Rostul poeților
Poeții populează ale cerului orbite
Cu făclii de poeme-n inimi zidite.
Poeții umplu ale orizontului buzunare
Cu lumina aștrilor lirici, caldă binecuvântare.
Poeții împregnează dichisit zările îndepărtate
Cu oceane și munți de cuvinte-n brațe purtate.
Poeții impresionează al oceanelor adânc
Cu pleiade de poeme magistral glăsuind.
Poeții înalță ale munților piscuri
Cu cetina verde oglindită-în poetice râuri.
Poeții învigurează ploile mănoase
Cu demnitatea cuvintelor nemincinoase.
Poeții sădesc poeme în câmpiile fertile
Unde răsare iubirea de stihuri, dulci copile.
Poeții dăruiesc îndrăgostiților imperiali crini,
Sorbind apă vie din izvor de fântâni.
Poeții sunt logodnici înăscuți să desfete
Inima aleselor cu inelele din planete.
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre ocean
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre râuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre rai
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre sacrilegiu
- poezii despre rușine
Poeții
Pe piața literară-naltă,
Poeții sunt un soi ciudat
Ce se consumă laolaltă,
Dar se mănâncă separat.
epigramă de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre poezie, citate de George Zarafu despre poezie sau epigrame despre mâncare
Poeții imaturi imită; cei maturi fură; poeții răi strică ceea ce au luat, iar poeții buni îl transformă în ceva mai bun sau cel puțin în ceva diferit.
citat clasic din T.S. Eliot (1920)
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, portugheză și germană.
Vezi și citate despre poezie, citate de T.S. Eliot despre poezie sau citate despre maturitate
* * *
Poeții ciocnesc inimi și varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Și cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace și desface.
Poeții
stau la masă
și-și plâng în palme munți
în ochi își plâng misterul și inima în pumni.
Poeții!
Câtă groază să fie și pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Și le scrâșnesc din aripi
Și se sărut pe frunți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni
trădați neîmpăcați
neștiuți
proscriși învinși
nealinați
uitați mințiți
umiliți
așadar
lăsați poeții
să facă
ce știu ei mai bine
să moară
pe limba lor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre salvare, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre hârtie, poezii despre existență sau poezii despre colacul de salvare
La mormântul Leonidei Lari...
... Poeții n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeții dorm în liniști luminoase
De lut amestecat cu veșnicii...
Funcționarii au, funcționarii și bandiții
Și hoți în lege - monumente - minim
Poeții nici sicrie n-au, numai ediții
Și scrumuri ce mai bat la vii în inimi...
poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monumente, poezii despre lut, poezii despre legi sau poezii despre cenușă
Poeții buni sunt citiți. Poeții mari sunt numai citați.
calambur aforistic de Valeriu Butulescu din revista "Magazin" (26 decembrie 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre poezie, citate de Valeriu Butulescu despre poezie sau aforisme despre lectură
Poeții se urcă
cât mai sus deși n-au aripi
se târăsc ca șerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furișați prin geana de ceață
a serii ruginite
unde orologiile își lasă pleoapa
poeții stau de veghe sus
și scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeții urcă la stele
ducând cu ei plânsul și dorul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre dor, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre cuvinte
Poeții
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții se încumetă
să aducă lumina
îngroapă frica
în esențe
pe cer nu au rău de înălțime
sunt demiurgi
vânează tristețea
nu se tem de cuvinte
atenți
să nu răstălmăcească
tăcerea din cripte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre înălțime, poezii despre vânătoare sau poezii despre vânt
Poeții
Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
și-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieții
și floarea lui ofilită
și-au renăscut poeții
și-au murit într-o clipită
Restul n-au știu, nu i-au simțit
și i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeții au luat câte un cuțit
și-au închis rana înfiptă
și-au renăscut poeții
și-au vorbit cu pereții
și-au ajuns acolo jos
și-au gasit un folos
erau un moloz...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sânge, poezii despre negru sau poezii despre flori
Poeții
Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeții.
Nu aruncați cu pietre spre îngeri!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre alb sau poezii despre Dumnezeu
Moda printre poeții tineri
Cu coama-n vânt, netunși, nerași,
Cu cozi și ditamai cotleții,
Te miri și-ngâni: O, voi, Pegași,
Mai țesălați-vă poeții..."
epigramă de George Petrone din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt, epigrame despre tinerețe, citate de George Petrone despre tinerețe, epigrame despre nuntă sau epigrame despre modă
* * *
Poeții tineri plâng ofilirea iubirii.
Poeții bătrâni plâng trecerea timpului.
Surprinzător, e vorba de-aproape-același lucru.
poezie de Mason Cooley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre bătrânețe
* * *
Poeții tineri plâng ofilirea iubirii.
Poeții bătrâni plâng trecerea timpului.
Surprinzător, e vorba de-același lucru.
poezie de Mason Cooley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții mei frumoși
Poeții mei frumoși, sub fluturi de lumină,
Puneți poezia pe-a inimii regină
Și trageți cu miere și polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.
Buchete să se-așeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis și sărbătoare.
Poeții mei frumoși, țara ni-i sfântă,
Ascultați când inima cuvântă,
Trageți cu miere și polen în nori
Și lăsați reginei coroane dulci de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre țări, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre schimbare
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre seducție sau poezii despre noapte
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și -acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul ăsta viu se răstignesc poeții
clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii
mă credeți pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
metalul ruginit
din carnea lor amară
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sat, poezii despre roșu, poezii despre reîncarnare sau poezii despre porumbei
Poeții sunt blestemați
Doamne
ei mor înainte de
moartea obișnuită
ca soldații cu săbiile ruginite
gustă din miezul infernului
ca dintr-o bucată de pâine
și se îneacă în adevăruri
trăite pe jumătate poeții
sunt blestemați
Doamne
carnea cuvintelor
e mereu amară
se îmbracă în suspine
adorm cu focul pe buze
și se scaldă în strigăte
poeții sunt condamnați
Doamne
zvârcolindu-se în pântecul
Cuvântului cu mâinile înmuiate
în cerneala timpului
se scriu și se rescriu
până la prima particulă de nisip
peste care a trecut râul de smoală
botezându-i în numele scrisului
ca în numele durerii nesfârșite
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre pâine