Fabulă cu pandemie
În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urșii-s agitați și spun că mor.
S-au interzis comerțul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!
Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Și drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă și vânatu-i interzis.
E în vigoare starea de urgență
Și pe pancarte mari s-a afișat,
Că vinovații nu mai au clemență
Și cel ce va fi prins, va fi mâncat!
Bătrânii-au fost închiși cu toții-n peșteri,
Să nu mai facă umbră-n bătătură,
Ba chiar au inventat un soi de meșteri,
Blănițe, să îi lege strâns la gură.
Chiar peștii ce-au crezut că or să scape,
Sunt obligați ca să se spele-atent,
Și le-au turnat cu multă grijă-n ape,
Canistre mari cu clor și detergent.
S-au anchetat mai multe zburătoare,
Ținute pe pământ cu burta goală,
Dar le-au permis cu chiu cu vai să zboare,
Păstrând normal, distanța socială!
Trecând vreo două luni de carantină,
Vulpoiul detectiv, printr-un discurs,
A denunțat că după o cantină,
A observat la tomberoane-un urs,
Ce ignorând că-i timp de pandemie,
Spunea că moare, ca și-n alte dăți,
În timp ce se-nfrupta cu lăcomie,
Grăbit, cu fel și fel de bunătăți.
Investigat de leu, în graba mare,
Bătut la tălpi cu bățul noduros,
Mărturisi, de fapt, că el nu moare...
Ci e voinic și foarte sănătos!
Morala 1
O pandemie, ce mai tura vura,
E folosită să-ți închidă gura!
Morala 2
Când nu sunt euroi și nici dolari
Toți vor să scape de pensionari!
Morala 3
O bufniță recent a stabilit
Că ursul e agent acoperit!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre meșteri
- poezii despre gură
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sănătate
- poezii despre speologie
Citate similare
Noroc chior
Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică și-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă și nopțile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beții, manele, dansuri din buric,
Vecinii șușoteau pe-ascuns la colțuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme și ei erau destul de relaxați,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleți erau roșcați.
Vreo doi aveau chiar și o coadă lungă, ce o purtau cu șarm și sex-appeal,
Dar soața îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, își consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Și auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza și mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Și grabnic puse mâna pe o pușcă, deși era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonțul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate și nu a nimerit direct în țintă!
Morala
Când mergi prea des acasă la vecine
Și soțul are pușcă-n panoplie,
Mai bine prins, cu budigăi pe vine,
Decât să iei un glonț în scăfârlie!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urși
- poezii despre vecini
- poezii despre soție
- poezii despre căsătorie
- poezii despre surprize
- poezii despre sperieturi
- poezii despre soț
- poezii despre seară
- poezii despre relaxare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ursul și vulpea
Într-o bolniță de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoțomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat nițel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Și îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Și-apoi, oasele mă dor!
Doftoriță mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.
MORALA:
Așa-i, când ai simulat
Riști să fii astfel, tratat!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre miere, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre boală sau poezii despre apicultură
Crăciun de criză
Presimt că Moș Crăciun nu o să vină,
În aste vremi cu iz de pandemie,
Va fi băgat săracu-n carantină
Și se va declanșa o tragedie.
Sunt sigur, conjunctura nu e bună
Chiar renii vor avea de suferit,
Că bântuie și vaca cea nebună
Și nici zăpada încă n-a venit.
Așa că am luat din timp măsuri,
Am barbă albă ca de mucava
Și-am cumpărat de pe la vechituri
Costumul roșu... burta e a mea!
Și sacul este vechi și peticit,
De molii atacată este blana,
În loc de ren cu grijă am lipit,
Un set de coarne duble pe Joiana.
Am pus vreo zece pensii deoparte,
Chiar dacă mă va paște falimentul,
Să-i iau la nepoțel măcar o carte...
Dar din păcate n-am plătit curentul.
Nu am avut nici bani îndeajuns
Să cumpăr brad... să fac economie,
Tăiat-am unul mare, pe ascuns,
Ce sta degeaba-n parc la Primărie.
Sub cerul nopții luminat feeric,
În noaptea de Ajun, cu mic, cu mare,
Vom ignora că-i frig și întuneric...
Și vom cânta colinzi la lumânare!
pamflet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre vaci, poezii despre tragedie, poezii despre roșu sau poezii despre plată
Efectele geloziei
Vulpoiul, cu o viață grea, mizeră,
Fiind un biet șofer de gunoieră,
Ce viața-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soțioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subțire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marți, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe șef,
Să-i dea soției sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar șeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Și a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Și-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea șef la Protocol!
Se descurca-n diverse situații,
Vulpoiul era dus în delegații,
C-a avansat și dânsul, va să zică,
Și-acuma conducea mașină mică.
Cu cât lucra vulpița mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur și pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Și-uitând de politețe și sfială,
S-a dus la șef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Și astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.
Morala 1
Când ești sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ți face viața de rahat.
Morala 2
De muncă uneori îți piere cheful,
Când soața ta pe mână e cu șeful.
Morala 3
Degeaba soțu-i pe volan cu mâna,
Când doar soția poate trage frâna!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre viață, poezii despre muncă, poezii despre gelozie, poezii despre frânare sau poezii despre început
Când doi se ceartă...
Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere și bugetul să îl fure,
Moțiuni, trădări infame și limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moș Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Și-a trecut în opoziție, hăituit și de străini,
De-a ajuns doar să înjure și să mânce rădăcini.
Lupii asmuțiți din umbră, dar fățiș, de un lupan,
Ce știa de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urșii de la stat, apoi
Și-au plasat pe loc confrații cu salarii-n euroi.
Au ajuns și câini pe funcții după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanțe un cățel micuț și chel,
Ce era fățiș, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar șef de haită, mazilind un travestit
Cântăreț de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaș și descărnat
Și au tras de el cu forță, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă și cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet și rar,
L-a-nhățat cu lăcomie mulțumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.
Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când cățeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!
Morala 2
Dacă îți lipsește coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi și să n-ai cap!
Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă și un gulaș- garnitură!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre lupi, poezii despre război, poezii despre înălțime, poezii despre trădare, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Iepurașul și cioara
Un iepuraș parca mașina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde își făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Și când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaț,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaț.
La început strigă la cioară cerându-i să își ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ștergea și da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost și-n-continuare,
A început s-arate pumnii și să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câștig de cauză cu nesimțiții de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături și bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălțime, cu constituție plăpândă,
N-avea se pare iepurașul vreo mică șansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piață,( l-a trimis soția,)
O revelație divină schimbă pe dată strategia:
Mută mașina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând semințele în brazda săpată proaspăt în pământ
Și zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrășământ,
Creșteau legumele-n prostie, mulți morcovi, varză și bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.
Morala 1
De soartă când ești încercat,
Poți face bani și din rahat.
Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulți vor, de fapt, să-ți facă bine!
Morala 3
Averile și șapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre iepuri, poezii despre ciori, poezii despre zile sau poezii despre stejari
Iepurele, lupul, vulpea...
În Carpații noștri dragi
Plini cu zmeură și fragi,
Cu alune și cu mure,
Lupul, vulpea și-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreționare,
Decretând, cu toții,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Și va pierde din putere.
Curajoși, voi, în bârlog
Veți intra la urs, mă rog!
Să îi cereți abdicarea.
Grăbiți, fără să discearnă
Și abia ieșiți din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiți cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca niște zmei
Și, când au ieșit pe brânci
Au primit în cap și stânci
Prăvălite de șireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Și puterea preluată.
MORALA:
Nu poți câștiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forța nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dictatură, poezii despre stânci, poezii despre păduri, poezii despre natură, poezii despre istorie sau poezii despre iarnă
Dovleacul și spanacul
Într-o bună dimineață-
Pe taraba de la piață-
Capsomanul de dovleac
S-a luat de-un biet spanac:
-Ce știi tu? Ești o verdeață
Fără mare importanță
În a omului viață,
Cu alte cuvinte- fleac!
De-asta ți-au și zis spanac.
-Sunt spanac, dar văzut bine,
Că sunt plin de vitamine,
Pe când tu, oricum o-ntorci,
Ajungi hrană pentru porci
Dacă nu... chiar și mai rău,
Cap la orice tăntălău.
Cu-asta, ce mai tura-vura
I-a închis spanacul gura.
MORALA:
Drept să știe fiecare
Că și din puțin se moare
Și e bine a-nțelege
De fleacuri... să nu se lege!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spanac, poezii despre dovleci, poezii despre vitamine, poezii despre porci, poezii despre legi sau poezii despre bine și rău
Reproș
Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Și l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câțiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar și la Tine costă bani!?
Și-n plus, pân' să ajungă lut, deasupra lui să crească flori,
În viață Tu l-ai mai făcut să moară de atâtea ori
De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin,
Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin,
Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat
De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat,
De gelozie,-ndrăgostit, cum am murit, de fapt, și eu,
Pe câte-n viață am iubit, să am măcar de câte-un leu...
Dar multi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreșit,
Cel mai bengos dușman al lor a dat de dracu' în sfârșit,
Alții de sete, necăjiți, și... chiar de-i ger cumplit, nămeți,
Ca buni consumatori, cinstiți, ajung acasă morți de beți,
Mor și de lene, puturoși, frecând ridichea pe nevé,
Iar unii mor de curioși, băgându-și nasul prin orice,
Dar cel mai mult și cel mai des, să-Ți mai explic nu are rost,
În viața lui, pân' la deces, de mii de ori moare de prost,
Dar bai nu e, să îl deștepți, de-ajuns e imnul național,
Că-n rest, Părinte, să mă ierți, totul îi pare-n timp normal,
De aia-Ți spun, chiar mort de prost, puteai să-l lași la infinit...
Îi curmi Tu viața, fără rost, taman când s-a obișnuit!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre țări, poezii despre zgârcenie sau poezii despre vânt
Sunt carul de la margine de sat
Sunt carul de la margine de sat
Și zac de multă vreme părăsit;
O iederă pe roți mi s-a urcat,
Iar caii mei zănatici, au murit.
Aveam prelată și un coviltir,
Dormeau sub ea vreo zece puradei,
Iar șeful șatrei ascundea-n chimir
Și-n oiște, purcoi de cocoșei.
Dar au plecat la Londra, la Bruxelles
Și au cerșit cu toții pe afară,
Acuma s-au întors și au castel,
În loc de cai, au Mercedes la scară.
Mai am in minte pocnetul de bici,
Iar loitrele mai poartă încă semne,
De la buștenii mari sau chiar mai mici,
Când noaptea se furau din codru lemne.
Doar carii ce mă rod neîncetat,
Sunt durerosul leac de-nsingurare:
Stau nopțile, sub cerul înstelat,
Privind invidios la Carul Mare!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre stomatologie, poezii despre sat, poezii despre lemn, poezii despre invidie sau poezii despre cocoși
Omul, ursul și vițelul
Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreții l-au hăcuit.
De colții lor l-a scăpat
Chiar Moș Martin, supărat.
Pe misreți i-a alungat,
Apoi vițelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Vițelușul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc și eu.
Cămașa mi-am spintecat,
Piciorușul i-am legat,
Și primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moș Martin!
Ba, să cărăm și-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii mirați
Stăteau alături trei frați
Moș Martin și cu vițelul
Și eu, omul, doctorelul.
Morala:
Și fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să știm,
Cum și când le prețuim.
fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre ajutor, poezii despre verde, poezii despre supărare sau poezii despre suflet
Școala în vremi de pandemie
Ce tristă este școala mea!
Plâng băncile după copii
Profesorii vor să predea,
Dar clasele-s pustii.
Pe table nu scrie nimic
Acum sunt șterse și curate,
Iar florile suferă-un pic
Că nu mai sunt udate.
Panouri, poze și picturi
Stau atârnate pe culoare
Și-așteaptă micile făpturi
În pauza cea mare.
Însă așteaptă în zadar
C-așa cum toată lumea știe,
Chiar dacă-i toamnă-n calendar
Sunt vremi de pandemie.
poezie de Octavian Cocoș (5 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tristețe, poezii despre table, poezii despre profesori, poezii despre plâns, poezii despre pictură, poezii despre pandemie, poezii despre fotografie sau poezii despre flori
După "răcorendum"
Toată gloata-i amuțită,
Lupu-i șef... la abator,
Judecata-i pregătită,
Vulpea e judecător.
Un dulău așteaptă-n dos
Un ciolan mare de ros,
Unii dau din nas, se strâmb',
Ca intoxicați cu plumb.
Funcțiile... sunt antamate,
De cioroi, pe-un stârv în spate.
Bun participant la chef,
Porcul e contabil-șef.
Un cățel, sortit capturii,
E Ministru-agriculturii,
Că-i mai negru-n cerul gurii.
Mici și mari, s-au angajat
Că vor face și vor drege,
S-au pupat și au plecat,
Să-l belească chiar pe rege.
Planul l-a făcut motanul,
Veste-a dat-o... scurt, elanul,
Bucuros broscoiul saltă,
Și-a făcut colegi de baltă!
Și-uite-așa, cu toți în funcții,
Fericiți la spartul "nunții",
N-au luat seamă că măgarul
A fugit, furând și darul.
- Ce ne facem?
(Întreabă speriat porcul)
- Să ne sfătuim cu socrul!
- Cum mai facem ce-am promis?
Spune râsul... interzis,
Brusc trezit din al său vis.
- Mi-ați promis că eu sunt Miss!
Morala: Așa se-ntâmplă-n orice loc,
Unde gestionar e-un porc
Și sforar șef... dobitoc!
fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre râs, poezii despre promisiuni, poezii despre plumb, poezii despre pisici sau poezii despre nuntă
Fabula cozilor de topor
În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniștit,
O coadă de topor coboară
Și-n urmă-i altele-au sosit.
Țineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe șoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Și iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă știu pe toate,
Cam ce-ați făcut, ce-ați învârtit,
Urmașii voștri pot să-nnoate
În câte ați agonisit.
E timpul să ne așezăm
În codru-acesta până-n zare
Și pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeți că apa curge lină,
Vă faceți curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea și o piscină,
Dar și jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulți copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de șagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binișor,
Că toate-avem părinți copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!
Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară și-un copac, doboară și o stâncă.
Morala 2
Când ești o coadă de topor
Meriți... disprețul tuturor!
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre superlative, poezii despre secrete, poezii despre moralitate sau poezii despre ceas
Speciile de guvizii
Sunt pe lume specii multe;
Cine poa' să le "consulte"?
În acest "familion"
Nu sunt chiar un milion,
Însă Domnul din tării
A făcut vreo 2000.
Sunt de ape curgătoare
Și de ape stătătoare,
Sunt de apă dulce unii,
Mulți de mare, ca barbunii.
Ei au nume fel de fel,
Că poți umple un tabel:
E "guvid cu capul mare",
E "de baltă", e "de mare",
"Negru", "vânăt", "străveziu",
"Mare", "mic", "gigant", gălbiu,
"De lagună", "transparent",
Chiar "de iarbă" (evident),
"De nisip", "de mâl", "de piatră",
Mai lipsește... "care latră".
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Știuca lacomă (după o întâmplare adevărată)
Lacomă și sfidătoare,
Vru să-nghită-un crap prea mare,
Nu bucată cu bucată,
Ci pe tot chiar, dintr-o dată.
Dar, oricât s-a străduit,
Crapu-n gât s-a-nțepenit.
S-a zbătut ea-n sus și-n jos,
Ca să scape de colos,
Da-n zadar s-a tot smucit,
Că ea-n chinuri a murit.
Iar morala ce am scris-o:
Lăcomia a ucis-o!
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știuci sau poezii despre adevăr
Fabula fricosului
Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
și se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, și nici cuțit".
Și tot gândindu-se, așa, îndată
aude mormăind în față,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neștiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi și nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.
Și morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.
fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vârstă, poezii despre urechi, poezii despre spaimă, poezii despre frică sau poezii despre apărare
Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)
De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriți dumneavoastră,
își ia în echipă
pe cei apropiați lui,
ca mai apoi să-i promoveze
în funcții înalte; nu va mai spui...
Așa s-a întâmplat și cu ursul nostru,
care, odată ales în funcție de... mare boss
peste supușii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
și-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci și, mai cu seamă
din maimuțe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcția ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate și-au văzut în continuare
de treabă!...
Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...
fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre dorințe, poezii despre animale, poezii despre prudență sau poezii despre maimuțe
Democrație originală
Cum n-a mers de-o vreme treaba
Pe la noi prin bătătură,
Cică, statului degeaba,
La o șchioapă sub centură,
I s-a tras o lovitură,
Cum a fost și-n obzeșnouă,
Regizată minunat!
Dar, cu moda asta nouă
De au toți un doctorat,
Pare, cert, un plagiat:
Lichidări, anihilări,
Încât scaunele, nici
Dup-o zi de epurări,
Nu s-au prins c-au fost schimbări,
Cu alți veri, nepoți, amici...
Ce, e drept, cu-n aer nou,
Regulând scurt, prin ogradă,
Regulile să le cadă
Statul bine în popou,
Fără vreo mineriadă!
Și cât erau ei, de stat,
Între fese de sătui,
Toate le-au îmbârligat,
Numai pentru grija lui,
Binelui popo(r)ului,
Iar, cu lovituri în piept,
Și... la alții de pe lângă,
Dup-un doctorat dăștept,
Au promis un stat mai drept
Și perfect, pe buca stângă,
Căci economia, care
Atârna de-un cârlionț,
A ieșit din criza mare,
Într-o lună, din vânzare
De fulare antiglonț!...
Dar nu-i tot, marele țel,
Cum... și-n "monitor" nu scrie,
E, dând buzna-n colivie,
Să suspende-un cotrocel,
Democratic, de-o frânghie,
Ca tâlharii-n ananghie,
Năvălind cu toți, grămadă...
Doar că, marea bătălie,
După jaf și anarhie,
Se va da-ntre ei... pe pradă!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre democrație, poezii despre vară, poezii despre schimbare, poezii despre păr, poezii despre prietenie sau poezii despre plagiat
Fabulă tristă
Pădurea este plină de păsări mari și mici,
Cu pene colorate și glas ciripitor,
Autohtone cârduri pe câmpuri, prin urzici
Și multe alte păsări din neamul călător,
Cu gust de aventură, s-au răsfățat la soare,
Prin țări mai călduroase și pline de bucate
Din alte zări de lume, cu mult mai primitoare
Și-au hoinărit prin ramuri cu fructe încărcate.
În zor, de dimineață, în mijloc de ogor,
Făcu o adunare tot neamul păsăresc,
Doreau ca să aleagă un for conducător
Și, toate deodată, prea tare ciripesc.
Le înjurau cumplit cele ce-au stat în țară
Și propuneau o lege prin care, în final,
Să stea un timp de-o parte cele ce-au fost pe-afară,
Să nu poată conduce în mod oficial.
Concluzia e clară în codrul de la noi:
În for conducător acum să se aleagă
Acei autohtoni ciripitori de soi,
Care-au trăit în țară viața lor întregă.
Morala:
Azi toți ciripitorii
Pun mâna pe putere,
Ei sunt devoratorii
Butoiului cu miere.
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre sfârșit, poezii despre răsfăț sau poezii despre prezent