmente o scotea deja din fire,
A-nceput din abundență din toți porii să transpire.
Tot machiajul ce-l făcuse ore-ntregi cu multă trudă,
A-nceput domol să curgă, că părea o paparudă,
Cu un tricolor ce comic îi rămase agățat,
Ca un clovn cu față tristă după ce s-a demachiat.
Alarmată veni paza cu lănci lungi, cu coifuri, scuturi,
Ce-alungă rapid intrusul cu împunsături și șuturi,
Care stând pe-o buturugă vânăt și în pielea goală
Medita la ce înseamnă viața fără de morală.
Morala 1
La borcanul plin de miere să ajungă-un impostor,
E în stare să își pună peste mască, tricolor.
Morala 2
Mulți din hora guvernării au în cap un gând secret:
Să ajungă cât mai iute să se-nfrupte din buget.
Morala 3
Tricolorul nu-i o cârpă ce s-o arborezi cu fală,
Când deschizi autostrada, dar credința-ți este goală!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre albine, poezii despre țări, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre tristețe sau poezii despre secrete
La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește să facă asta se numește scriitor.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate de Gabriel Liiceanu despre cuvinte sau citate despre scriitori
Victimă colaterală
Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuște căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu pușca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiș,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniș.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră țapi și căprioare,
Ce nu știau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonțul ucigaș, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!
Morala, nu e de mirare, chiar și la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poți să împuști o păsărică!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre crengi sau poezii despre celebritate
Călcâiul lui Ahile
Un cimpanzeu, în jungla citadină,
Descoperi natura sa divină,
Putând să vadă chiar și un ateu,
Că îngloba particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roșcovană
Și sta măreț pe tronul din liane,
Improvizând un sceptrul din banane.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.
Dar intr-o zi, ținând o cuvântare,
Se ridică maimuța în picioare,
Și ca să fie mai convingător,
Bătu cu frenezie din picior.
Aceasta-a fost se pare o greșeală,
Fiindcă apărând în pielea goală,
Poporul, până-atunci umil, sfios,
De râs nebun, se tăvălea pe jos!
Morala
Problema scapă, des, de sub control,
Când te ridici... dar ești în fundul gol!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre maimuțe, poezii despre votare, poezii despre râs, poezii despre particule, poezii despre oraș, poezii despre nuditate sau poezii despre nebunie
Ciorchinii, graurii și plasa
Avea un țăran acasă
Boltă cu struguri de masă
Dar, de fiecare dată
Vița era devastată
De graurii veniți roi,
Ce lăsau ciorchinii goi.
Văzând omul al lor sârg
A mers hotărât la târg,
A luat o plasă deasă
Și venind cu ea acasă
Ajutat și de vecini
A pus-o peste ciorchini.
Trecând zile, trecând nopți,
Când strugurii erau copți,
Musafirii nepoftiți
Și în fraude vestiți
Peste boltă s-au lăsat
Pentr-un prânz îndestulat.
Dar văzând cu toți, firește,
Că un bob nu se clintește,
Încercând în zbor să iasă
Mulți au rămas prinși în plasă.
MORALA:
Un rod dulce, așadar,
Poate lăsa gust amar
Când el nu îți aparține
Și îl iei din curți străine.
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre țărani, poezii despre vecini, poezii despre sat, poezii despre noapte sau poezii despre ajutor
Fabulă cu silicoane
O vacă ce voia în ciurdă mult mai rapid să avanseze,
S-a hotărât să facă pasul, la uger să se opereze,
Să-și implanteze silicoane umflate, grele, uriașe,
Ce grabnic să o propulseze în topul vacilor fruntașe.
Și botox și-a băgat în buze să pară tuturor drăguță,
Ba chiar să fie invitată-n emisiunea lui Măruță
Și-a cumpărat botine scumpe, de la promoție și iată,
Că a ajuns din vaca proastă, subit, o vacă încălțată!
Ajunsă înapoi în staul, pe tocuri și cu mers tălâmb,
De toată lumea suspectată că a ajuns să calce strâmb,
Ea a stârnit pe loc invidii și-n loc de-aprecieri sublime,
Au început subit să curgă rapoarte, plângeri, anonime,
Ba și insinuări voalate menite să îți strice cheful,
Că ar avea o legătură neortodoxă chiar cu șeful.
De-atât scandal și tevatură, noian de otrăvite șoapte,
Scăzu dramatic apetitul pentru producția de lapte
Că s-au luat măsuri urgente și o echipă de control,
A apărut având un frunte un bou imens, cu glas domol,
Ce a făcut doar școala vieții, căci clase el avea doar două,
Dar promovase cu partidul uitându-se la poarta nouă.
Văzând că vaca strică treaba cu obiceiurile-i rele,
A transferat-o chiar la sediu să-i toarne lapte în cafele,
Căci îi plăcuse de văcuță și să scuteasc-o filodormă,
O puse pe un post de capră, dar numai cu juma de normă!
Morala 1
Și botoxul și siliconul în cantități exagerate,
Pot să provoace un dezastru când este vorba de lactate.
Morala 2
De vei uza de silicoane să avansezi la un birou,
Există riscul foarte mare să nimerești ca șef, un bou.
Morala 3
O avansare prea rapidă de te va duce în ispită,
Nu o s-ajungi o secretară, ci doar o capră travestită!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre încălțăminte, poezii despre școală sau poezii despre școala vieții
Călcâiul lui Ahile
Un cimpanzeu la zoo, în grădină,
Descoperi natura sa divină
Putând să vadă chiar și un ateu,
Că deținea particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roșcovană
Și sta pe-un tron făcut dintr-o liană
Improvizându-și sceptrul din banană.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind, curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.
Dar intr-o zi, ținând o cuvântare,
Se ridică maimuța în picioare,
Și tot poporul, pân-atunci sfios,
Murind de râs, se tăvălea pe jos.
Morala
Problema scapă des de sub control,
Când te ridici și ești în fundul gol.
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre natură sau poezii despre grădina zoologică
Fabulă idilică
Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,
Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!
Cuprins de-al dragostei fior
Și doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.
I-a oferit ciuperci, vânat,
Și casa sa de pe tăpșan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.
Dadea banchete în pădure
Cu ursi, confrați și cu vulpoi,
Mancând trifoi, ciuperci și mure,
Ce le livra un iepuroi.
Oița deveni vedetă,
Era curtată intensiv,
Avea agenda sa secretă
Și-a prins să behăie lasciv.
Dând frâu plăcerilor mărunte,
Oița a călcat pe bec,
Căci lupul afișa în frunte,
Mărețe coarne de berbec.
Sătul de oaia-adulterină
Și de sordida aventură,
Nervos, o invită la cină...
În calitate de friptură!
Morala întâi
În codru, când apar mutații,
Îți sar în ajutor confrații!
Morala a doua
Când oaia behăie în casă
E vremea să o pui la masă!
Morala a treia
De vrei urgent să scapi de coarne,
Încearcă-n loc de iarbă - carne!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre lupi, poezii despre devenire, poezii despre stele sau poezii despre senzualitate
Fabulă porcească
Cum se apropia rapid Crăciunul, un godac s-a întristat subit
Și-a-nceput discret, să coacă planuri, să n-ajungă, tragic, la cuțit.
Chiar exagerând flagrant tot anul, săvârșind abuz alimentar
Afișând o slană foarte groasă, guița acum cam trist și rar.
A-nceput să simuleze-o tuse, convulsivă, împroșcând dejecții,
Dar veni urgent veterinarul și-a-ncasat o groază de injecții.
Chiar fiind castrat din primăvară, să provoace-n masă-aversiuni,
A trecut la planul B, c-o scroafă, săvârșind, frecvent, perversiuni.
Dar l-au vindecat și de aceasta, cu bătaie și cu dușuri reci,
Căci de sex și fantezii obscene, el a fost eradicat pe veci.
A-nghițit și cuie, lame, cretă, s-a vopsit cu galben, cu mărar,
S-a stropit cu zeamă de cireșe, să se creadă c-a luat pojar,
A trecut la trucuri avansate, a mimat și o trichineloză,
Însă nu i-a mers și din păcate, dezvoltă, în fine, o psihoză.
S-a decis apoi să evadeze și-a săpat tunel înspre grădină,
Dărâmând trei garduri, dar în stradă, l-a călcat în noapte o mașină.
Grav rănit, luat de ambulanță, la reanimare internat,
Pentru c-a distrus în drum mașina, el a fost, firește, arestat
Și-a primit cinci ani de pușcărie, dar s-a bucurat, în mod ciudat,
Căci avea pe gratis și mâncare, fără risc de-a fi sacrificat!
Morala 1
Când pentru porci Ignatul se arată,
Ar vrea să iasă toți basma curată.
Morala 2
Cu slană și avere adunate,
Se-agită porcii cu imunitate.
Morala 3
Când nimeni nu le umblă la avere,
Stau porcii la pârnaie, cu plăcere!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre trecut, poezii despre tragedie, poezii despre sex, poezii despre sacrificiu sau poezii despre primăvară
Să îți urmezi pasiunea sau nu? Sunt sigur că 99% din oameni ar fi dispuși să își urmeze pasiunea dacă ar face bani din asta. Corect? Atunci întrebarea pe care o avem este cum faci bani din pasiunea ta? Foarte simplu. În fiecare zi oamenii cheltuie bani. Mulți bani. Pe ce? Pe de toate. Pe lângă mâncare și haine, distracții și excursii, oamenii cheltuie mulți bani pe propriile pasiuni. Așadar, singura întrebare importantă la care să te gândești este..... Cum leg pasiunea mea de nevoile și dorințele oamenilor, nevoie și dorințe pe care ei își doresc să plătească bani. Simplu?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre vestimentație, citate despre plată, citate despre mâncare sau citate despre distracție
Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit dar ai și alte probleme. Poate trebuie să te întreții singur dar cel puțin ai banii tăi. Probleme însă sunt mai mari. Apoi îți faci o firmă. Câștigi mult mai mulți bani însă stresul și cheltuielile au crescut și ele mult, precum și responsabilitățile. Problemele nu dispar niciodată ci devin direct proporționale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poți să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am, și când o să fiu, am să fac" este păcatul pe care mulți oameni îl fac. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reușești să fii fericit chiar în clipa asta pentru că privind la viața ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, după ce ai supraviețuit și încă ești în picioare, nu poți să fii recunoscător și fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni și mai mari pe măsură ce viața trece. Știind acest lucru ce ai de gând să faci diferit începând din acest moment?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre timp, citate despre fericire, citate despre viață, citate despre supraviețuire, citate despre stres, citate despre responsabilitate sau citate despre recunoștință
Omul de neînlocuit
Uneori când te simți o persoană foarte importantă,
Când ego-ul tău înflorește și-ascultat se cere,
Uneori când n-ai nici un dubiu, fiind deplin convins,
Că ești persoana cea mai competentă,-acolo,-n încăpere,
Uneori când simți că-absența ta copleșitoare
Lasă-o gaură de neumplut pe-acest pământ, care-i o sferă,
Ar fi bine să urmezi următoarele, simple, instrucțiuni
Ele-ți vor limpezi sufletul de vanitatea-i efemeră.
Toarnă apă într-un butoi și umple-l până sus,
Scufundă-ți mâna-n el până la cot anume,
Scoate mâna-apoi din apă și gaura care rămâne
Îți va da măsura cu care vei lipsi în lume.
Poți lovi apa cu palma, iscând stropi,
Sau o poți învolbura, dacă dorești, oricât de mult,
Dar apoi, stop, vei observa, îndată,
Că-arată cum arăta-înainte de tumult!
Morala acestui exemplu străvechi și desuet:
Să faci lucrurile cât poți de bine, cât poți de iscusit,
Să fii mândru de tine, dar să-ți amintești
Că în lume nimeni, nimeni nu-i de neînlocuit.
poezie de Saxon White Kessinger, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre mândrie, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
La ananghie
Mergând de unul singur, pe islaz,
Un șoricel a încercat să treacă
Pe sub un gard și-a dat de un necaz:
Alunecă-ntr-o balegă de vacă.
Simțind că-ncepe-ncet să se scufunde,
Credea că nu mai are cum să scape
Dar i-a zărit, venind de nu știu unde,
Pe-amicii lui, atâta de aproape.
Se aștepta sărmanul șoricel
Ca ei, grăbiți, să pună cot la cot,
Spre a-l salva, dar au pășit pe el
Și l-au băgat, în balegă, de tot.
Morala e ușor de sesizat:
Când dai de un necaz, acela care
Ești sigur că te scoate din rahat,
De multe ori, te bagă și mai tare.
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găina
O găină cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimițând mereu solie,
Pentru un soț, competent...
Avea soțul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spăgi în sume fără cuget!
De, era cocoș de rasă,
Ce-aduna fără de veste
Și punea pe a sa masă,
Bogății ca în poveste...
Găina cotcodăcea
Să își facă mare nume,
Că nu știa ce-i prezicea,
Pătând des al ei renume...
Când simți, că el mințea
Și-o afunda în groapă,
L-a scos urgent din rețea
Să se-adape-n altă apă...
Găina noastră s-a trezit
Cam tărzior la realitate,
In loc să se fi păzit,
S-a înfruptat din bucate...
Cocoșul hoț și versat
A învațat-o la boabe alese,
Ea naivă s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...
În zeghe azi ca să explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o să-i pice,
Că-i tare greu de socotit...
Grâu și orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O să-i fie mult timp sete...
Fudulă, proasta găină
Cotcodăcește fără rost,
Chiar de gușa îi e plină,
Locul e ales cam prost...
Morala, e cum se spune,
Cu mătasea cea mai fină
Dacă n-ai înțelepciune,
Ești proastă ca o găină!
fabulă de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre găini, poezii despre cocoși sau poezii despre înțelepciune
Timp pierdut cu oameni nepotriviți
Tu ce faci astăzi, când nu știi ce să crezi,
Dar ce vei face mâine, când nu va mai fi la fel.
Ce loc mai are dreptatea, într-o lume nedreaptă,
Când timpul joacă ultimele cărți,
Iar cei slabi primesc "pedeapsă".
Nu au comis crime, ci au "săgetat" cu iubire,
Nu au furat bogății, ci au "îmbogățit" locuri pustii,
Au dat viață la ruine.
Au pus dragostea, mai presus de tot,
Cei nu-i cunosc prețul, o aruncă în foc.
E ca un joc de ruletă,
Unde cel ce câștigă, ia și ultima monedă.
Am adus puțin din mine și mă vinzi pe nimic,
Nu ți-am trimis sentimentele într-un cont, ca și bani lichizi,
Dar faci negoț cu ele, ca și cum ar putea fi răscumpărate.
Ce loc mai are dragostea,
când pentru mulți, are termen de valabilitate.
Ce loc să-ți mai ofer,
Când te-am așezat lângă mine,
Din complet, acum e vid,
Nici timpul nu mai trece la fel,
În elipsă de tine.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre bani, poezii despre viitor, poezii despre ruletă, poezii despre prezent sau poezii despre numismatică