Aş da foc...

Aş da foc acelui oraş,
dar mai înainte aş striga "-Ieşiţi din case!
Însă nu luaţi nimic cu voi!"
Şi aş sta nemişcat - umbră
şi semn al luminii,
văzînd cum oamenii
ies fugind îmbrăcaţi numai în piei
în propriile piei,
cum îşi părăsesc înaripaţi
mobilele de care sînt legate atîtea certuri,
bucătăriile de care sunt legate atîtea lipsuri,
plictiseala aceloraşi pereţi care se confruntă
bibliotecile mici necitite din lipsă de timp
şi timpul de culoarea
pîinii reci.

Zburaţi acum! - aş striga
suflînd să-i ridic
şi toţi ar zbura
fără să se mai uite înapoi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul ARMA SECRETĂ- 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile legate pe vecie

Poate că voi zâmbi iubirii şi florii roze
Te voi striga când timpul va sta în loc
Iubirii să-i cânţi cu trâmbiţe duioase
Tu eşti lumina şi cu-n dulce dor
Mă vei scaldă în razele de soare
Presărând în orice clipă de dor nemăsurat
Nu mă mai caută, iubitule!
Nici cerul nu va mai ploua...
Doar tunetul îmi va fi-n minte
Şi vocea ta ce adesea mă certa.
Acum că am rămas în taina zilelor duioase
Mă voi ancora în necunoscut
Şi voi străbate pajişti şi munţi
Voi privi apusul şi voi ştii că eu trăiesc
Pentru a-mi lumina ochii, pentru a-mi adânci suferinţa
Dar timpul meu se pierde printre timpul tău
Şi desenează inimi legate pe vecie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte

Cum să vă părăsesc? Şi totuşi va s-o fac
dar fără voia mea, vai, fără voie
cum se urcau împinse de mai rău
acele animale, cîte două
în arca monstruoasă a lui Noe

voi merge înainte neştiind
unde mă duc şi către care drum
şi nici o stea să-mi vină-n ajutor
nici de argint şi nici de plumb
şi înainte fum şi-n urmă fum
sau nici atît

şi o să las în urmă cîteva
cuvinte în zăpadă
cîteva zbîrcituri de sunete
pe care fără grabă, liniştit,
o să le şteargă vîntul.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai ...

Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
şi încă mai respir acest aer verde
Spaţiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toţi prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atît de însemnate
şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În era atomică

Atîtea lucruri fără nici un rost
şi cîteva cu atît de palid sens
şi inima în strîmtul adăpost
tremurînd neştiută sub cerul imens.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat, de-a lungul timpului, că persoanele care nu reşesc să-şi atingă obiectivele, au inclusiv credinţe limitative legate de bani, de prosperitate şi oameni care au bani. La un moment dat, un prieten mi-a spus că e mai bine cu bani decât fără bani. Da, aşa este pentru că poţi să faci multe lucruri. Alt prieten mi-a spus că banii rezolvă problemele pe care lipsa banilor o creează. Dacă stai şi te gândeşti, oamenii nu se ceartă pentru că au prea mulţi bani ci pentru că au prea puţini, sau că duc lipsă de bani. Nu bogaţii sunt nefericiţi, ci oamenii care se consideră săraci, care vor mai mult şi nu ştiu cum să se raporteze la ceea ce vor. Din păcate, când vorbim despre relaţia de obiective care este în strânsă legătură cu relaţia cu banii, pot să spun că cele mai greu accesibile obiective sunt cele legate de bani.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o strada in ploaie

afară plouă mă dezgroapă
la vară voi striga şi eu
trăiască ploaia

nevinovat ca o stradă în ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traversează cu pantofii în mână

în uşile străzii toţi bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mângâi cu picioarele goale
pietrele

din uşile străzii
la vară voi striga şi eu
traiască ploaia

poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lunga petrecere tristă

Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineaţă
şi cum dimineaţa se duce.

Cineva spunea
cum se opreşte vântul şi cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuieşte.

A fost o noapte lungă
şi cineva a spus ceva despre cum îşi revarsă luna lumina
albă
pe şesurile reci, cum nu era nimic în faţă,
în afară de-aceleaşi lucruri.

Cineva a menţionat
un oraş în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
Începem să credem

că noaptea nu se va sfârşi.
Cineva a spus că muzica încetase, dar că nimeni
nu a observat.
Apoi cineva a spus ceva despre planete, despre
stele,
cât de mici erau, cât de departe.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede sălbatice

Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Şi ce-am văzut din ce nu mai văzusem – un străin?
Doar o întrebare în plus şi una mai puţin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, uşa-ţi închid şi plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceţi din nou peste oraş spre sud,
O, zburaţi din nou peste oraş, în lungi stoluri călătoare!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt directorul unui spital de boli mintale, aşa că vorbesc cu poliţiştii care îmi aduc uneori pacienţi. Îi întreb ce s-a schimbat şi îmi spun că întotdeauna au existat certuri şi bătăi între oameni. Dar diferenţa e că acum, chiar dacă e cineva care zace pe jos complet nemişcat, ei lovesc în continuare în faţa bietului om. Înainte, bătăuşii se opreau când se ajungea la asta. Această lipsă de empatie este ceva nou. Studiile făcute în SUA arată o lipsă completă de empatie în ultimii 10 ani, o creştere a narcisismului, nu mai contez decât "eu".

Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nimeni cu mâinile (de)legate voi mai veni
(aromele tale vorbesc despre tine)
cu mâinile bine
legate de-o parte şi de alta a nasului deplasat sincer te
voi iubi eu aşa
cum nimeni nu te-a iubit cu mâinile (de)legate
(aromele tale vorbesc limbi străine)
te voi iubi din
tr-o dată preocupat de cunoaştere şi plăcere
cu mâinile bine
înfipte în tot ce vei fi nu vei fi într-o clipă
a fumului nostru voi veni şi te voi
iubi eu aşa din
mărinimie curată faţă de simţirile mele!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După câteva zile de călătorie, dete peste un alt om, în gura căruia curgea apa de la nouă fântâni şi tot striga că moare de sete. Îl întrebă şi pe acesta ca şi pe flămând. Şi dacă căpătă un răspuns care semăna cu al flămândului, îl luă şi pe acesta cu sine, şi plecă mai departe. Se duse, se duse şi iară se mai duse. Iară când fu să treacă nişte munţi, întâlni un alt om, cu două pietre de moară de picioare, care sărea din munte în munte şi când fugea, iepurele pe spinare netezea, şi striga că n-are loc unde să fugă. Ţugulea îl întrebă ca şi pe ceilalţi, iară omul răspunse tot ca ei. Îl luă şi pe acesta şi porni înainte cu Dumnezeu. În calea lor mai întâlni un om cu o mustaţă albă şi cu alta neagră, îmbrăcat cu nouă cojoace şi striga că moare de frig, deşi era pe la nămiezi şi soarele ardea ca în luna lui cuptor. După ce îl întrebă şi el voi să meargă cu dânsul, Ţugulea îl luă şi pe acesta, şi înainte, tot înainte şi înapoi nu se uita. Merse ce mai merse şi, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în sus cu un arc în mână.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-o noapte ruptă de îndoieli

Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd şi partea din faţă
şi nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie

nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită

nu ştiu ce poate să se lipească
ca o dorinţă fără sens
oricum nu mă pierd de mine

iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă aceloraşi greşeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult

într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poţi opri
şi tu guşti din amărăciune
şi nu spui nimic

nu uita să-ţi laşi privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicaţi
cu inima-n palme

lumea dă din cap şi se miră
cum se poate clădi ceva din bucăţi
strânse dintr-un oraş plecat în afară

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată mă prefac că nu mai ştiu cum mă cheamă,
atunci Soarele-l întreb, dar el nu mă ia în seamă...
O întreb chiar şi pe Lună, de n-a auzit în noapte,
poate prin somn cineva... numele-mi striga cu şoapte!
Întreb pietrele ce tac, păsări clipind a mirare,
frunze galbene ce zac, moarte de îngrijorare...
Întreb Toamna cea cochetă ce-n oglindă se pudrează,
nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează
să mă-nchidă în uitare, numele să nu-mi mai ştiu,
să mă cheme-Nsingurare, sau poate... E Prea Târziu!

Numai vântul nebunatic pletele mi le resfiră,
pleoapele-mi alintă dulce, le închide şi suspină!
"Eu ţi-aş spune cum te cheamă, trebuie doar să m-asculţi,
să mă laşi să te cutreier, de mine să nu te-ascunzi!
Căci am auzit aseară cum te striga cineva,
te striga în vânt, haotic, nimeni nu îl auzea!
Cred că te striga, Uimire, sau parcă-ţi zicea Speranţă,
parcă Amurg Auriu, sau poate că... Dimineaţă!
Poate Vis Neîmplinit te striga, sau... Amăgire...
Dacă mă gândesc mai bine, cred că te striga... Iubire!"

poezie de Zenovia Priboi‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâmpinat dificultăţi în munca de documentare, deoarece creierul nu mai funcţionează cum trebuie la mare altitudine. Ca să nu mă bazez prea mult pe cum am văzut eu lucrurile, i-am intervievat pe majoritatea protagoniştilor amănunţit şi de mai multe ori. Când a fost posibil, am coroborat detaliile cu înregistrările din jurnalul de la tabăra de bază, unde oamenii încă mai gândeau limpede. Cei care au citit articolul din Outside pot observa discrepanţe între anumite detalii (legate de timp, în mare parte) din revistă şi cele din carte; modificările sunt urmarea informaţiilor nou apărute de la data publicării articolului.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

partid politic

Partidele politice nu sunt altceva decât nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oaie. Vai de turma care se lasă păcălită!...

definiţie aforistică de George Budoi din Politică şi politicieni (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispărută

Doar ca să nu vă întristez
şi să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greşesc)
de ochii ei ca de alună

ce-atît de tandru ne priveau
care erau şi ochi şi gură
ce sărutau cum numai ea
ştia, pe oricare făptură...

pe care azi nu ştiu şi nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
şi nu mai pot să-mi spună: tu
din cerul lor de iasomie...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărindu-i, de pe unde se aflau răzleţiţi, păstorii veniră în fugă. Aşa cum săreau peste bolovani, cu bîte în mîini, înfăţişarea lor mai aspră era încă, răzbătînd în ea sălbăticirea şi spaima de a fi stat, atîtea zile şi nopţi, faţă în faţă cu molima şi cu moartea. Îmbrăcaţi în cojoace trecute prin multe ploi şi ninsori, cu opinci rupte în picioare, înconjuraţi de cîini lătrînd zănateci, gata să se repeadă, ei sosiră, stînd zece oameni acum, în faţa vacii care trăgea să moară.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!