Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Istoria românilor

(re-zâsă de un oltean)

Niște olteni veniră, ‘napoi și ei, acasă
Și cum se sfătuira, să vină toți în masă,
Că tare le fu dor, de glia strămoșească,
Și-au zâs să facă pod pă Dunărea albastră;
Făcură podul ei, trecură cu avânt,
S-arate că sânt zmei, cu săbiile-n vânt;
C-au zâs: cu mâna goală, să intre ei în sat(?!),
Arată de ocară,... nimic n-au câștigat?
Da' unu' dintre ei, Traian Cartagineanu'
Un craiovean vioi, (pronumele, Olteanu),
Strâgă la ei grămadă, să intre-n goana mare,
Că-ntreaga lor cireadă, trecu... peste hotare,
C'o luară ca nebunii, d'ajunsară-n Ardeal,
Opriți la gardu' stânii, lu' Ghio', zâs Decebal,
(Oltean dă munte, vere!, cu trei pă inventar!!!)
S-a supărat bătrânu' și-a pus mâna pă par...
O luară ei la moacă, jucând în deplasare,
Da' în retur oltenii, făcură un scor mare,
Că Decebal de ciudă-și băgă unghia în gât,
Lăsând oltenii-n fugă, d'ajunse... peste Prut;
Da' nu băgă dă seamă, cățaua fu legată,
Dă caru' ăl cu praz, că-n râu muri'necată
Și-au plâns-o și-au jelit-o... numa' să nu m-uit vorba,
Pământul, c-au iubit-o, l-au botezat... Moldova.
Făcură ei pomană, cu zaibăr și cu praz,
Vecinii toți să moară, de icter și necaz,
(Olteanu' dă Columb, încă nu să născuse,
Măliga dă porumb, încă nu fu aduse).
Trecură ei și d'asta, că multe să-ntâmplară,
Da' n-au stat ei grămadă, așa dân'ntâia oară,
C'au împărțât moșia, în trei, așa frățește,
Că d'aia-n România, o limbă să vorbește
Și-apoi, să-ți zâc așa: au coborât fârtați,
Că nu ședeau în șa, erau... descălecați;
Să-ți zâc dă unu' Fane, ăl mic, a lu' Bogdan,
Jucă la'naintare, că deh!, era oltean,
Isprăvi mereu făcu, având și mușchiu' tare,
Pă turci mereu bătu, dă să dădea cam... mare,
Da' fu și Mircea, tată... bătrânu' le dribla,
Jucând extremă dreaptă, numa' la cap dădea,
Iar Vlad, era dat dracu', că le'nțepa cam tare,
Cin' faulta, săracu', i-o da pântre picioare,
Apoi, fu și Mihai, ce-i pusă într-o oală,
Făcu cu mult alai, întâia națională...
Da' lista-i lungă frate, de mândrii căpitani,
Ce au luptat pă moarte, că au jucat pă bani.
...................................................
Viteji și cu renume, ajunserăm eroi,
C'am luat întreaga lume, așa, fără război,
Cu traista în băț, noi furăn ăi mai tari,
Dă i-am speriat pă toți, jucând la cluburi mari
Și-avurăm înc-o treabă, că tot veni ea, vorba
I-am pus pă toți grămadă, in toată Europa,
Cu ai și verde praz, să vezi și tu minune,
Făcurăm dă necaz, o mare uniune,
Și-acum, am pus la cale, înc-o ispravă bună,
Mutăm Jiul cel mare, după Pământ, pă Lună,
Că vrem ca Europa, cu uniunea ei,
Să intre în Craiova, cu toți oltenii mei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Taifas oltenesc (4)

Mă, frațâlor, cât oi fi eu de Nae,
Și beutor de samă-n satul meu,
O scald mereu din lae în bălae
De nu mai știu: sânt eu, or nu sânt eu?

Că-m zâsă mie unu: "Bă, băete,
De-aș fi eu d'ăla care poa cânte,
M-aș duce colo une, pe-ndelete,
S-alege-o voce, țara s-o încânte.

Că tu, când bei un zaibăr d-ăla bun
Ești Pavaroti, mă, ascultă-aici,
Că nu te mint, dar, când e prost, îț spun:
Din gât îț ies miorlauri de pisici."

Cân l-auzâi pe Ion a lu Purcaru
Că-m zâsă că am voce – i-auz mă! –
Iote-m veni așa: cân iau salaru,
dau pe gât un d-ăl de voce .

Și mă-nvăță Lisandru lu Șoșoi
bag aifonu pe înregistrare
În pozunar de sus, la cămeșoi,
Cân mi-o veni să țâp în gura mare.

Ete-o făcui și pe-asta, o făcui!
C-așa sânt eu: cân zâc ceva, e lege!
Acu, ce mi-a ieșât, o să vă spui,
Da nu azi, poate mâine, cân m-oi drege.

La cap, glasul – muicăăăă! – d-ăla am
De mă crucesc ș-acu de ce-am putut,
mă ascult, da cu-nțălesu... neam!
M-o fi-nțăpat ceva de m-a durut,

Or a plouat și-a bubuit mai tare,
De s-auza cum dai la mămăligă
În ceaun, cu o lingură mai mare,
Sau când îț intră-n mână o țăpligă.

Ce-mi amintesc, de zaibăr și de voce,
E c-a fost bun –acu, de zaibăr zic –
Iar de ailaltă cred că fu o... ce?
N-am zâs că de-aia nu vă spui nimic?

Dar las pun eu mâna pe bufonu
De-a zâs că-s Pavaroti și îl ard,
Da cred că și pe ăla cu aifonu
Îl țân oleacă agățat în gard.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Taifas oltenesc (2)

Acu', eu ce să fac, vă zâc și vouă
Ce mai făcură ăștia de Crăciun
, la taifas, așa ne place nouă:
tăinuim, bem un vin d'el bun,

Și să ne-abțiguim. Nu mult, oțâră,
iasă iute vorbele din noi,
Da' d'elea, de te râzi, -s fără hâră,
Iar de Crăciun, Tonel a' lu' Cotoi

Și-a amintit de unu', Florea Bică,
O aschimodie de om... pitic,
Dar noi eram copii, muream de frică,
Iar cu un tămârjac, părea voinic.

Avea și floier, de afla tot satul
-s oții la livada C. A. P.,
Ș-așa de bine s-ascundea, spurcatul,
De nu puteai să-l afli unde e.

Coteam mereu pre Jii, da' a' lichea,
Da, ăla, Aurel, cam șustipan,
îi plăcea de la giban bea,
Călca pe comină pân' la cazan,

Iar câte unu' își făcea pomană
Cu o trochiță-două ca să-i dea
Că era slab, săracu', ierea blană,
Și, cică, țuica poftă îi făcea.

Și iote -ntr-o zâ, ieșind în fugă,
Ne zâsă Aurel: "Acu'-i de noi,
Florea Bică a beut o tiugă
Și sforăie de zâci e moroi!"

Ș-atuncea ne-am chitit pe a livadă
Și am băgat la zarzăre în noi
Că de! – copii cu mintea cam neroadă,
Am vrut umplem și noi ăl burtoi.

Bă, frațâlor, să vezi minune mare:
Cu dinții toți din gură strepeziți
Ne-am tras ușor spre casă, fiecare,
: Îu! – eram, la burtă, chirnăviți.

Și-am stat, apoi, mai mult în fundu' curții,
De am "citit" mai mult de un ziar,
Și-am înghițit ceva de doru' burții,
Dar ce era în ea,... n-avea habar.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șerpii

Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!

Și-a venit vremea îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

Și n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Și-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar și asta a avut un rost...

crezi în om... în șarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!

poezie de din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mică din ce în ce slăbea și se posomora. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gândindu-se că poate i-au călcat porunca. Și de unde să nu fie așa?! Ca să se încredințeze, își chemă fetele, le întrebă, poruncindu-le să-i spuie drept. Ele mărturisiră. Se feriră însă d-a spune care din ele fusese îndemnătoarea. Cum auzi împăratul una ca aceasta se tânguia în sine cu amar, și cât p-aci era să-l biruie mâhnirea. Își ținu însă firea și căuta a-și mângâia fata care vedea că se pierde. Ce s-a făcut, s-a făcut; văzu el că o mie de vorbe un ban nu face. Începuse a se cam uita întâmplarea aceasta, când, într-o zi, se înfățișe la împăratul fiul unui împărat de la răsărit și-i ceru de soție pe fata cea mai mare. Împăratul i-o dete cu mulțumire. Făcură nuntă înfricoșată și peste trei zile o petrecu cu cinste mare până la otar. Peste puțin, așa făcu și cu fata cea mijlocie, pe care o ceruse un fiu de împărat de la apus.

în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!

A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.

De-aceea îmi iubesc portul și glia!
Aici vreau trăiesc: în România!
Pe-acest pământ udat de sânge strămoșesc,
Strig audă lumea-ntreagă: România, te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Pohod la șosea

De mult se vorbea,
Se tot auzea
are fie
Mare bătălie
Și că-n București,
Au de gând vie
Oștile rusești,
Căci de-aici se poate
Laolaltă toate
Lesne pășească
În țara turcească.

Vreme a trecut,
Și nu s-a văzut
Un muscal măcar;

Toți îi așteptau
Însă în zadar:
Rușii nu soseau.
Trecu ce trecu
Și cam începu
A se arăta
Pe ici pe colea,
Câte-un ofițer
Singur și stingher —
Când se pomeni
Lumea într-o zi
(Mai alaltăieri)
sosesc aci
Mii de ofițeri:
calci unde vrei
Te-mpiedici de ei.
Tot muscali de soi
Gata de război,
Care toți firește
Vorbesc muscălește,
Și care au vestit
Cum negreșit
Peste prea puțin
Toți muscalii vin.

Vestea zboară iute,
În zece minute
S-a dat sfoară-n țară,
va sosească
La șosea afară
Oastea muscălească...
Și iată-n sfârșit
Că a și sosit!

La zi-ntâi de Mai
A pornit alai,
Gloată peste gloată
Merge lumea toată,
Claie pe grămadă,
Pe muscali vadă.

Astăzi, știu are
Tramvaiul cătare.
Dinjos de Teatru
Urcă și coboară,
De par-că-i la moară,
Câte trei și patru
Ba și cinci vagoane
Pline de cocoane,
Umflate, gătite
Și sulemenite.
Iar pe tramvai sus
Grămadă s-au pus
Sumă de monșeri
Amploiți, becheri,
Tot galant gătiți,
După cum îi știți.

Mahalale-ntregi
— Zdraveni și betegi —
Tineri și bătrâni,
Calfe și stăpâni
Cu-ai lor ucenici,
Cu toți mari și mici;
Slujnici, jupânese
Și negustorese;
Apoi mărginașii
Și meseriașii,
Târgoveți mulțime
Și mitocănime
— Toți din Capitală,
Dau cu socoteal㠗
Cu-ale lor femei
Încet după ei,
Au pornit cu toți
— Să-i numeri nu poți —
Cu prăsila lor:
Toți vadă vor
Oștile rusești
Lângă București.

Sub cer călduros
Merg încet pe jos,
De zăduf și soare
Sunt plini de sudoare.
Cam pe la nămiez
Or s-ajungă, crez.
Toți din mahalale
Duc în mâini basmale
Cu fel de mâncări,
Și pe urma lor,
Urma tuturor,
Pe două cărări
Vine-un popă beat,
Frânt și asudat
De mult ce-a umblat
Și pe gât a dat...

Iar pe urma lui,
Un copil mucos
— Nu se știe-al cui —
Tare obosit
De-ai lui rătăcit,
Plânge obidos,
Și pe nas, pe bot,
E mânjit de tot.

Toți cu toții dară,
La șosea afară,
S-au dus privească
Oastea muscălească.
Căței și purcei
Merseră și ei,
După cum scris este
La orice poveste.

Numa-ntr-o chilie,
Singură, pustie,
O babă rămase,
Care de ani șase
Ologită sta
În chilia sa.
Numai ea rămasă
Singură acasă
Și în mahala
Biata se văita
Și se tânguia:
— "Oameni buni! (striga)
Mi-aduceți și mie
Pomană fie!
Măcar un cazac...
Nu de altceva
Ci numai de leac!"

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Valeriu Butulescu

Lady Robinson: Am văzut, pentru ultima oară bărbați, în noaptea naufragiului. Toate necazurile noastre vin de la ei și de la ginul lor. Erau beți, Venera! Au crezut luna e farul din Alexandria și au intrat cu vaporul direct în stâncile țărmului. După care, lupii aceia de mare s-au înecat, așa scurt, marinărește, unul după altul. Toți. Absolut toți. În vreme ce noi, dansatoare de noapte, am înotat voinicește. Am ajuns la liman...
Venera: Ce păcat că nu a scăpat măcar Knut! Era tare amuzant!
Lady Robinson (zâmbind malițios): Knut? O grămadă de mușchi, în uniformă. Numai fibră, fără cea mai elementară urmă de creier.

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de (2009)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Carmen Cristina Ștefănescu

De Sf. Andrei

Toți oltenii de la noi,
Ca să nu dea de necaz,
Se feresc azi de strigoi
Nu cu usturoi... cu praz!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miorița colind

Mărgu-și, mămulică, mărg,
Mărgu-și tri păcurărei
cărare, muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-așa zâce:
- Stați, fraților, vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs așa:

- Hei, tu, frățiorii mei,
Numa eu când și-oi muri,
mine mi-ți îngropa
Dân vârvuțu muntelui,
De-a umbruța bradului;
Din locuț de copârșău
Puneți scoarțe de durdzău,
Șî din locuț de sălaș
Puneți scoarță de bohaș;
Și de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneț trâmbița,
La cap puneț găleata;
Și de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneț fluieru.
Când vântu și-a sufla,
Trâmbița a trâmbițá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeț în dânsá.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Virgil Petcu

Uniunea Europeană și oltenii

- Cu UE, n-o s-avem belele,
Zicea un oltenaș cu haz,
Dar vrem pe steag, în loc de stele,
fie pus un snop de praz!

epigramă de
Adăugat de Virgil PetcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Buțu

Oltean descurcăreț

De va fi ger și-omăt viclean,
Zise olteanul cu mult haz,
M-oi descurca, doar sunt oltean,
C-am și zaibăr și am și praz.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țăranul și copilul la târg

O familie săracă
Vrut-a ca să cumpere-o vacă.
Au bătut în lung și-n lat,
Târgul tot l-au colindat.
Iaca au găsit o vacă,
Prețul bun, dar ce să facă?
Tata pe gânduri a stat,
Prețul l-a analizat:
Prețu-i bun și nu se poate
Mai mic altul-n altă parte.
Dând din cap, privind în jos,
Toți acasă s-au întors.
Nu trecură multe zile
Și la târg din nou el vine.
Peste tot a căutat.
Prețul mult s-a majorat.

S-a uitat și-analizat
Și spre casă au plecat.
După iar câteva zile
Familia la târg vine.
Peste tot a căutat,
Prețul însă s-a dublat.
Nu mai stă, nu mai gândește,
Scoate banii și plătește.
Ia vaca de curmei
Și la drum porni toți trei:
Tata bucuros pasul grăbea,
Vaca pe el îl urma,
Iar copilul o mâna.
- Tată, nu-nțeleg ceva:
Cum ai procedat mata?

Când a fost prețul mic
Te-ai codit și n-ai plătit.
Iar când prețul s-a dublat
Banul iute tu l-ai dat.
- -nțelegi și tu, copile,
Nu mă acuza pe mine.
N-am luat, că nu am vrut.
Acum, banii i-am avut!

poezie satirică de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Egalitate

(celor născuți în jurul anilor '50)

Îmi amintesc anii de școală,
Când profesoara ne spunea
Că toți eram ca într-o oală,
Egali, adică-așijderea,

Dar exista chiar la intrare,
Cu poze-n ramă, atârnat,
Frumos, "panoul de onoare",
Pe un perete, luminat,

În partea stângă, cei fruntași,
Cu litere mari de tipar,
În partea dreaptă, cei poznași,
Înconjurați cu un chenar;

Copil fiind, înțelegeam
Cam ce era "egalitate",
Dar stând în banca de la geam,
Priveam mereu în altă parte,

Așa , nota cea mai mare,
Cum mi-a fost mie soarta,
Era de, șapte, la... purtare,
Deci, eu eram de dreapta,

Încât, fiind pus la "panou",
Cu cei mai răi din școală,
Eu mă simțeam ca un erou,
Băgând pe toți în boală,

Căci n-arătam egal, parol,
Și nici un orișicare,
Mai mult, pe-acel "panou" din hol,
Eram o valoare!

... cei fruntași se comparau
Cu cei mai răi știuți,
Iar cei "egali", ce mulți erau...
Erau... necunoscuți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amicii și bondarul

Amicii și bondarul (fabulă)

Bufnița, un licurici,
Pupăza și 2 pitici,
Se-ntorceau de la servici,
Cu măști puse peste cioc,
Fiindcă nu este un joc,
Nu erau infectați
Dar erau cu toți speriați,
rata de infectare,
Prin pădure era mare.
Erau ascultători,
Și atenți la trecători,
Să nu-mprăștie vâlvoi
Tulpina de SAR COV-2.
Cum mergeau și tot vorbeau,
Tare se mai amuzau:
pupăza și piticii
Numai ziua munceau
Iar noaptea se odihneau,
Și veneau doar licuricii
își vadă toți amicii,
Să le lumineze calea
Ca să nu-i apuce jalea.
Bufnița, mai omenoasă,
Ȋi poftea pe toți în casă,
Apoi roata se-nvârtește,
Muncește cine voiește:
Când licuriciul strălucește,
Bufnița se odihnește.
Pe cărare-n fuga mare,
Vine bondarul hapsân
-Aș munci, nu am stăpân! Și mă doare.
- Lenea e cucoană mare!
- Ȋmi dați ceva de mâncare?
Pupăza, l-a luat la rost:
- Vai, cât ești de prost! Du-te acum și muncește, iar apoi te odihnește. Stăpânul voi fi chiar eu, dar e vai de capul tău.
- Văd, masca nu o porți. Vrei să-i infectezi pe toți?
- Nu îmi pasă de COVID. Voi mă credeți chiar tâmpit?
Bondarul îi privi scârbit și puțin cam sictirit, plecând tot zburând pe sus nu-nainte a le fi spus:
- Sunteți proști și-atât! N-aveți cap mai sus de gât. Auzi: doctori renumiți și de fapt ați fost prostiți. Ați pus ciocul la vrăjeală în loc s-aveți mutra goală stați cu măști și distanțare și aveți o teamă mare, COVID-ul e infectare. Fraierilor, am plecat!
Când au auzit cei 5 amici, cât de urât le-a vorbit,
Toți pe loc s-au grăbit,
L-au luat la bătaie,
Ca să-l lecuie,
De a face haz
Să nu le-aducă necaz.
Și așa uniți cu toții,
Au mai prins chiar și hoții,
Pe bondar l-au învățat, lumea i-a aplaudat;
muncească la stăpân
Fără fie hapsân.

Morala: Doar uniți cu toții, zi și noapte, vom putea învinge răul.

fabulă de
Adăugat de Jumolea AlinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul nu mai putu de bucurie, când văzu fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. Zâna se purtă cu mare bunăcuviință, și vorbi astfel încât robi toate inimile. Oaspeții nu-și mai luau ochii de la dânsa și urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decât vorbele ei, că mult erau cu lipici. Fiii cei mari ai împăratului povățuiră pe logodnicele lor ca să facă și ele tot ce va vedea pe zâna face, și la cununie și la masă. Împăratul își împlini pofta inimei lui. El dorise, vezi, să-și cunune toți copiii într-o zi, și așa și făcu. Era vesel împăratul pentru aceasta, cât un lucru mare.

în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Prima zi de școală

După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar:"MÎINE-I PRIMA ZI DE ȘCOALĂ!"

Pe-o terasă, sub umbrele, cu fetițe decoltate,
Arătând precum și ele,-n anu' trei de facultate,
Ca-m gândit de două ori, ambele la tata doar,
Prezentându-mă în zori, să nu-l văd pe dracu' iar,

Fi'nd în școală cunoscut și cu ani buni de vechime
Într-a patra, c-au sărit, toți din clasa mea pe mine,
Însă cu mai mult respect, parcă și un pic de teamă,
Lucru ce-l găsesc corect, nefiind de-aceeași seamă ;

Ce mai vâlvă! Ce pupici! Eu, mai mare printre ei,
Se mirau și-a' lor mămici ca de zmeul între zmei,
Nu mai zic de-nvățătoare ce m-au străns cu drag la piept
Și de doamna directoare, c-am putut mă deștept,

Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc,
Cu-o excepție minoră, fui lăsat să și vorbesc,
Chiar mai mult, mă ascultau, și nu spun istorioare,
Pedepsit n-am fost stau, un minut, doar, în picioare,

Și apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost,
Dup-atâta repetat știind toate pe de rost,
Mai cu seamă că, a patra, așa mult ce mi-a plăcut,
De cinci ani, tare ca piatra, altceva nu am făcut,

Că și tata-i mândru tare, intelectual agrar,
Numai mama vise are, la liceu fiu măcar
Pe un post de profesor, cu probleme mai ușoare,
Nu cum am, ca-nvățător, pe la clasele primare.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Burdușel

Au plecat olteni la coasă!

Ca s-avem ceva pe masă
Și să scăpăm de necaz,
Noi plecarăm toți la coasă.
Muierile... după praz.

epigramă de
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Voinicul făcu precum îl învățase zâna. Săpă un șanț adânc până ce ajunse sub culcușul scroafei. Intră acolo și așteptă până ce veni scroafa să se culce. Purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau. Mai-nainte de a răsări luceafărul porcilor, cânt toți porcii se deșteaptă, adormiți fiind purceii cu țâța în gură, voinicul băgă mâna binișor și apucă un purcel, dar așa de binișor îl apucă și așa de ușor îl trase, încât scăpă țâța din gură fără să simță. îl apucă numaidecât de bot ca să nu guițe, și p-aici ți-e drumul. Scroafa se deșteptă și văzu că un purcel îi lipsește. Se luă după voinic. Și cu toate telegarul voinicului era un zmeu de cal, scroafa îl ajunse. Când văzu are să-l înhațe cu colții ei, voinicul aruncă săpunul. Atunci unde se făcu un noroi cleios și puturos, de ți se scutura carnea de pe tine. Calul fugea de da cu burta de pământ.

în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Sorescu

Genial Sorescu ăsta!

Eu cred fiecare sat,
a avut câte un genial,
generație de generație,
câte un țăran de-ăsta, șugubăț și profund,
de se uita lumea în gura lui,
așa, după uluci,
ca la Petrache Lupu,
că erau sfințiți toți,
aveau gură de aur.
Și toți erau ai cuiva,
a lui cutare sau cutare,
cu, sau fără, poreclă,
da' la noi fără poreclă ești nimeni.

I-aș spune așa,
dacă l-aș vedea în fața ochilor,
trăiești neică Sorescu!
tu nu știi,
dar noi oltenii ăștia, mai răsariți,
de fusărăm pe la Craiova, la școli,
de-i de ne jucăm cu vorbele, așa,
că de altele nu ne pricepurăm
și încă vreo doi-trei de-i știu numai eu,
am constatat, ne-am consultat o țâră,
ești cel mai de seamă de pe-aci,
te-om asculta
și din vorba dumitale, n-om ieși!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Burdușel

Dovada că-i oltean

e oltean, la-ncurcătură,
Îl recunoști ca pe-un cal breaz,
Căci chiar și beat, peste măsură,
Gura-i miroase tot a praz.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook