Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georgeta Radu

Izbânda

Stau copiii și se uită cum se sfârtecă maturii
pentr-o halcă de "izbândă" din pomostul strâmt al urii.
Și izbânda, ponosită, o aduc apoi acasă
pentru-a-și crește puradeii-n "educație aleasă".

În bordeiul dintre dealuri, o fărâmă de iubire,
dintr-un suflet de copil, se ascunde în Psaltire
și pătrunde înțelesuri ignorate de "izbândă",
care-i țin vie speranța-n inimioara lui flămândă.

E-obosită și-nsetată, răbdătoare și cuminte,
degerată pe la margini, că n-are cin' s-o alinte.
Iliuț aprinde focul și deretică prin casă,
caută în dulăpior, să pună ceva pe masă.

Mai e un coltuc de pâine... face-un ceai de sunătoare,
dejunează cu bunica, privind prin geam la ninsoare...
Nu și-a cunoscut părinții... bunicuța e bătrână
și acum, fiind bolnavă, zace-n pat, de-o săptămână...

Iliuță iese-n drum, la copiii din vecini,
care, de-atâtea "izbânzi", parcă au prins rădăcini.
Le zâmbește și-i întreabă dacă nu vor să se joace.
Îl privesc pieziș, și, 'n treacăt, îi răspund: "Lasă-ne-n pace,
că miroși a sărăcie și a "loser" fără rost!..."
Băiețelul se-ntristează și se simte și mai prost.

"-Nu-i lua-n seamă!", zice-o voce, ca venită de niciunde...
și, cu-atingeri de mătase, drept în inimă-i pătrunde.
"-Sunt cei ce-au dobândit lumea, însă sufletu-au pierdut!
Al tău e strălucitor și curat, ca la-nceput!
Inimioara ta micuță, chiar dacă este flămândă,
este plină de Lumină! Asta e Marea Izbândă!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Încotro?

Încotro?
Din nimic, numai iubirea fu în stare creeze,
O scânteie de lumină bezna să o penetreze,
Dintr-un simțământ curat, care-i pură energie,
Lumea toată s-a creat și se mișcă și e vie.
De iubirea-i la origini, de ni-i tată, de ni-i mamă,
Este și în noi scânteia dragostei, de bună seamă.
Și dacă suntem iubire și scânteie de lumină,
Suntem copia fidelă din ființa cea divină.
Și atunci mă-ntreb, retoric, dacă astea ne animă,
Unde ne-am pierdut pe cale, cum ne-am încărcat de vină,
Cum și ce ne-a transformat, de parcă azi suntem monștri,
Oare ce ne-a-ntunecat de ne comportăm ca proștii?
Lăcomia și orgoliul ne-a-ndobitocit, și zău,
Parca ni s-a stins lumina, parcă am trai-ntr-un hău,
Într-o groapă cu mizerii, plină de putreziciuni,
Cu miasme-ngrozitoare, cu cazane și tăciuni,
Unde ardem nevăzuți, la o flacără ascunsă,
Intr-o veșnicie neagră, de lumină neajunsa.
Chiar nu mai avem nimic, chiar de tot ne-am lepădat
De iubire și lumină, daca astea ne-au creat?
Chiar putem acum a spune cum ca omul e perdantul,
din lipsă de iubire vom cunoaște, iar, neantul?
15.11.2020

poezie de (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții învață de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată și necondiționată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinților putem spune își iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greșească grav față de ei. Scopul părinților ar trebui fie pregătească tânăra ființă pentru a se descurca singură în viață. Pentru că părinții ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendința să ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăța să ne descurcăm singuri și mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinții din prea multă iubire ajung își saboteze copiii. Un părinte educat, știe că are nevoie dezvolte abilități în copil, abilități care îi vor servi în viață și astfel nu îl ferește de toate încercările vieții și îl susține când acesta are nevoie încercând însă să intervină cât mai puțin în viața lui.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românii cred

Când dușmanii stau la pândă
Să le facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
Și în bunul Dumnezeu.

Dacă ei cred în izbândă,
Dumnezeu îi ocrotește.
Îi ferește de osândă,
Îi înalță sufletește.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dublu rondel despre esență

Gusta-vom esența cea plină
din viile coapte-ale clipei
și-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte povești peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esența cea plină.

Purtați prin tunelul ispitei,
în minți rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
și-n suflet vom bea rai de muze
și-om arde în zborul aripei.

Primi-vom năluci fără vină,
fantome-n luciri palpitând,
și nava ancora-va curând
Un gând sărutat de lumină.

Vom cerne din clocotul frunții
altare chemate-n izbândă.
Când noaptea va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuții,
Gusta-vom esența...

rondel de (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Crăciunul fiului risipitor

Aș porni colind, peste dealuri, hai-hui,
Aș deschide cu grijă și poarta și tinda,
Dar în satul natal tata nu-i, mama nu-i,
N-are cine, la geam, -mi asculte colinda.

Tata nu-i să-mi mai pună o dată-n pahar,
Mama nu-i să mă-mbie, din nou, cu sarmale,
Este gol, prăbușit și bătrânul hambar,
Iar ograda pustie m-ar umple de jale.

Nu sunt vaci, nu sunt oi, nu sunt porci, nici găini,
În cuptor n-are cine o pâine să facă,
Gardu-i rupt, podu-i rupt și vecinii străini,
Chiar fântâna din curte, de-o vreme, e seacă.

Nici în pod, peste grinzi, nu atârnă cârnați,
Către pivniță scara cea veche-i oloagă,
Nu-s în vasele-adânci castraveții murați,
Din butoaiele vechi a rămas doar o doagă.

Nici zăpadă nu-i azi prin grădini și pe drum,
Nu-s copiii cu sănii pe deal exulte,
Aș porni cu colindul spre casă, acum,
Dar acum e târziu, n-are cine s-asculte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea asta de lumină (II)

E senin și luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.

Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung și la mine-n poartă
Și mă-ntreabă de-i primesc.

În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceți colinda voastră
se luminează-acuma.!

Îi poftesc apoi în casă,
La căldură și lumină.
Le așez covrigi pe masă
Și-o bucată de slănină.

Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.

Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Și ne-a dat al vieții drum.

Steaua Lui ne luminează
Și-n tot locul ne-nsoțește.
Tot creștinul îl urmează
Și-n cântece îl slăvește.

poezie de (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.

poezie de
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astă seară, sfatul meu

Când corona stă la pândă
să ne facă traiul greu,
Hai credem în izbândă
și în bunul Dumnezeu.
Dacă credem în izbândă
Dumnezeu ne ocrotește.
Ne ferește de osândă,
ne înalță sufletește.
STAȚI ÎN CASĂ!
Cu credință-n Dumnezeu,
împreună, REZISTĂM.
Suntem o nație de învingători.
Doamne ajută!

poezie de (24 martie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru Moș Crăciun

Aștept vină Moș Crăciun,
Îmi vreau părinții înapoi,
E ger și sunt nămeți pe drum,
Ei sunt departe și apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun și daruri, noi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea!
Copil sărac sunt... ca și voi.

Aștept vină Moș Crăciun!
Povești cu zâne-am auzit...
Cu feți-frumoși, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Și dacă traiul le e greu,
Izbândă tot își vor afla.

Îmi vreau părinții înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...
Veniți! Vă vreau decât pe voi!
Atunci doar fi-voi fericit!
Se-nalță flacără-n apus,
Eu îngenunchi, Părinte Sfânt.
Părinții mei s-au dus, s-au dus...
Adu-i acasă mai curând!

E ger și sunt nămeți pe drum,
Acasă-i pomu-mpodobit.
E ger și câinii latră-acum...
În poartă cine s-a oprit?!
Bunica iese în pridvor,
Își șterge ochii cu năframa
Și tremură de vis, de dor,
O vede, înger blând, pe mama.

Ei sunt departe și apoi,
Cu ei în gând adorm mereu.
Sunt duși departe amândoi
Și plâng și ei de dorul meu.
Dar ruga mi s-a împlinit,
Cu drag căsuța și-o privesc.
Știu eu?! Parc-au îmbătrânit!
Dar eu mai tare îi iubesc.

Muncesc din greu spre a avea,
Aici, noi, multe bucurii,
Dar ochiu-i gol de mama mea,
De tată zorile-s pustii!
De-atâta dor, peste ocean,
Crescut-a pod de-alese rugi.
Când eu stăteam plângând la geam,
Ne despărțeau păduri și stânci...

Un trai mai bun și daruri noi
Voi ne-ați adus, dar cât vom fi
Copii uitați, lipsiți de voi,
În timpuri ne vom nărui.
Val cu privirea către cer,
Cu pești de-argint plângând de dor,
Voi sunteți doar un giuvaer
Ce-l vom păstra la piept, de dor.

Eu doar părinții, știi, i-aș vrea...
nu uiți moșule! Acum
Este târziu și poți pleca!
Poate c-ai înnoptat pe drum...
Oh, mamă, bine ai venit!
Bine-ai venit, tăticul meu!
Eu știu că nu ne-ați părăsit,
Însă și nouă ne-a fost greu.

Copil sărac sunt... ca și voi.
În roluri, parcă semănăm.
Cât voi de mine sunteți goi
Și eu de voi sunt... Să zburăm!
Să plângem timpul ce-am pierdut,
Apoi, cu amintiri cu amintiri de noi
o luăm de la-nceput
Dând timpul vieții înapoi...

Copil sărac sunt... ca și voi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea.
Un trai mai bun și daruri noi,
Muncesc din greu spre a avea.
Ei sunt departe și apoi
E ger și sunt nămeți pe drum.
Îmi vreau părinții înapoi!
Aștept vină Moș Crăciun...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Rana visului de moarte

stau copiii resemnați
pe o bancă
într-un parc
și își caută lumina
zilelor care-au trecut
oare-a cui mai este vina
dumnezeului lor mut?

trece parcă
dimineața
cu nălucile perechi
o biserică de paie
se dezbracă-ncet de straie
până-n clopotele vechi

și copiii resemnați
care-și caută lumină
sorb ușor din luna plină
măduva de condamnați
la această agonie
o iubire de morfină

muguri zdrențuiți de vânt
se înghesuie-n ruine
și din neguri parcă vine
raiul iadului meu sfânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ce în ce

devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu știu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei

însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aș fi vrut să nu fi fost atât de narcisist

să nu fi fost
toate nopțile acelea de lamă de cuțit
beznele încărcate de-o liniște hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată și aspră
ș din rană parcă nu s-au mai oprit curgă
monstruleții fără ochi
plini de sânge
de ură
și de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut și nu-i pot uita
și
am tăiat pentru că voiam (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
și-a devenit
din ce în ce
mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecții,
, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecții!
După ce ne lași pustii, te-ntrebăm, știi asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
și-ai lăsat legea-nmulțirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupți de necazuri,
înotând în marea vieții, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferință, boli și moarte care veșnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlcești, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îți anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

Hai, mai schimbă legile, scapă lumea de păcate!
Tu chiar nu te-ai plictisit să-i faci Morții, zilnic, parte?
Ți se pare fascinantă, merituoasă, credincioasă,
când lacrimi de despărțire ne toarnă-n pahar, la masă?

Eu de ea m-am săturat, dar, oare, asta contează?!
E la fel ca la scrutin, degeaba lumea votează,
visând cai verzi pe pereți, guvernați făcându-i placul...
Hai, Doamne, te-am votat! Omoară moartea și dracul,
să nu ne mai ia copiii, pentru a ne-nvăța lecții,
, zău dacă prindem tâlcul unor astfel de corecții!...

Erezie... nebunie... blasfemie... sau DURERE?!
Într-o mare de păcate, mai contează o... părere?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe margini de tăcere

Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gânduri adunate ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minții încercând iasă.
Sunt întrebări ce-și caută răspuns
pe nesfârșite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
țesut în umbre negre de cabală.
Privești-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilt,
strivit acum pe umbra care piere.

Căci truda ta, ce daruri îți aduce? –
te-ntrebi adesea, când privivești-napoi,
te lupți din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ți cruce.
E crucea grea a existenței tale,
o duci crezând vei răzbi cumva,
dar cum să crezi singur ai putea
printre atâția proști ce-ți stau în cale?
Încerci mai mult, luptându-te din greu,
sperând poți îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toți ce-n viață umblă fără rost.

De-a meritat atâta osteneală,
fără izbândă cu atâția proști,
nu e deloc o simplă socoteală,
căci proști au fost și încă fi-vor proști!

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte

din nefericire nu pot -mi opresc și gândul
cum reușesc uneori -mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues

uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini în lumină

sunt cucernică, sunt puternică
timpul e mereu de partea mea
gânduri visătoare de romantică
despletesc lumina de la mândră stea.

soarele mă încarcă de energie
păsări mă învață zborul prin senin
sunt mereu flămândă de reală magie
nutrind ca viitorul fie calin.

o viață nu-mi ajunge lumea s-o iubesc
dar aspir Paradisul adânc în piept
anotimpuri de iubire se împământenesc
bătătoresc cu visul drumul cel mai drept.

prosper în credință, demiurgul slăvesc
am prins rădăcini în lumini de concept.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte

din nefericire nu pot -mi opresc și gândul
cum reușesc uneori -mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues

uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sufletul nu mi-a rămas gol

chiar dacă ai mușcat din propria umbră
o parte din tine se reface odată cu ea
și nu întârzie să se miște pe liniia impusă
care ne desparte unul de altul
și trecem fără să ne vedem cu inima
chiar dacă ochii ar vrea spună ceva
e trist că nu ai privit destul
drumul de pe care veneam grăbit.

cuvintele aveau un sâsâit de șarpe
și din prudență nu le-am putut folosi
nici măcar gesturile nu m-au ajutat prea mult
eram într-o sărăcie de mijloace
și posibilități de manifestare directă
sufletul nu mi-a rămas gol
l-am înfășurat în iubirea flămândă
și l-am lăsat să-și caute liniștea.

de acum este cazul trăirii din plin
în casa bogată ce m-a dobândit
cu angoasele mele cu tot
în cercul rotit până la margini
mai mult decât știu
mai mult decât cred
în viclenia unei boli
pe care o vindec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ademenește-mă în destinul fără umbre...

Ia-mă de mână și arată-mi frumusețea vieții,
ține-mă strâns și fă-mă înțeleg ce înseamnă a trăi;
oprește clipa, oprește timpu' ăsta nesuferit
care aleargă furibund de la o zi la alta prin trupul nopții!
Îl simt cum mă înfășoară în țărâna arvunită de mormânt,
iar minunea exist îl tulbură peste măsură.
Aleargă cu tăvălugul peste mine șipătrunde nemilos,
dornic mă sfâșie la fiecare atingere de clipă.

Anii lui îmi curg albiți pe tâmple, însă mai e vreme;
mai sunt atâtea zile nepurtate
și flori nemângâiate în splendoarea înălțimilor de mai
din care să ne facem așternutul,
apoi să ne iubim chiar și printr-o simplă atingere de mână,
străbătând tinerețea noastră
pân' la ultimul fior al vieții,
împreună...

M-am împărtășit la pieptul tău cu fereastra închisă
pentru că n-am văzut demult în oglinda ei
stele fără umbre, împlinindu-și zborul,
și-am cotrobăit întunericul după un răsărit de soare
să nu mai existe deșărtăciune în chiverniseala toamnei,
noi evadăm într-o lume fără vârstă,
unde moartea e lipsită de izbândă
fiindcă timpul n-a trecut pe-acolo....

poezie de din revista LitArt nr.11, noiembrie 2011. Publicație lunară de cultură, Tg. Mureș, sub egida Uniunii Scriitorilo (iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii nu știu trebuie fie fericiți; și sunt.

Maturii știu trebuie fie fericiți; și nu sunt.

Cum se explică asta?
Copiii nu idealizează viața, ci o trăiesc emotiv în fiecare clipă, așa cum este ea. Maturii își creează idealuri, pe care nu le pot atinge, și suferă, oricât ar avea.

Noi, cei mari, avem ce învăța de la cei mici...


Adăugat de Dorian FurtunăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cugetarile unui" de Dorian Furtună este disponibilă pentru comandă online la 35.00 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook