Măcar un pas

Daţi-mi putere să-mi mişc genunchii,
pentru a putea semna condica pasului!

Mai încet! Vorbiţi prea tare.
Dezmorţiţi,
se pot speria de singularul mersului.

Daţi-mi putere
să-mi prind paşii din urmă,
trecându-i înainte de prăbuşire!

În dansul acesta
biruitoare e aşteptarea.
Eu,
rezervă pentru un alt tangou.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un….Cerşetor

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinţi şi nici bunici,
Am în schimb trei fraţi mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.

Daţi-mi şi mie un ban!
Nu vreau să cerşesc şuhan,
Vreau s-adun câţiva leuţi,
Hai…Domnilor fiţi drăguţi,
S-aveţi parte de iubire
Sănătate şi mărire.

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheţ,
Că la iarnă o să-ngheţ,
Să-mi cumpăr nădragi mai groşi,
Hai dom’le... Fiţi miloşi.

Daţi-mi şi mie un ban!
Ca să-mi cumpăr şi duhan,
E mai ieftin, linişteşte,
Foamea mi-o potoleşte.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.

Daţi-mi şi mie un pol!
Ca să-mi pot lua un ţol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerşesc de silă.

Daţi-mi şi mie un pol!
Oameni buni! Coşul mi-e gol,
Iar cei mici plâng şi mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.

Daţi-mi şi mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârşeu.
Cred că mi-am ieşit din minţi
De când nu mai am părinţi.
Decât hoţ şi cerşetor
Mai bine cinstit să… mor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e casa?

Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Daţi-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
daţi-mi sonetele mele de fum!
Daţi-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
şi daţi-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu paşii din urmă şi cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt şi de lacrimi
mi se albeşte
Scheletul, sub carne...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Paşii,
cusături ce mă leagă de timp,
amprentând lutul
pentru posteritate.

Viaţa mea este acolo.
Citiţi-o!

Gândirea a construit un miracol.
Şi-a răspândit dorinţele sub picioarele voastre.

Treceţi încet!
Nu vreau să-mi mişcaţi visele.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şerpi peste tot

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi şterg lacrimile uşuratice,
Să-mi ascut cuţitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu ştiu să cânt.

Daţi-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie şi poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac ţigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Şi să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simţul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Şi se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar aşa biologia mi-ar accepta zborul.

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi o lumânare aprinsă pentru cei vii şi pentru cei morţi
Să dau foc unei biserici,
Să sfidez bezna în care preoţii ascund măcelării
Cu numele sfinţilor încrustate pe uşi la vestiar,
Să scriu seara, arogantă şi fecundă,
Despre fetişuri şi despre păpuşi ruseşti,
Să-mi văd iubitul în penumbră barocă.

Daţi-mi un pieptăn din oase de păianjen
Să descurc din şuviţele de roşu
Doar merele veninoase
Spre a le mânca gurmandă
Cu ura virginilor sacrificaţi inocenţei urâte a lumii,
Să-mi tulbur sexualitatea,
Pieptănându-i impozanţa artistică până la flagelare.

Daţi-mi un ac placat cu aur
Şi un mosor de sârmă ghimpată,
Să-mi cos buzele pe direcţia sucului gastric al cuvintelor,
Pe solitudinea înnăscută şi ruinată de înmulţirea cu zerouri.

Daţi-mi o pâine veche de 2000 de ani.
Îmi place să feliez, aproape lasciv, aproape agresiv,
capitole biblice, şi cu falsa compasiune provincială,
să-ntind bucaţi din ea la cerşetori pe stradă
Şi-apoi să le explic de ce le-a plăcut basmul.
Sânt şerpi peste tot.

Daţi-mi o frunză de astă toamnă...
Daţi-mi sfaturi inutile,
Daţi-mi o eşarfă de pionier plină de molii,
Daţi-mi crezare!
Daţi-mi premiul special pentru competiţia depravaţilor
Ce iubesc furios...
Daţi-mi drumul
Căci eu sunt Şarpe
Iar voi sunteţi Hrană.

poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, Lucian Blaga...

Paşii mei
au amprentat lutul
pentru posteritate.
Mi-e dor
de filele în care înfloreau veşnicii.
Viaţa îmi este acolo.
Citiţi-o!

V-am lăsat moştenire craniul.
Gândirea lui a construit miracolul,
a răspândit dorinţe sub picioarele voastre.
Când treceam izvoarele tăceau.
Tăceau pentru voi
şi apoi izvorau "sub picioarele mele de stâncă".
Păşiţi încet!
N-aş vrea să-mi mişcaţi trupul.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi arpă de aramă

Daţi-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfaramă
Printre stânci de-ngheţ şi ger.

Daţi-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.

Daţi-mi cupa cea de piatră
Dar umpleţi cu sânge roşi
Din duşmanii fioroşi.
...

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

Daţi-mi copilul
--- orişicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
daţi-mi copilul
orişicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viaţă
( pentru această păcătoasa viaţă
şi-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu braţele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.

Daţi-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieşi în cale
şi-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
şi-i voi deschide uşa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu cenuşa,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...

Ştiu, s-ar putea
să-i fie altă faţa,
dar când va plânge
îl voi recunoaşte,
şi ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
şi dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi daţi cerul fără el,
albastrul cer de-oţel neîndurat,
nu, nu mi-l daţi...

Daţi-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenuşă:
o pleavă-nşelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopţii...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastila mea de dor

Daţi-mi pastila mea de dor,
De dor de mamă şi pridvor,
De dor de ţară şi de flori,
Al gliei strămoşeşti ogor.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu uit frate şi popor,
Să nu-mi uit neamul românesc
Şi vatra satului copilăresc.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să vizitez Carpaţii-n zbor,
Să văd din nou pământul sfânt,
Al inimii, frumos avut.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să văd al ţării viitor,
Să văd copiii fericiţi,
Să văd bunicii liniştiţi.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să simt că mai trăiesc din nou,
Să simt miros de iasomie,
Să văd feciorii în câmpie.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu regret în veci al meu popor
Şi-n clipa ce va fi să mor
Să mă îngropaţi în cimitirul gol.

Vasile Şerban în Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Şi nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Şi Tu doar Tu... aşteptarea... mea
În viaţa mea ce-o credeam trecută!

Şi în priviri mă regăsesc o clipă
Şi toată clipa fă-mi-o înc'-o viaţă
Şi viaţa toată înc'-o dimineaţă
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!

Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulţumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reuşesc să pot să am... putere!

Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Şi am să ard doar pentru tine-n veac!

Şi veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restitutio

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Şi planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Daţi-mi doamnă, cărţile-napoi!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Mai dă-mi Doamne şi azi putere
Să-mi duc necazul şi durerea
Şi bucuria să n-o uit,
Căci ştii, că eu iubesc mai mult.

Când dimineaţa mă trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viaţă pot
Să-mi bucur sufletul de dor.

Zâmbesc la soare jucăuş
Şi roua în căus o strâng,
Îmi umplu braţele de flori,
Şi fericită îţi zâmbesc.

E scumpa viaţa chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul şi mi-e bine,
Când văd şi alţii ca şi mine.

Mă rog şi pentru ce-o să fie,
Putere să ne dai, e bine
Iar pentru mine-ţi cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 23

Mai daţi-mi o minge
mai daţi-mi ceva rotund
nu de alta
dar veşnicia
se măsoară în raza
pătratului
profund...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la visare

Dacă-i vorba de ales
Daţi-mi tot ce mi-aţi promis:
Daţi-mi dreptul meu la vis
Că l-aţi invocat prea des

Daţi-mi liniştele care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi
Stinge vântul felinare

S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă

Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopţile tihnite
Cu o spaimă de catarge

Ce să facem împreună
Când nici singuri nu puteţi
să-i opriţi? Ţiganii beţi
Dau cu vorbe proaste-n lună

Declarăm război la stres
Dar ghişeul s-a închis
Daţi-mi dreptul meu la vis,
Că l-aţi invocat prea des

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

daţi-mi o cupă să beau toată frumuseţea unei toamne
când plouă
apoi voi spune gândurilor să-mi cadă-n picături
în seri târzii

mă caut în paşii rătăciţi de pe un trotuar
ce nu mai este al meu
mă caut în vântul galben-ruginiu, ce bate rece
a pustiu

poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoebe (după ce cântă un cântec în cafenea): Dacă vreţi să primiţi e-mail-uri despre spectacole viitoare de-ale mele, atunci, daţi-mi, vă rog, bani ca să pot să-mi cumpăr un calculator.

replică din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleaşca către soare...

Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nţelegi că vreau să-mi fie bine.
S-aşterne din nou iarna pufoasă, drăguţă,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruţă,
Dar nu-i o căruţă cu roţi oarecare,
E o caleaşcă ce duce către soare.
Putere de-aş avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere şi să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalţă din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu eşti un astru.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la visare

moto: Peste tot e câte-un clinci
Când se-ocupă o uzină
Cu pancarte şi lozinci
Şi canistre cu benzină!
-------------------------

Dacă-i vorba de ales
Daţi-mi tot ce mi-aţi promis:
Daţi-mi dreptul meu la vis
Că l-aţi invocat prea des

Daţi-mi liniştele care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi
Stinge vântul felinare

S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă

Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopţile tihnite
Cu o spaimă de catarge

Ce să facem împreună
Când nici singuri nu puteţi
să-i opriţi? Ţiganii beţi
Dau cu vorbe proaste-n lună

Declarăm război la stres
Dar ghişeul s-a închis
Daţi-mi dreptul meu la vis,
Că l-aţi invocat prea des!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un grăunte de uitare

Daţi-mi un grăunte de uitare
Să nu mai simt că viaţa-i grea,
Divinului să-i cer iertare,
Şi-apoi poate să mă ia!

Daţi-mi apa vie a fericirii,
Însetat fiind, să sorb din ea,
Şi în clipa despărţirii,
Să adorm lângă cişmea.

Extazul iubirii să-mi curgă prin creştet,
Universul să-l inunde neîncetat,
Ruginitul covor de frunze veşted,
Să danseze pe pământul îngheţat.

Cerbii să se plimbe lin pe poteci,
În zori de zi, înspre izvoare,
Stejarii să nu mai aibă ghinde seci,
Când ramurile cern raze de soare.

Iar vântul să şuiere pe creste,
Cântând printre brazi valsul iubit,
Ciripitul păsărelelor s-ateste,
Euforia naturii, în mod subit!

Şi nimeni să nu-ncalce armonia
Naturii mamă, care m-a vrăjit,
Zilnic s-aud simfonia
Frunzişului de aur veştejit!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!