Paradox

Ora şapte dimineaţa,
Altă zi, aceeaşi viaţă,
Zilelor ţin evidenţa,
Până ajung la scadenţă.

Soarele a răsărit,
Dar eu sunt cam obosit,
Mă îndrept uşor spre pat,
Undă verde la visat.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora cinci dimineaţa

E ora cinci dimineaţa
Şi aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.

E ora cinci dimineaţa
Şi soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe faţă
Şi mă simt fericit!

E ora cinci dimineaţa
Şi aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarba e cu rouă şi soarele e pe cer.
Se naşte o zi nouă
Şi eu iubesc şi sper.

poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.

Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Şi peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără coşmaruri

Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coşmar
când se-ameţeşte, stând în bar
până în zori, spre ora-a şaptea.

Deşi părea cam afectată,
n-a zis nimic şi-a consimţit,
apoi, spre stele a clipit
şi a plecat îngândurată.

Am adormit şi am visat
doi îngeraşi mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.

Spre ora şapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
şi noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"

Şi-a scos ciubotele cernite
şi s-a urcat în patul meu,
în mâini ţinând un curcubeu
şi două stele adormite.

La ceasul de plecat prin baruri,
s-a ridicat şi mi-a vorbit:
"Doamne, ce bine am dormit
în patul tău fără coşmaruri!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără coşmaruri

Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coşmar
când se-ameţeşte, stând în bar
până în zori, spre ora-a şaptea.

Deşi părea cam afectată,
n-a zis nimic şi-a consimţit,
apoi, spre stele a clipit
şi a plecat îngândurată.

Am adormit şi am visat
doi îngeraşi mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.

Spre ora şapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
şi noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"

Şi-a scos ciubotele cernite
şi s-a urcat în patul meu,
în mâini ţinând un curcubeu
şi două stele adormite.

La ceasul de plecat prin baruri,
s-a ridicat şi mi-a vorbit:
"Doamne, ce bine am dormit
în patul tău fără coşmaruri!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pură dimineaţa

Pură dimineaţa
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopţii val
În care se pătrunde liniştea
Caii sunt orbi şi eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfinţind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aş vrea să zbor dar tot se fringe a minţii mele
Aur e talaz se aşterne mare,
Contopindu-şi norul în sfere de lumină pe obraji
Râd şi plâng ca în vechea rânduială
Săgeţi spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrăire

Un dor ce a murit demult,
Aş da orice să îl mai simt,
Dar stând mai mult şi cugetând,
Pot spune că greşesc profund.

Căci atunci când e vorba de tine,
Îmi amintesc că nu mi-a fost deloc bine,
Şi-a trebuit să îndur iadul şi focul,
Şi să aflu că îmi joacă feste norocul.

Şi am căzut în marele abis,
Sperând că-i doar un îngrozitor vis,
Şi am murit de multe ori,
Până să simt o rază de soare ieşind din nori.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomniac

De ce eşti treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ţi-o străbate?
Ce îţi produce insomnie?
Şi-ţi umple sufletul de agonie?

Deşi e linişte deplină,
Ecoul singurătăţii răsună,
O stare morbidă îşi face loc în tine,
Renunţă! Nu te minţi că va fi bine!

Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte străluceşti,
Dar ziua mereu te odihneşti.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-şi îndestula nevoia de oboseală vastă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strasnic vis

Am visat veşminte albe
Într-o seară stând pe pat,
Ochii i-am deschis îndată,
Singură eram – păcat!

M-am gândit în jur de-o oră
La iubirea mea dintâi,
Adormit-am lângă scară,
Locul bun de căpătâi.

Şi-am visat, pe cine credeţi?
Pe iubitul meu plecat,
M-am trezit de dimineaţă,
El era cu mine-n pat.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Soare

O fărâmă de credinţă
Avem cu toţii în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranţei,
Când rănile genunchilor noştri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăţi de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeaşi credinţă,
Apoi s-au aşezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învăţătura şi eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viaţă, coşmarul unei singure nopţi.
E dimineaţa Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Şi lecţia aceasta a luat sfârşit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viaţă!
Tu eşti Soarele care ni se arată
Şi viaţa vşnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

şi mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
şi crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
şi încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
şi mă duce până poate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-şi petrec atât de bine şi eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - şi azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ş-apoi, dacă voi putea şi va fi necesar, mă voi duce şi în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec şi Dumnezeu ştie... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compoziţiile mele şi gândeşte-te la mine, scumpă, unică soră, la care ţin cu iubire şi credinţă până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneţia cu gondolierii ei cântăreţi, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cereşti - deci plec cu aceste gânduri.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face o blondă dimineaţa, la ora 10?

Se dă jos din pat şi se duce acasă...

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi gândurile

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii
şi nu lăsa să se scuture toţi macii verii,
strecoară-i în sân să simt în vene viaţa.

Prinde-i şi-n păr... să-mi lumineze faţa,
suferinţa a-ndepărtat strălucirea privirii,
îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii.

Presară maci pe lungul drum al neuitării,
ca petalele sângerii să descânte ceaţa,
atinge-mi buzele să le-mprumut roşeaţa,
căci s-au mătuit sub arşiţa înstrăinării.

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii!

rondel de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat tăicuţul meu

Te-am visat, tăicuţul meu,
Te-am visat târziu în noapte.
Mi te apropiai de pat
Şi-mi vorbeai încet, în şoapte.

Dragul meu, fecior odor,
Eu simt clipa c-am să mor.
Grijă să ai de a ta mamă,
Că-i bătrână şi-i bolnavă.

Mă uit la el şi-l privesc,
Chipul lui îl preaslăvesc.
Vreau încet ca să-l ating,
Da-mi dau seama că-s în vis.

Şi deodată mă trezesc,
Cu tata vreau să vorbesc.
Însă chipul lui drăguţ
Din vis el mi-a dispărut.

Încet paşii mi-i îndrept
Spre icoană să-i vorbesc.
Să-i vorbesc lui Dumnezeu,
Despre frumos visul meu.

poezie de Dorel Marin (9 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii agonisiţi de-o viaţă de amicul meu îi ajung până la moarte, dacă moare în astă seară, la ora nouă fix...

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă viaţă

Spre-mplinirea bucuriei,
Dup-o viaţă cam pestriţă,
Din "tunelul" burlăciei,
Fu atras de-o... Luminiţă!

epigramă de Nicolae Precupeţu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri apar, iubiri s-ascund

Iubesc soarele la răsărit
Şi drumul lui spre asfinţit
Iubesc glas tandru de om
La răsărit sădesc un pom

Când soarele a asfinţit
Toţi mergem la dormit
Pe cer senin apare Luna
Prezenţă ntotdeauna

Noaptea visul e profund
Iubiri apar iubiri s ascund
Iar noi rămânem amândoi
Iubindu-ne până in zori

Călătorim, iubim un nor
Ne întîlnim sub vraja zeilor
Apare iubirea la asfinţit
Începe vraja unui răsărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar ştiut.

Sunt obosit de Viaţa ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.

Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârşit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.

Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!