Cine s-a smuls
trunchieri din poveste europeană, iată neaoș încotro
cântat cu prefăcută jenă, două suflete căutând
destin comunitar:
el, Băgamiașul, pătrățos și nesătul
de muncă
ea, Băgămiașa, frumoasă în felul ei
sfioasă la îngrămădeală, dar
stăpână pe sinele extins papucește
și peste el
Au rătăcit ei așa, europeic, până
s-au întors cu târziul în glie
acum au doi copii străini cetățeni altor țări, gângurind
semi-română
el și ea nu bagă de seamă, pentru că
n-au
trudesc ereditară țărână
fără râvna de la
Începuturi
aceasta se răzbună
le dă rod hibrid: grâul-fluier, porumbul-vioară
înjumătățită
fasolea-plumb sec, vernil-vinețiu
iar odihna de altădată-i tropăită
de ecouri caii morți în războaie
cine s-a smuls rădăcinii prinde altoi din mărăcinii pustiirii
țăranul își pierde domnia plecând
crucile se preling în asfalt sângeriu, de acum înainte pruncii
se vor naște tăcuți
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre țărani
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre sat
- poezii despre război
- poezii despre roșu
- poezii despre odihnă
Citate similare
Vor fi războaie și până când vor fi cetățeni de categoria întâi și de categoria a doua în orice țară și până când culoarea pielii va conta mai mult decât culoarea ochilor. Și până când drepturile fundamentale ale omului nu vor fi garantate pentru toți, de toate rasele, vor mai fi războaie. Și până în acea zi, visele de pace durabilă, de cetățeni ai lumii, de legi ale moralității internaționale vor fi doar dorite, dar niciodată atinse... acum sunt războaie peste tot.
citat din Haile Selassie I
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate despre război
- citate despre pace
- citate despre ochi
- citate despre moralitate
- citate despre legi
- citate despre internațional
- citate despre dorințe
- citate despre culori
Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre promisiuni, poezii despre muncă sau poezii despre frică
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre perfecțiune, poezii despre parcuri, poezii despre medicină, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mamă sfântă, Românie...
Au bătut la tine-n ușă
Regi cu sceptre de cenușă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.
Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de țărână.
Munții noștri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.
Azi, sărmană Românie,
Ești țărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.
El te-adună, el te vinde
Pentru galbeni și merinde.
Iară fiii tăi desculți
Sunt bătrâni, umili, tăcuți.
Ai avut sau nu lețcaie,
Ai hrănit doar regi de paie.
Ai fost hrană pentru câini,
Bani de vânt pentru străini.
Românie funerară,
Veac de piatră te doboară.
La cetatea bizantină
Doina-ți este mai străină
Umbra ta cea uriașă,
Corbii negri o descalță.
Nu mai ești de fel stăpână
Peste glia ta străbună.
Vin calici din urmă - vin
Ca rugina în pelin.
Pe morminte de eroi
Crește falnic ciumăfăi.
Unde-ți este fața, Doamne?
Când dospea pe frunți de toamne
Pâinea albă. Iar sub soare
Curgeau mândrele izvoare.
Ce bogată-i sărăcia!...
Ne rămase doar mândria ;
Munții noștri cei bătrâni
Sunt goliți de noi stăpâni.
Șobolani cu ochii putrezi
Au ieșit din peșteri mucezi.
Tot aceia ce despoaie
Pruncii noștri în războaie.
Suntem, Doamne, prea ciudați,
Toți de-o seamă înghețați.
Nu vedem pădurea... Nu eee!...
Sângerăm în răni de cuie,
Putreziți de intrigi dese...
Nimeni lacrima nu-ți șterse
Când l-ai plâns pe Eminescu.
Unde e românul? Restu!...
Cine să te plângă, cine?
Că din ram de mărăcine
Nu te mai ridică nime,
Nime... nime... nime...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre monarhie, poezii despre România, poezii despre toamnă sau poezii despre sărăcie
Acum, când va sfârși scrisoarea, va ști că mâinile care au scris-o nu vor mai rupe-o și nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru că mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi îngropat în pământ sau va atârna undeva, iar mintea lui, care își dă seamă de toate acestea, mâine nu va mai naște nici un gând, ci va fi o grămăjoară de creieri morți; năpădiți de sânge închegat
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de Tudosa Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre sânge, citate despre scrisori, citate despre naștere, citate despre mâini, citate despre moarte, citate despre gânduri, citate despre corp sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre oraș, poezii despre moarte, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre negru sau poezii despre lumină
Ora a treia am avut geografia. Și eu care credeam că geografia e cine știe ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte ușor! Geografia este știința despre pământul pe care trăim noi, despre munți, mări și oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept și întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu așa ceva, dar am crezut că e cine știe ce poveste sau născocire. Acum însă se știe sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, și că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii și animalele și tot ce se află pe pământ, și iată de ce vietățile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta și-și închipuie că merg așa cum trebuie; pentru că, nu-i așa, dacă lasă capul în jos și se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalță capul, văd cerul. De aceea li se pare că și ei merg cum trebuie.
Nicolai Nosov în Vitea Maleev la școală și acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre picioare, citate despre animale, citate despre știință, citate despre zoologie, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre ore sau citate despre ocean
Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său. Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul: "Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința? Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama! Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit. De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi, când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla, pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o. Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme".
Solomon în Pildele lui Solomon, Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea - 1:20-33
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prostie, citate despre râs, citate despre nebunie, citate despre cuvinte, citate despre înțelepciune, citate despre sfaturi sau citate despre religie
Echilibru
cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ să atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/
și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi
drept printr-un deșert
cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou
odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum
ascunzându-mă
căutând
mâna ta îndreptată către mâna mea
ca două telegondole care se izbesc /
drum lin porumbeilor arși de soare
înfruntând furtuna
cum să te hrănești altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poți numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor
ci stai chiar în mijlocul lor așteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta
de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depășești.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei, poezii despre supraviețuire, poezii despre seară, poezii despre prostituție sau poezii despre oaze
Orchestra
Înainte de a muri soldatul dezertă din țigară.
Înainte de a se rupe apa, femeia a răscolit în vioară.
Înainte de a se naște bătrânul s-a uitat înapoi.
Înainte erau amândoi pe scară...
acum a rămas numai el și floarea fără petale
egale.
În somn am avut o scară speriată
care alerga pe o cale ferată
și se suprapuneau
se suprapuneau
peste coloana de cadavre.
Pereții ca două talgere se loveau...
Înainte de a cânta cei din orchestră au fost larve.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre căile ferate
În sfîrșit
În sfîrșit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrșit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrșit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrșit ne poți recunoaște:
noi suntem, generale,
soldații tăi din primul
și din al doilea
și din al treilea,
generale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre ochi, citate de Nichita Stănescu despre ochi, poezii despre cai, citate de Nichita Stănescu despre cai, poezii despre armată sau citate de Nichita Stănescu despre armată
din cioburi
Nu am fost născut Om, eram o mirare
de cristal, fără umbre
doar sunet înalt
Nu știu, ah, dacă aș ști
cine, cum și de ce a spart oul mirării și iată-mă
plângând
pe dinăuntru adun apusa splendoare
din cioburi
ce trup aproximativ am strâns până azi
și de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeți!
Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar
unde să-mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă
și tot așa
nu voi reuși niciodată, mi se preling printre degete
cioburi din întâiul mine, ah, de l-aș prinde
pe acela care a înfășurat în suspin cheia-măsură
și a dat cu ea de pământ
o a doua oară!
o a doua oară?
Nu, era ecoul sau
ce a mai rămas din sunetul acela înalt.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre înălțime, poezii despre prezent sau poezii despre degete
Pe segmentul acesta uniform de timp moare o poveste
aparent suntem doi străini
veniți din marile catastrofe ale iubirii
și ne prefacem al dracului de bine
că nu ne pasă
când ideile circulă liber
lucrurile din jur își schimbă forma
eu devin tu
fără îndoială
iar tu ajungi
coloană de foc
și mă trezești la viață
dar totul se sfârșește în câteva minute
din teama de a nu ne da din nou
cu capul de ziduri
pe segmentul acesta de timp moare un cântec
aparent suntem doi străini
căzuți pe gânduri
și ne prefacem al dracului de bine
că nu ne pasă
dar am făcut schimb de dureri
fără să ne spunem
prea multe cuvinte
și ne-am înțeles
cum se înțeleg toți îndrăgostiții
pe segmentul acesta de timp moare o poveste
aparent vom rămâne doi străini
dar în secundele noastre de libertate
fie și în mijlocul zilei
ne vom gândi
unul la celălalt
până vom deveni
unul și același
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre devenire sau poezii despre secunde
Sub crucile de tuș
dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus
nu încerca să dezlegi tainele vântului
pe acolo
au zburat toate iluziile omenirii
s-au spart suflete în cascade
și s-au deschis curcubeie în lumini
înghițind focul vieții
dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus să mai stai
și că te iubesc
dar așa, Ană,
între noi
se nasc
acum
ploile
cu flori
de miozot
iar eu te plâng
sub crucile de tuș
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre foc
bigbang personal și indivizibil
acum
este minutul acela
al aparențelor, până și
libertatea capătă țarcul ei
ceea ce ar însemna că
singura certitudine-i iubirea
acum este minutul celălalt,
al începutului, până și
libertatea se angajează
ceea ce ar însemna că
destinul cu determinare
mă predă în gestiune iubirii
iată cum se naște o explozie
imensitatea
dintr-un trup plăpând, asediat
din toate părțile de lumină
nu-mi mai servește la nimic
orologiul
sunt o bărcuță din hârtie
în mijlocul oceanului, astfel
bigbangul este proprietarul
avându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre minute, poezii despre libertate sau poezii despre hârtie
Poveste
Magnolii albe cad secerate în raze de lună plină.
... ești cel mai minunat demon de care m-am putut îndrăgosti!
Se cern albe petale peste mormântul replicilor noastre.
... nu vreau să te otrăvesc, atunci când îți spun că te iubesc!
Îmi zâmbește, dintr-o fotografie întunecată, un colț de mască.
***
Bătăile unor inimi de gheață, au început să nu se mai audă,
Timpul a fost nemilos și soarta cuvintelor, prea crudă.
Peste maidanul cu dragoste au sărit, câțiva pași rapizi,
La marginea orașului, cu lumini argintii, transformați în hibrizi,
Doi copii străini de metaforele unei vieți parfumate,
Stau calmi, cu ochii în lacrimi, dar spate în spate.
Povestea nu a reușit să înceapă și nici final n-o să cunoască...
Moment de rătăcire și timp puțin să-și mai dorească.
Cum degetele se-mpleteau în promisiuni de luptă,
Acum nici gând să mai aștepte, doar gheața mai ascultă.
Ca doi frumoși necunoscuți se depărtează de cuvânt
Și împletesc în drumul lor,, cum ar fi fost?" și,, unde sunt?".
Ieri au atins speranțele, azi despărțirea
Pornind pe drumul unui mâine, cunosc dezamăgirea.
Fără îmbrățișări, deși s-au strâns în brațe cu poveștile,
Se caută-n tăcere grăitoare, în timp ce își redecorează măștile.
Doar spate în spate, doar bătăi de gheață, doar deșert împietrit
Au fost unul din doi, acum... s-au strivit într-un sfârșit.
,, Voi fi mereu aici!",, Nu mă vei pierde!"
S-au transformat în simple replici pentru povestit.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre gheață, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
Un frate și o soră
Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.
Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.
Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.
Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.
Dar timpul a trecut
Peste lume și peste ei.
Acum au un nume și sunt înconjurați
De copii și nepoței.
Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat și o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea și rece.
poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre îngeri, poezii despre zile sau poezii despre mâncare
Occidentali se tem că, după o nouă aderare la Uniunea Europeană, se vor trezi invadați de muncitori străini; străini de muncă.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre muncă, aforisme despre frică sau aforisme despre Europa
Un comentariu
În sfârșit
și
problema țărănească
a
fost
eradicată
Începând
de
azi
De țărani
se va
ocupa
numai
Dumnezeu
și
compania
Îngerii
vor
tunde regulat
iarba
din cimitire
bineînțeles
Iar
nevestele țăranilor
vor primi
pensiile alimentare
direct din rai
De asemenea
Dumnezeu însuși
va avea grijă
de
crucile țăranilor
Să fie mereu verzi
și viguroase
Țăranul român
nu va mai fi
decât
o
poveste
de speriat
copii
de la oraș
O poreclă
pe
care
să ne-o
spunem
unii
altora
În zilele
de
sărbătoare
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (28 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre verde sau poezii despre sărbători
Căutarea însăși este Dumnezeu. În căutare descoperi că tu nu ești nici corpul, nici mintea, iar iubirea pentru sinele din tine este pentru sinele din toate. Cei doi sine sunt unul singur. Conștiința din tine și conștiința din mine, în aparență două, în realitate una, caută unitatea, iar aceasta este iubirea.
citat clasic din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate, citate despre iubire, citate despre conștiință sau citate despre Dumnezeu