Iarna asta
Iarna asta a adus,
Ură, tristețe și vânt pe pământ.
Lacrimă, teamă, Covid...
Lumânări se aprind.
Nu mai există iubire în suflete și în gând.
La mormânt, singurătatea veghează
Tăcerea albastră.
Viața este o stare de fapt.
În zadar am luptat
Îngeri și sfinți! Diavoli cuminți,
Au sfărâmat și au sfârtecat,
Cu gheare învelite în catifea,
Liniștea.
Suntem clone... și-atât.
Avem un singur mormânt
Sufletul în care ne-am îngropat
Ce ne-a dat Dumnezeu.
Un suflet de fariseu?!
Umbra lui Lucifer transformat
În chemarea la crime și la păcat?!
Nu e greu! Suntem clopotul ce nu mai poate să bată.
Dar vom rămâne...
Nu o picătură de viață,
Ci o picătură de artă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Lacrimă de stea...
Dacă-n cer se va mai naște un Iisus, oare l-am vrea,
Vom ști oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Și vom înțelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce și mormânt.
Vor mai fi în cartea vieții prinse într-un legământ
Și iubire și tristețe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.
Va mai trebui o moarte să îndure pentru toți
Să-nțelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai ști să mai aprindem felinare pe la porți
Să mai punem lumânări pentru vii și pentru morți.
Vom ști să avem iubire cât în viață va mai fi
Și iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.
Mi-aș dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai știm că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet și lumină să-nvățăm să ne iubim.
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre zâmbet sau poezii despre plată
Pescărușul
Pescărușul - zbor spre infinit,
Înfrățit cu lumina,
Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viață,
Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei
Transformat în cenușă.
Și ai rămas pe pământ să te naști veșnic
Pentru fiecare din noi.
Ți-ai înmuiat aripile în mare
Și ai dat sufletului culoare.
Pleoapa ochiului tău
A acoperit durerea celor e jos, suflet frumos!
Semn de dreptate,
Ai ales să mergi mai departe.
Dar vei rămâne în gânduri alături de mine
Mister, feerie, picătură de fericire.
Liber pe drumul luminii
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre libertate
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre suferință, poezii despre religie sau poezii despre mamă
Culoarea e doar "corpul-minte în care crezi că ești", e forma, dar poate o formă de sare să reziste apei? AȘADAR, CUM E DESPRINSĂ O PICĂTURĂ DE OCEAN? CUM DECELEZI ASTA? Credem fals că existăm noi în afara oceanului și oceanul, dar nu vedem că Dumnezeu, Sinele este deja TOTUL DIN ÎNTREG și picătura pe care crezi că o ești nu poate exista în afara oceanului. Credem că suntem noi și Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit și ne-a făcut imaginea unei picături și credem condiționarea asta. DACĂ PICĂTURA E DEJA ÎN OCEAN CUM ar putea sa fie decelată? MAI PUTEM VORBI DE DUALITATEA PICĂTURĂ-OCEAN? Sau de faptul că în esență nu există nici o picătură, doar Sinele, Oceanul. Dumnezeu este real, picătura era doar în imaginația ta. Tu nu ai un trup. Acest vis este doar visat în tine, cel infinit. Până nu ai învățat "eu"-l de cine ai fost tu desprinsă? Doar gândul se crede separat, dar în ocean separarea apei nu există.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre ocean
- citate despre existență
- citate despre visare
- citate despre învățătură
- citate despre vorbire
- citate despre religie
- citate despre infinit
- citate despre imagine
- citate despre imaginație
Suntem slabi!
Suntem slabi! Pierim în val, ca valul...
Sărăciei robi suntem mereu...
Ne-adâncesc durerea și amarul
Și ne e din ce în ce mai greu.
Lacrima-n zadar din vad în vad
Se înalță. Ca-ntr-o citadelă
Izvorăsc speranțe... apoi ard...
Ne-adâncește-a iadului tavernă.
Boli și foame, frig și suferinți...
Dorm răpuși de sete, prin canale
Oameni simplii și copii cuminți
Care nu au nici o alinare.
Suntem slabi! Ca un plămân bolnav,
Căutând lumină și iubire...
Suntem slabi! Suntem credinței prag!
Doamne, numai tu ne ai în știre!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre știri, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre sclavie sau poezii despre medicină
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre trecut, poezii despre prudență, poezii despre ore sau poezii despre noapte
Trădătorilor
Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Plutește-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar țara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trădare, poezii despre pâine, poezii despre promisiuni sau poezii despre negru
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre prezent, poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre trup și suflet
O picătură de tristețe
O picătură de tristețe
Paharul vieții se tot umple
Coboară toamna pe fânețe
Să poată iarna să se-ntâmple
Și valurile izbesc zidul
Iar marea presimțind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul țării și de-a latul
O picătură de tristețe
Prin poienișuri și răsuri
Cu amintiri de vechi sânețe
Și cai în trap purtând trăsuri.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre iarnă, poezii despre cai sau poezii despre amintiri
Te-am sculptat înger
Te-am sculptat înger
Pentru a rămâne în sufletul meu
Mai mult de o veșnicie.
Divină chemare a carnalului ochi
M-a aruncat,, sărut,
Pe coapsele goale.
Ai iriși albi pe brațele tale.
Culegi din porii mei libertatea
O stare nedefinită,
Dar plină de înțeles.
Renaști tăcere și vers...
Lumina s-a revărsat în râul de șampanie
Și incandescentă,
Lut în cuptorul sufletului meu,
Te-ai lsat modelată.
Vulcan transformat în sentimentul deplin,
Plutind spre plus infinit,
Picătură de artă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre vulcani, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre sculptură
Nihilism social
de fapt nu stă nimeni în genunchii tăi
nevoia de a împărți orice în timp
e doar pentru el
și dumnezeu e singurul bad ass de pe aici
chiar dacă avem bunăvoință unul cu celălalt
vom rămâne tăcuți și ascunși pentru apropiere
și oricât ne-am împinge inimile în afară
cât de mult unul spre celălalt
noi suntem doar o stare a creației
un gând care nu se poate opune acestui fapt
dumnezeu e nebun.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre Dumnezeu
Tu, suflet singur...
Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.
Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.
Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.
Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Ce este condiționarea? Credem că suntem noi și Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit și ne-a făcut imaginea unei picături și credem asta. Condiționarea e cea mai puternică iluzie. iar în această direcție mă refer la condiționarea că suntem costumul acesta de carne visată numit corp-minte. Deși credem că suntem Spiritul infinit, Sinele, Libertatea, Dumnezeu, etc, etc. de fapt continuăm să ne raportăm la noi ca la închisoarea de carne corp-minte. Deseori expresiile condiționării de genul: "Am venit Aici cu un scop!" sau "Încă ne aflăm în acest corp!" sau "Sunt doar o picătură din ocean. Nu sunt oceanul!" etc, etc. Sunt în fapt foarte ușor de decondiționat, de spulberat.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre libertate, citate despre corp sau citate despre Dumnezeu
Unde-i Dumnezeu?!
Unde-i Dumnezeu, să vadă
Zbaterile noastre toate?!
Și să picure lumină
Și în suflet libertate?!
Ne petrecem în uitare
Și în rugi de Dumnezeu
Și din pâinile amare
Ne-am frânt trupul pentru greu.
Plânși, flămânzi în irosirea
Vieții noastre de păcat
N-am găsit învrednicirea
De-a iubi cu-adevărat.
Suntem slabi văzând durerea...
Ochii-s plini de răni și sânge...
Respirăm apoteotic...
Plânsul nu ne mai ajunge.
În arzândele mătănii,
Printre zbateri pământești
Suntem trup din frământarea
Pâinilor dumnezeiești.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre sinceritate
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
Dumnezeu ne-a dat de toate
Și putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vorbire sau poezii despre cuvinte
Nicicând nu-i prea târziu
N-am să contest c-ajungi târziu... La mine-n suflet s-a-nnoptat
Și primitivă de-am să fiu, e pentru că te-am așteptat.
Definitiv te voi iubi și-n brațe am să te cuprind,
Același trup vom deveni și dragostea am s-o aprind.
Voi fi scânteia de lumină un vreasc de dragoste cerească.
Noi amândoi am fost de vină, că n-am numit un loc "acasă".
Să rupem de trecut tăcerea, îmbrățișării să-i dăm glas,
Căci vine noaptea bătrâneții și... uite! Singuri am rămas.
Un zâmbet cald să ne-nvelească, s-avem același așternut,
Și a lavandă să miroase în fiecare început.
Acelaș vis fără urmări, fără sărut și garanții,
Ne mai alungă uneori în toamna-n care ai să vii.
Nu vrem! N-ar fi de contestat decât tăcerea unei vieți,
Din care, uite-am evadat înspre apus de tinereți!
Și plânge Dumnezeu cu noi și cumpăna-n extaz ne e,
Iar noi suntem atât de goi de trupuri și de dragoste...
Suntem acum un singur gând, "avem o singură privire",
Un râu spre nicăieri curgând și un crâmpei de nemurire.
Eu, tu, suntem și vom mai fi, exemplul dragostei supreme,
Spre care îngeri vor nunti în ierni uitate și rebele.
Până și strângerea de mână ne este semn de întrebare...
E doar un vis uitat sub umbre pe-a infinitului cărare.
Că sunt doar eu, c-ai fost doar tu, sublimul clipei ne convoacă.
Am luat în grabă Teraflu, crezând că dragostea-i o joacă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre vinovăție
Plouă în sufletul meu
Plouă în sufletul meu...
Eutanasiați-mă!
Doar astfel nu mai pot simți durerea...
Se propagă reț de câteva secunde
O altă durere,
Apoi se pierde-n neant...
Incinerați-mi trupul osândit
De griji și de boală!
Nu vreau să fiu o povară.
Apoi azvârliți-mi cenușa în vânt!
Mă voi împărți fiecărui muritor, pe pământ.
Nu mă puteți închide-n mormânt!
Mă strânge tăcerea din jur
În lanțurile nepieritorului timp.
Sunt un suflet liber!
Amazoana ce dă sărmanilor
Bucata de fericire
Pe care alții au uitat s-o ofere...
Este singura mea vrere
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde
Neant sau pulbere de stele
Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Și ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor și cântec;
Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Și am visat frumos la pieptu-i divin
Și am crescut fără s-avem vreo teamă;
Ne-a oferit dragoste și candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Și am zburat ca și lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.
Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogați suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Și un bun reper în univers avem;
Și dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Și relele din suflet să se spele;
În viață, dacă suntem împovărați,
Nu disperăm și nu ne este teamă,
Avem speranță și suntem împăcați,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;
Doar de la mamă învățam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de rușine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.
Doar știm că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim și facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Și-apoi urcăm în pulberea de stele.
poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Fericirea
Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.
Fericirea-i un sobor de cețuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...
Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorință, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către ea, măcar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre nuntă, poezii despre munți, poezii despre existență, poezii despre dorințe, poezii despre cafea sau poezii despre Olimp