Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Savin

Primăvara

primăvara eclozează
din transcendențe de albastru
și deodată scoate capul
spre toate distanțele dinspre tot
mângâind zilele din așteptările noastre
ce ne-au ridiculizat de-a valma.

peste tot e un nerost în perpetuare
cerul se agravează-n esența distanțelor
să asigure mai bine nutriția ochiului.
copacul a înverzit pentru supraviețuire
și visează pe intravilanul târziului
agitând poeme
și încercând o abordabilă viețuire
cu a noastră...
a stabilit o alianță cu tăcerea semiotică.

orătăniile fug și se ascund
în furtuni de buruiană
vibrația mieilor disecă cer zurliu
se strecoară haos în ordinea înverzirii
pământul credincios se înfierbântă
cum sânii de fecioară.

boii s-au pus mioritic în jug
pentru filozofia aratului
de-a lung în câmp;
rândunelele fulgeră neoficial
adaptând o nouă doctrină de zbor
păpădia își mișcă binișor
fragilitatea din coapse
escamotându-și visele-n rouă.
e primăvară neclintită...
s-au pus boii mioritic în jug.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cincinat Pavelescu

Poet

Ah, găsești o formă nouă!
Să uiți și spațiul și timpul,
Cum florile renasc din rouă,
Cu versul tău -nvii Olimpul.

Să fecundezi sterila minte
Ca pe un câmp secat de plug,
Și străbați tot înainte
Neștiutor de nici un jug.

Să-nvingi prostia-mbătrânită
Și din noroi spre cer să zbori,
Și -mpingi lumea-nmărmurită
Spre alte mândre aurori.

Și-apoi, sub buclele-ți cărunte,
Furat de gloria-ți întreagă,
Să mori, și alții p-a ta frunte
Cununi și lauri culeagă.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adolf Hitler

Vacile există pentru a da lapte; boii pentru a trage la jug.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mein Kampf: The Official 1939 Edition Hardcover" de Adolf Hitler este disponibilă pentru comandă online la 155.99 lei.

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Plâng, precum castanii-n floare...

Ați văzut cum plâng castanii lacrima de jos în sus?
Ca și cum își strigă dorul de lumină, spre apus,
Îmbrăcându-se-n speranța de-a atinge-o clipă doar
Neatinsul cer albastru, din albastrul său budoar.

Candele se-aprind pe ramuri și mustesc a rugă flori,
Să le prindă rugăciunea, cerul pe sub subsuori.
Doar un vânticel le-mbie să se prindă bine-n ram,
Cu o șoaptă de pe lună, ca un negustat balsam.

Și foșnesc frunzele toate, la un semn divin de-accept
Pentru lacrimile toate din copacul înțelept,
Ce trimit solie vie din adânc de rădăcini,
Unde-n lut se-ascund păcate în inelul unei vini.

Tot așa îmi plânge-aripa, (cum castani, de jos în sus)
Țintuită de piroane, precum trupul lui Iisus.
Doar că-i lacrimă de sânge dintr-un zbor orfan de doi-
Moartea și-a întins un giulgiu mult prea negru peste noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui adversar în epigramă

Cincinattus din vechime
Mâna boii dragi la plug,
Cel de astăzi, din păcate,
Mână rimele la jug!

epigramă de din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boii din politică (minifabulă)

Un bou ca toți boii, ajuns la putere,
Promise-n campanii și lapte și miere,
Dar astăzi banditul, ne minte de stinge,
Iar pentru avere, el pupă și linge.

fabulă epigramatică de din Triumful epigramei
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

La omul sărac nici boii nu trag

Privind la cei bogați din greu
Și câte își mai fac pe plac
Cum poate oare,-ntreb și eu
Să tragă boii la... sărac?!

epigramă de (5 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Când boii trag la jug, e semn de belșug.

aforism de (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sibiana Mirela Antoche

În genunchi rugăm eternul

Ai pus floare lângă floare și cuvânt lângă cuvânt
Mângâind cu pana-ți caldă tot ce mișcă pe pământ,
Versului i-ai dat lumină și sfințire de icoană
Vindecând dintr-o privire și cea mai adâncă rană.

Scrisă-n stele ți-a fost soarta și nedreaptă de amară,
Dar ți-a fost de-ajuns scrii despre codrii, despre țară,
Din dușmani făcut-ai nuferi pe un lac de-ntinse plângeri,
Pașii-ți demni ți-au fost prieteni urmăriți din cer, de îngeri.

Ai chemat în strofe zeii -ți ursească veșnicia
Și-au venit în număr mare -ți măsoare volnicia,
Au decis fii Luceafăr peste nopțile-nstelate,
ne-ncânți din lira-ți blândă peste-ntinsuri, peste ape.

Înțeleptele-ți poeme stau pe rafturi neclintite,
Timpul nu le-a șters divinul, le-a vrut doar a fi citite,
Nu le-a stins nici măreția, nici candoarea fără seamăn,
Sunt la fel de-nălțătoare neavând pe lume geamăn.

Ai iubit cum nu iubește orice muritor femeia,
Ți-ai pus aripi de Icar și-ai aprins din zbor scânteia,
În cerneală-ai ars condeiul, iar din vorbe lustruite
Închinat-a-i Ei, Iubirii, diamnate șlefuite.

Trist, privești și-nnumeri anii... oare câți să se fi scurs?
Lasă-ne pe noi, Emine, sunt ai noștri... s-au tot dus,
Ai stors tot ce-a curs prin tine și mai mult decât trăirea,
În genunchi rugăm eternul -ți declare nemurirea!

poezie de
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.

Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi și piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Și-și scutură din palme, cu grație, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn și-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud și'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viața ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Beatitudini

Am pus încuietori la inimă,
Nimeni nu-mi fure fericirea,
Ție ți-am dat cheița de rezervă
Să verifici, curioasă, tăinuirea.

Nu prididesc că și tu te înfrupți
Din dorul și iubirile albastre,
Că avem în față un lung drum
Brăzdat de cerul liniștirii noastre.

Pe trotuarul ce duce spre rai
Inima căzut-a în genunchi,
Ai descuiat-o și ai pus în ea
Flori de stea cu fluturi și lăptuci.

Păcatele se lasă-mbrobodite
În răsare soare și peste apus,
Nu uita, pentru beatitudini,
Încuietori în inimă am pus.

E scumpă zbaterea de aripi,
Fluturii sunt propriul căpătâi,
Măreția dragostei în zbor,
Ai fost tu, iubirea mea, dintâi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Mihai Savin

Idilă de primăvară

îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.

peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.

efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.

în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.

iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.

acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
că restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Chelaru

Mă dusăi în deal să ar

Înjugai boii la car,
Mă dusăi în deal ar.
Bătui drumul pe uliță
Cu plugul pus în căruță.

Zorile-mi dădeu ocoale,
Mai trecui un deal ș-o vale.
Pe la răsărit de soare,
Ajunsăi pe dealu-al mare.

Înjugai boii la plug
Și mă apucai cânt.
Cum trăgeam brazdă adâncă
Zării pe mândra pe luncă.

Doamne văd, ori mi se pare
Vine mândra cu mâncare!
Vine-ncet și legănat,
Are părul dezlegat.

Vine-agale și doinește
Căci pe mine mă iubește.
Când se-apropie de deal
Dejugai boii la car.

Se făcuse prânzu-al mare,
Dădui și la boi mâncare.
Boii mâncau din căruță,
Iar mândra-mi dădea guriță.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Virgil Petcu

Minifabulă

Boii, cei cu beteșug,
Au rămas în sat la plug.
Iar cei apți, dintr-un capriciu,
Dau în cei din jug cu biciu'!

fabulă epigramatică de (ianuarie 2010)
Adăugat de Virgil PetcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Benjamin Fondane

Lui Taliarh

Boii urâți și teferi s-au limpezit în șes,
și au țipat cocoșii târziu și fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărâțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe,
pământului mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă-mi mâna.
Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna,
cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist,
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decât mulgă vaci —
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino; stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne,
poate s-or duce boii cu ochi de râu în știri,
tragă cu urechea la noile-ncolțiri.
Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate;
poate-am uit nevasta și vinul acru; poate...
Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh. –

E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.

poezie clasică de din Priveliști (1919)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Laurean

Odysseus

(fragmente)

Mai ești aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Și mă vânează-n camerele goale!

Ele-și strecoară trupul prin inel,
Își înveșmântă sângele în rază--
Șacalul care-a fost mai ieri mișel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!

Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!

Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite șarpele țărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele și plânsul
Și crinul ce te-a daruit luminii!

Și cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu mă oblojești cu trandafirii
Și cu năframa lunii-sfâșiată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Nud cu iepurași de câmp

Din frică ne-au făcut un templu
și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
cică dea urmașilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală

Și iarăși ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un șarpe Doamne fu strivit
pământ ocean și auroră boreală
brusc s-au întors spre asfințit

Cerul Doamne ca un șarpe e strivit
cică dea urmașilor exemplu
pe funia dintre plus și minus infinit
din frică ne-au făcut un templu

Și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
să ne vopsim și zilele cu smoală

poezie de din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Diluvii

s-a stârnit vântul de toamnă aducând cu el
vuietul dinspre oraș. forțele noastre au slăbit.

// tăcerea continuă într-o formă imuabilă, imposibil de detectat
atunci când creștem speranțele la loc//

e un drum părăsit pe care am apucat
spre o mare pe care o visăm uneori.

marinarii continuă pescuiască ton/ pentru conservele noastre necesare supraviețuirii.

aici în dreapta e căsuța noastră în care tot ce mai există e dragostea.
plasturii pentru neliniști i-am pus pe gură.

aparatele pentru suportul vieții le vom deconecta cândva,
dar nu azi.

azi stăm cu capetele noastre vii în bătaia vântului rece
și privim peste dealuri. drumul se face din ce în ce mai abstract.
căsuța noastră din ce în ce mai mică,
iar eu,

aș dormi toată ziua gândindu-mă la tine
aș visa o ploaie de parașutiști acostând pe un țărm
în timpul unui război
luptând ca să ne salveze dragostea.

doar soarele mai poate face asta. o extincție din care
nu mai putem ieși decât goi / arși
dar cu inimile curate & blânde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-a v-ați ascunselea

Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură și te trezești într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelnița sa de înălțimi,
sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morți, ei nu mușcă
și nu se mișcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot revină
și stau bine ascunși printre noi,
așa ca în jocul de-a v-ați ascunselea.
Cine pe cine caută?

poezie de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în spaniolă și catalană.

Doliu în cer

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite
moartea întruchipată în înger pervers
ademenește lumea cu dulci ispite.

câteodată vreau ascund în vers
între litere albastre fericite
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

acele timpului nu se rotesc invers
fiu iarăși copil pe negândite
fie jocul vieții doar un fapt divers
trăiri nevinovate de îngeri ocrotite.

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook