Ars poetica mirabilis

Noaptea s-a urcat pe gard
Şi n-a fost zărit vreo stea:
Căci pe foaie toate ard -
Eu o luminez pe-a mea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea nopţii

Răsturna-m-aş răsturna
mândro peste umbra ta
cu noaptea din carnea mea
s-o frământ să crească stea

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara Moarte?

Foaie verde foaie lată
doamna zice că e fată
dar ea nu fu niciodată

tristih de Costel Zăgan din Triunghiul tăcerii (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nică n-a plecat

Căci

Nefericit
ca
anul acesta

Ca anul
trecut

Şi

Ca
de
când sunt

TATĂ

N-am fost
niciodată

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (31 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea nopţii

Răsturna-m-aş răsturna
Mândro, peste umbra ta:
Cu noaptea din carnea mea
S-o frământ, să crească stea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine indescifrabile

Tandrul meu dicţionar
cum ţi-aş rupe aceste file
unde îngerii dispar
şi e noapte vreo trei zile

Cum ţi-aş rupe aceste file
unde ţi-am zărit o sânii
taci aceste taine zi-le
doar cu vorbele luminii

Unde ţi-am zărit o sânii
pe-unde îngerii dispar
e o ceartă doar de linii
tandrul meu dicţionar

Nu mai are nici o filă
căci le-am rupt fără de milă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o rană viaţa

În
anul
108
după
Eminescu

Am
bătut
la
porţile
cerului

Şi
drept
răspuns

Mi
s-a
dat
un
nor

Ca
o
foaie
albă
de
hârtie

Acesta
e sufletul
tău

Mi
s-a spus

Iar
sângele
a-nceput
să
mă scrie

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (18 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele îmi ard în gură

Nu-s tânăr Doamnă totuşi ard
chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard
să vezi ce naiba o să iasă

Chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
aripile-s mereu la mine
dar ţie Doamnă nu-ţi mai pasă
când pe obraji îmi curg rubine

Aripile-s mereu la mine
că mi-ai întins pielea pe gard
n-ai niciun pic zău de ruşine
nu-s tânăr Doamnă totuşi ard

Chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
scântei şi fum tot o să iasă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze

Costel Zăgan, Traiectorii fragile

a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips

Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea

gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara proştilor

Cântă cucul în română
proştii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

Proştii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne nu-i fard
te va strânge iar de gât

Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara-i dulce mit
cântă cucul în română

Proştii s-au uscat pe gard
fără card vai fără card

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix îndrăgostit

Nu sunt cenuşă încă ard
sinucigaş de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
şi-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaş de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viaţă poate-o să-ţi ajungă
să fii şi tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pe gard
şi lumea poate-o să-ţeleagă
nu sunt cenuşă încă ard

Sinucigaş de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă alianţă: ARD

Acei ce-au vrut să ne jupoaie
S-au aliat iar peste gard;
Tezele lor - apă de ploaie -
S-a dovedit că nu mai ARD.

epigramă de Nicu Petria din creaţie recentă (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul somnambul

Asta e

Ard
la toate
simţurile
simultan

De
infernul
din
mine

Mi
se-afumă
ochii

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (7 august 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Am zărit toamna în crâng,
Zgribulită, tremurând...
Am zărit toamna-n zăvoi,
Torcând un fuior de ploi.
Am zărit toamna prin frunze,
Toate triste şi ursuze...
Am zărit prin crengi uscate,
Cerul scufundat în ape.

Am zărit în depărtare,
Chipul tău pierdut în zare,
Ochii veseli cu sclipiri...
-Vin cu iarna, vin la ski.
Te îmbrac în haină albă
Cu fulgi fragezi de zăpadă,
Şi vei fi cea mai frumoasă
Zâna mea, alunecoasă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi şi noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Şi aşa din colţ în colţ
dau cu steaua mea de bolţi

Sar scânteile din tine
numai dacă ţipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
şi ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruţa mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Şi sar fulgi şi sar scântei
dacă-n braţe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Şi mai am totuşi un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung şi eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elipsă cioplită în rimă potrivită

Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cuşmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...

De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi şi ploi,
De dorul beţiei mele
Pierd urmele către stele...

Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subţire.

Mă-ncălzeşti cu un sărut,
Mă învârţi în aşternut,
Îmi arăţi că tu eşti stea,
Focul din inima mea...

Ard. Eşti steaua mea de noapte,
Împărţită-n mii de şoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a sustras atât de bine că n-a mai rămas... nimic.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte genială

Întunericul n-aşteaptă
noaptea însă e a mea
te iubesc este o treaptă
mă iubeşti este o stea

Noaptea însă e a mea
hai s-o dăm de-a dura
Dacă vrei eu aş putea
luna s-o probez cu gura

Hai s-o dăm de-a dura
te iubesc este o treaptă
şi-o să dăm altora ura
întunericul n-aşteaptă

Noaptea însă e a noastră
eu maestru tu măiastră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 septembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea, toate femeile zboară: pe orizontală!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperţile negre

Foaie neagră de coperţi
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te-am scris cu viaţa mea
Şi-am pus lacrimii cişmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuţit.

Noaptea mea de la final
Şaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Nişte degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exerciţiul meu de stil.

De scris numere pe porţi,
Şi de moarte printre morţi,
Viaţa mea de negru gol
Fără nici un protocol.

Foaie tragică de tuş,
Semn al artei celor duşi,
Tu să mă-nsoţeşti mereu,
Foaia sufletului meu.

Te mai văd sclipind şi-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.

Foaie neagră de coperţi,
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala

Probabil nici n-a fost iubire
Şi nici iertare nu a fost,
O vorbă cât o amăgire,
S-a repetat fără vreun rost.

Pesemne nu a fost duioasă
Şi practic nici n-a corespuns,
Iar noaptea – aceea sperioasă
Înc-a rămas fără răspuns.

Probabil n-am avut curaj
Să stăvilim un biet reflux,
Iar dorul – simplu ancoraj
A devenit slogan de lux.

Speranţa n-a fost îndeajuns,
Iar motivarea prea subţire,
În lacrimi mute s-a ascuns,
Probabil, nu a fost iubire.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!