Cioplitori de stele!
Truditori cu gândul și cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetați de fulger o pornesc în goană,
Deschizând ferestre fără-anume scop.
Zbor de libelule împânzesc lumina,
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.
Dansul nopții albe așternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaci destoinici șterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi, azi, Jună.
Corifei albaștri neștiuți de lume,
Risipesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre alb
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
Citate similare
Cioplitori de stele!
Truditori cu gândul și cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetați de fulger o pornesc în goană
Deschizând ferestre fără-anume scop.
Zbor de libelule împânzesc lumina
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.
Dansul nopții albe așternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmași destoinici șterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi azi, Jună.
Corifei albaștri neștiuți de lume,
Ei zidesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA CEASUL BLÂND AL SERII
Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veșmânt.
Se troienește-argintul în infinite zări
Ștergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Mușcând bucăți de lună, ademenind divinul.
Tăciuni smoliți separă funinginea de scrum
Lansând al nopții leagăn în ațipiri de cer
Trezindu-se grăbiți, făcându-și lesne drum
În temporale spații ce niciodat' nu pier.
La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cenușă, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre foc, poezii despre dimineață sau poezii despre ceas
Când viața...
Când viața mi te-mparte cu vântul sau cu ploaia, iar lacrimile mele vor năpădi-n asalt
Atunci să știi, iubite, că nu-mi ajunge viața să-nving a mele gânduri ce-s pietre de bazalt.
Mă prăbușesc sub timpul ce vântură vremelnic și trece peste noi și nu se vrea opri,
Speranță-mi este visul ce-l port de-o veșnicie și-mi dă puterea-n suflet de-a tace și-a iubi.
Ferestre se deschid și pârguie-n cer luna și scapără în raze și-n lungi săgeți de-argint,
Timidă, noaptea-n pernă se-ascunde printre stele, ne-nvăluie-n misterul blestemului alint.
Împart curând nectarul sorbit cu-atâta patos între hingherii sorții și vremea de apoi
Și fur din taina clipei și dau virtuți iubirii să-nfrunte orice-obstacol și zbuciumul din noi.
Pășind sfioși în ziuă, în freamăt de lumină, ne-mpiedicăm sărutul în ciotul de-nceput,
Îmbrățișați, ne pierdem în calmul dintre valuri a mării de iubire ce macină tăcut.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dulce apropiere
Mă duce privirea
La tine în suflet
Cu inima cât de o șchioapă
E însăși iubirea
Cu gândul în umblet
Și susur dulceag dintr-o apă.
Mă poartă poemul
În inima-ți blândă
Cu versul sfios dar rebel
E dulce blestemul
În mâna arzândă
Care te scrie cu sânge pe Cer.
Mi-e dulce apropierea
Ca mierea din stup
Și inima plină de tine
Îți chem mângâierea
Cu foame de lup
Să-ți zidesc sărutul în mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre apicultură, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre mâini, poezii despre miere sau poezii despre lupi
Năluci cu râset tandru
Prin porți de cer deschise coboară-n șoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-și prind cununa
Își spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.
Descântece șirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvășite înnobilează cântul,
Prin nelumești chemări iubirea o urzesc.
Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigați din depărtări,
Vrăjiți, îndrăgostesc de glasul lor șăgalnic
Și-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.
În revărsat de ziuă își risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor plutește mirabil fericirea,
Altițe curg pe ape... băieții plâng de dor!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre rochii, poezii despre plâns, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Sub stindardul tricolor
Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte și sfârșind în mari victorii.
Limba, straiul și balada le-am primit ca moștenire
Și le-om duce mai departe suflețind într-o unire
Preaslăvind ce-naintașii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice dușman ce le-a vrut a fi furat.
Munți, păduri, câmpii și ape, toate-s bogății de preț,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeț,
Înfrățite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.
Ne revine datoria s-apărăm cei strămoșesc,
Trei culori iubim pe lume și pământul românesc!
sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre unire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păduri, poezii despre odihnă, poezii despre munți sau poezii despre moștenire
În cerul tău de stele
Îmi plâng, măicuță, ochii și gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristețea de țărmul unui vis
Și-n cerul tău de stele să-ți amintești de mine
Așa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.
Potopul de sudoare pe fruntea nopții geme
Durerea ațipind-o în udul pernei moi,
Cădelnița de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind necontenește în ropotul de ploi.
Mă-ncorsetează timpul în lanțul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, și-mi ești demult niciunde,
Doar chipul să ți-l mângâi, m-aș bucura nespus!
Stau întrebări la colțuri și-așteaptă ostenite:
Ți-e pâinea caldă, mamă, ți-e sete ori ți-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.
E frig în ceruri, mamă, e vară printre stele,
Sunt albi în floare crinii și-a iunie miros?
Trimit florarii lunii să-ți semene lalele
Ca semn al mulțumirii, dumnezeiesc prinos!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre somn, poezii despre secunde sau poezii despre pâine
Sicriul pe umăr
Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre spaimă, poezii despre superlative, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire sau poezii despre muzică
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând, e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru, azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi sau poezii despre gânduri
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joaca de-a iubirea
Nu-ți găsesc privirea, pașii-ți nicăieri,
Unde-ți este chipul dintre albe nopți?
Ai uscat iubirea, îndrăznești să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopți?
Amintiri deșarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ți ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie și suspine.
Nu-ți trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ți dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.
Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
Să le șterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?
Joaca-ți de-a iubirea a luat sfârșit,
Să-ți mai dau o șansă, pare înțelept?
Doare, dar nu-ți pasă, știi cât ai greșit,
Cere-mi să te iert, dar nu să te-aștept!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri sau poezii despre trup și suflet
Nu vreau
Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viață să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.
Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Și să zbor în univers cu vântul.
Prin furtuni, zburând nedeslușit,
Ura nu pătează existența...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitența.
Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeași eu
Cea de-aici și dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre zâmbet, poezii despre vulcani, poezii despre trecut sau poezii despre porumbei
Îngerii nopții
Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsați parul să-ți acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Ești ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumusețea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viața unității divine.
Hai sa-mi dai mâna și sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptății și pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă și tu de șoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopții ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.
Iubirea ta ma școala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Roata vieții
De-aș întoarce timpul înșelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aș găsi cărarea să ies la liman.
Și de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aș vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranța oarbă de-a strivi nevoi.
Hărăzitei urme de-amintiri deșarte
I-aș vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce ușor desparte
Viața de-a ei moarte într-un cer flămând.
Nu renunț la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre vânătoare
A fost să fie poezie
Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.
Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.
Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă sau poezii despre ninsoare
În lumina toamnei
În lumina toamnei izvorăsc neliniști
Din tristeți pornite într-un ochi neplâns,
Văduvite umbre de adânci opreliști
Scormonesc păcatul prafului nestrâns.
Caravane tulburi trec în mare grabă
Parfumând văzduhul într-un damf vinos,
Vântură-n butoaie strugurii în boabă
Închinând licorii un profund prinos.
Doldora, gutuia rotunjește-n geamuri
Pân' ce isprăvește ultim fulg de nea,
Ascultând tăcută muguri sparți în ramuri
Într-un timp albastru ca de peruzea.
Curcubeu de frunze seamănă pământul
Alintându-i șoapta în mirabil strai,
Degradeu de galben tăinuie veșmântul
Toamnei cât e pusă serios pe trai.
Lungi poteci golașe tremură în tihnă
Numărându-și pașii greilor bocanci,
Dăruind naturii clipa de odihnă
După-al verii zgomot, furnicar de bănci.
În tristeți nocturne veselește vântul
Neclintindu-i teama niciun nor stingher,
Printre nostalgii, des ne zboară gândul
Câte toamne vin - tot atâtea pier...
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre vară
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre verde sau poezii despre păr șaten
Mă las Raiului tău
Îmi las pe mâna ta iubirea
Să te desfete nesfârșita
Cu-alura-i albă și neprihănirea
Roză hulită până-acum de moarte.
Îmi las pe mâna ta lumina
Cu ochii-n lacrimi să o vezi
Și până-n tălpi purta-voi vina
Izvoarelor cu gânduri repezi.
Îți las sub palme sânii plini
Să-mprăștii truda lor, din chinul
Iadului să zvârli pelini
Nemângâierilor preaplinul.
Îmi las pe mâna ta orbire
Știind c-o vei sui în cer
Că-ți va luci în piept pieire
Steaua-mi, cu ea să mori.
Mă șterg din mine toată
Chip, formă-albastră, fire
Cristal farului tău pun umblet
Numelui meu, Iubire.
Raiului tău mă las zidire
Mă leagă-n lanțuri de lăstare
În stihurile-ți strai de mire
Și-n veșnicii de abis la picioare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre trandafiri, poezii despre sâni, poezii despre roz sau poezii despre rai
Sărut ...
O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simțire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate
Sorb polenul florii
Deșteptând fiorii
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre vulturi
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre nori