Din noianul gândurilor mele
Din noianul gândurilor mele
Care vin și-apoi zboară,
Unul vine și tot revine
Până se transformă în cuvinte
Și inimii ii spune si ii tot spune
Să-și lepede odată învelișul cel de gheață,
Să-și alunge supărarea,
Că iată s-a sfârșit cu iarna!
Să-și scoată la iveală iar speranța
Că ii bate din nou la poartă
Soarele și Primăvara....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre supărare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre primăvară
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
- poezii despre cuvinte
Citate similare
În fiecare zi, soarele găsește câte un om care să merite, ca el, soarele, să-și rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfințește. De parcă și omul poate fi un soare, iar soarele o floare care să-și aplece fruntea sau obrazul înspre el.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre Soare sau citate despre flori
Clujul s-a schimbat
Într-o haină albă albă
Mănășturul s-a-mbrăcat
iar ninsoarea tot să cearnă
nici acum n-a încetat
albe străzile azi sunt
și nunge pe trotuare
iarnă e într-un cuvânt
și nu mai este nici soare
întreg Clujul s-a schimbat
până aici în Mănăștur
cu un chip imaculat
și în sine atât de pur
iarna iată a sosit
se apropie Crăciunul
chiar ninsoare-a istovit
să-și mai taie din cer drumul
blocurile liniștite
căciuli albe acum poartă
și de frig sunt pregătite
să-și înfrunte a lor soartă
se colindă ziua-ntreagă
și azi la calculator
dintre noi toți să-nțeleagă
Isus e Mântuitor
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre vestimentație, poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre mântuire sau poezii despre creștinism
Spune
spune tot ce nu s-a spus, tot ce știi și ascunzi
aerul nerespirat, sărutul neâmplinit,
lumina rămasă pe buze, micul univers în care vrei să pătrunzi
lasă-ți pleoapele încet, întâmpină apusul în hainele tăcerii,
adu-ți aminte de ziua de mâine,
de liniștea clipei ce bate în dulcele păcat al plăcerii
spune tot ce nu s-a spus, spune... și-apoi așteaptă
cuvântul se-ntoarce în tine și te urcă: treaptă cu treaptă
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre plăcere sau poezii despre aer
Vine primăvara
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre urechi
- poezii despre somn
- poezii despre odihnă
- poezii despre lupi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alternanța
Soarele și luna erau îndrăgostiți
Sau cel puțin așa spuneau,
Ei își șopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopți amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o mințea că-i e iubit.
Ea tot făcea pași către el,
Dar el păstra distanța
Și cât de mult înainta,
Nu-și ajungea speranța.
Luna știa că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Și se rotea încetișor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era șiret,
Știa ce se petrece
Și ca să pară el deștept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a așteptat
Să-și întâlnească amorul
Și luni întregi l-a căutat,
Să-și stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nțeles
Că n-are rost să fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Și uite așa a încetat
Să-și caute amorul
Și luna, greu, s-a resemnat
Și a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
Să spintece distanța,
Ea din păcate a eșuat
Creându-și alternanța.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre iubire, poezii despre Soare, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei, poezii despre inteligență, poezii despre dor sau poezii despre astre
Jocuri
Prin jocurile noastre, știu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile și tot ce zboară,
Feline albe, câini și iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ți ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-și plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă șchiopii cei mai triști,
Cu soarele spre asfințit,
Ca cei întregi să-și intre-n roluri,
Feline negre, urși, coioți,
Spre pomii tăi să-și urle pofta
Ca tu și eu să fim artiști,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veșnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
De-aceleași salve repetate,
Să cad etern de sus în jos,
Iar mai apoi, în sus, departe.
Autor: Mili Dumitru
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre vulturi, poezii despre urși, poezii despre ulii, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
Primăvara are caii împiedicați
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre muguri, poezii despre frunze sau poezii despre frumusețe
Nime nu va fi-n cămară...
Nime nu va fi-n cămară,
Decât înserarea. Poate
Încă iarna cu-ntristarea
Din perdelele lăsate.
Încă fulgii cu noianul
Înălbirii lor sublime,
Încă streașina, troianul,
Iar cu-acestea încă Nime.
Iar pustiu să-mi viscolească
Firea mea. Din lac să cheme
Iernile ce-or să-mi albească
Chipul meu din altă vreme.
Spini de gheață să-mi înfigă
Anii, când mi-or fi la vamă,
Sobele să-și mânce frigul
Stivuit până la geamuri.
Dar în clipele acestea,
Stârnind tremur în perdele,
O să intre, dulce veste,
Steaua dorurilor mele.
Lumina-vei la intrare
Albă toată, parcă-ai cerne
Din tării perpetuare
A materiei eterne.
poezie clasică de Boris Pasternak, traducere de Anatol Codru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre vamă, poezii despre stele sau poezii despre seară
Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre nevinovăție, poezii despre bucurie, poezii despre anotimpuri sau poezii despre amintiri
De fiecare dată când, escaladând un munte, văd cum soarele răsare, cu tot procesul său imperturbabil de la tonuri de negru la tonuri de verde, apoi roșietice, până la primele raze ce apar pe cer și tot coboară până îți ating chipul cu acel strop de căldură care transformă totul, care te luminează și te fac să te simți viu, o clipă trecătoare, dar de neprețuit, trebuie să recunosc că întotdeauna simt că momentul este unul special, magic, că în acest proces e ceva ce nu reușesc să descifrez și care mă face să-mi ies din minți, și -poate și din cauza asta- să revin mereu în munți, iar și iar, pentru a încerca să descopăr forța aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine.
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre munți, citate despre verde, citate despre negru, citate despre minciună, citate despre lumină, citate despre inimă sau citate despre forță
Începutul lucrurilor este apeiron-ul... De acolo de unde se produce nașterea lucrurilor, tot de acolo le vine și pieirea, potrivit cu necesitatea; căci ele trebuie să-și dea (să-și facă) dreptate și să-și dea răsplată unele altora pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduiala timpului.
Anaximandru în Istoria filosofiei. Filosofie veche, medie și modernă (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre timp, citate despre răsplată, citate despre naștere sau citate despre dreptate
Morții cuminți
morții se urcă unii
în spinarea altora
fără regrete
până la sonerie
anunță stăpânul
că viața nu s-a sfârșit
în livingul cu trandafiri
vocile
tremură în fața
uitării
nu pot să-și scoată
etichetele de pe frontispiciu
pot doar să se rupă
în bucăți mici
tot mai mici
asemeni
unor moaște
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trandafiri sau poezii despre moarte
Rondelul primăverii timide
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.
Vântul turbat cioplește-n plopii plângători,
Mișcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă.
Întârziați de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-și deschidă,
O albinuță prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a mușcat în zori,
Stă soarele întemnițat de după nori...
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre frică sau poezii despre brumă
Criterii
Tu ești ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înțeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..
Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toți chinezii nu încap
Și vântul își ia propria ta formă
De jos până la cap...
Tu ești ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză și stele -
Surâde-acum în fața mea Iisus...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre China
Orice om care se consideră înfrânt, deznădăjduit, secătuit de resurse, să se molipsească de curaj de la mine. Aveam un condei care zgâria, o sticlă de cerneală și hârtie singurele mele arme. Și am turnat tot ce mi-a trecut prin cap, fie că avea sens sau nu. Îmi spuneam iar și iar că dacă un bărbat ca mine iubește, din toată inima lui, o femeie, dacă e gata să-și taie urechile și să i le trimită prin poștă, dacă o să-și scurgă sângele din inimă și o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui și cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă. Bărbatul cel mai urât, cel mai nevolnic, bărbatul cel mai lipsit de merite trebuie să triumfe dacă e gata să-și dăruiască și ultimul strop de sange. Nicio femeie nu poate rezista în fața darului iubirii absolute.
Henry Miller în Sexus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre cadouri, citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate despre înfrângere, citate despre urechi, citate despre sânge sau citate despre superlative
Numele inimii mele
Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre religie
Disonanța
... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară
trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută
prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa
vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă
omul ce vine mereu
și tot așteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă și lungă și rece
iarna din sufletul său
durul arcuș de vioară
și cognitivul ce greu
țin disonanța să moară...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre vioară, poezii despre păr cărunt sau poezii despre crivăț
La spovedanie
- Îngenunche! zice popa
- Cum s-o fac, Măria Ta?!
Că piciorul meu, aista,
Este tot de tinichea.
- Și apoi cum să se ierte
Ce păcate ai făcut?!
Îngenunche! zice popa.
- Iar o luăm de la-nceput?!
Doar ce-mi vine o idee
Și întreb și eu, așa:
- Vrei să mă grijești, părinte?
Și apoi om mai vedea.
Pune-ți iute patrafirul
Până nu mă răzgândesc!
Zice popa: "Iartă-l, Doamne!
Drace, zău că mă crucesc!"
Intră popa, cum se cade,
În altar, ca Ăle Sfinte
Să-și aducă. Mă grijește,
Apoi spune: "Ia aminte!
Pupă moaștele acelea
Și-aste mâini să-i dai ceva
Din a ta milostivire!
- Sfinte, dar am palma grea!
- Fiule, cu greutate
A dus crucea pe Golgota
Și Iisus. Deci dă odată,
Fiindcă tu n-ai dat nici cota!
A cerut-o?! S-o primească!
Eu i-am spus de la-nceput.
------------------------------------
Să nu faci ce spune popa,
Că nu tot ce spune-i sfânt!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre spovedanie, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre iertare, poezii despre greutate sau poezii despre cruce
Coloana fără sfârșit
Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.
Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.
Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
mineralele pământului
într-o coloană fără sfârșit,
să-și sprijine cerul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință, poezii despre păsări, poezii despre perfecțiune sau lecții de engleză