Ne smulgem de la sânul
puternic cioplit în uitarea de ceață
nervii noștri au prins rădăcini
de-a valma peste tot în vertebre
de oțel-inox și roci călduțe cu mii
de guri vor hohoti pe flori de lotus
peste mări interioare adânci redate
ne smulgem și ne aruncăm în hău
unde vom fi prinși de flăcări vii
care ne păcălesc în ritmuri de salsa
visul zboară purtat în pânze negre
ținem în gură sânul de greu bazalt
spălat în lacrimi surprinse pe buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gură
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre roci
- poezii despre ritm
- poezii despre păcăleli
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
Citate similare
Panteism
Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul și zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață!
Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeș ori umed putregai
Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai,
Și-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă.
Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieții universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noștri, hidră cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flăcări violente.
Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensă, Vitala Histerie...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre înălțime, poezii despre violență sau poezii despre infinit
Academicienii visului
Ne vom iubi
peste pi-
an și chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre vals, poezii despre suflet, poezii despre lumina lunii, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zbori alături de mine
peste munți vom plana
ca doi vulturi liberi
fără frica zilei de mâine
vom ciopli agonia cu aripile
pe foi albastre stropite
cu lacrimi de fericire
bine temperată sub control
să zburăm spre pierzanie
fără mișcări dezordonate
cu aripile întinse cât trebuie
zbori alături de mine
să obosim împreună
apoi să ne plictisim
și să ne aruncăm în hău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre viitor, poezii despre munți, poezii despre mișcare, poezii despre libertate sau poezii despre frică
Secvențe
Scapără-n noi tăciuni de cuvinte,
Orbim de-ntuneric, murim printre zări,
Se-aud vâjâind crini pe morminte
Renasc negre vase plutind peste mări.
Pornesc către noapte călcând peste vânturi,
Lovesc cu uitarea trupuri de nori.
Mori, omule strivit între gânduri,
Alungă mireasma durerii de flori!
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vânt, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre durere
Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin și ce îi gonește pe toți? E greu să admiți că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiții și poate o scânteie din focul divin. E greu să admiți că dintr-o mie de mii, cu fețe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toți va supraviețui peste toți... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre vestimentație
- citate despre timp
- citate despre sânge
- citate despre picioare
- citate despre negru
- citate despre muzee
- citate despre foc
- citate despre durere
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Sângele iubirii cu mii de rădăcini
Iubirea mea, credința, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.
Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul și așteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.
Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălțăm spre soare deseori
Și visăm la mărul râvnit și de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre vecini, poezii despre sânge, poezii despre plăcere sau poezii despre creștinism
Vin de la malul
râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranțe
cu chiot și veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare
vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
și de dor ascuns
în cioburi de lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre vânătoare, poezii despre singurătate, poezii despre pescuit, poezii despre lotuși sau poezii despre inimă
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre întuneric, poezii despre vamă, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
Lingurița mușcă
taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îți lunecă din linguriță
pe buze în gură și nu-ți pasă
dacă are prea mult zahăr
beția de arome pune stăpânire
pe creier și te simți
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic privești lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre stele, poezii despre muzică sau poezii despre dulciuri
Trec zilele de-a valma
Trec zilele de-a valma, fără rost,
și mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât așa?
să crezi în visul tău, să ai speranță,
fără să știi că-n umbră piaza rea
nedrept îți frânge orice cutezanță.
N-ai fost și nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veșnic răscolită
între un mâine ce va fi și ieri,
tărâțe oarbe din a vremii sită.
Nu poți răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
în lumea strâmbă care nu te vrea
nu vei găsi o judecată dreaptă.
Atâția proști s-au cocoțat pe sus,
nicicând nu au visat așa mărire,
dar vântul nedreptății i-a tot dus
și neamurile proaste, în neștire.
Trăim cu toții un delir cumplit,
tot ce zidim se fură peste noapte
privim peste prezentul adormit,
visând un viitor cu mierte coapte.
În țara lui Păcală Cel Vestit
doar bășcălia dârză te mai scapă
sau șmecheria prostului școlit
ca broaștele rămase fără apă.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre țări, poezii despre zile sau poezii despre trecut
Trec zilele de-a valma
Trec zilele de-a valma, fără rost,
și mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât așa?
să crezi în visul tău, să ai speranță,
fără să știi că-n umbră piaza rea
nedrept îți frânge orice cutezanță.
N-ai fost și nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veșnic răscolită
între un mâine ce va fi și ieri,
tărâțe oarbe din a vremii sită.
Nu poți răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
în lumea strâmbă care nu te vrea
nu vei găsi o judecată dreaptă.
Atâția proști s-au cocoțat pe sus,
nicicând nu au visat așa mărire,
dar vântul nedreptății i-a tot dus
și neamurile proaste, în neștire.
Trăim cu toții un delir cumplit,
tot ce zidim se fură peste noapte
privim peste prezentul adormit,
visând un viitor cu mierte coapte.
În țara lui Păcală Cel Vestit
doar bășcălia dârză te mai scapă
sau șmecheria prostului școlit
ca broaștele rămase fără apă.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 3.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții se agață
de visul cioplit în mințile fierbinți
cizelat cu trudă în mii de cărți
un tărâm fantastic plin de seve
unde se aruncă poezii și versuri
se leagă cu elastice de acest vis
adună resturile destrăbălării
beau vin și hăul în suflet se deschide
unii încă scriu pentru posteritate
poeții prăvăliți în măritul ideal
treziți de destrăbălatul soare în zori
privesc visul fumegând în armonii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre idealuri, poezii despre cărți sau poezii despre Soare
La chanson passive de la nuit
Căderea grea a somnului
trosnește mai greu decât căderea ploii pe mii de mașini
mii de grădini, mii de umbrele sub care se ascund
mii de capete cu mii de iluzii.
Fire de iarbă lungi se întind
ca îndrăgostiții dimineților
se amestecă prin genele noastre negre, somnoroase
atinse adesea de frunze ce cad ca și cum nu ar fi fost niciodată.
Cad ca stramoșii, cad resemnat.
Vom învăța și noi, oare, căderea?
Ne vom ține timid de mână cu timpul
și când ne va da drumul, îl vom lăsa să ne întoarcă spatele?
Purtăm pe sub pleoape lacrimi
și-n somn uităm de durere
ca să uitam în durere de somn.
La buletinul de știri nu vor spune niciodată
că s-a inventat un leac
pentru uitare.
poezie de Diana Dancu (9 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre învățătură, poezii despre știri, poezii despre ploaie, poezii despre inventatori sau poezii despre frunze
Haiku
cocoș de tablă -
peste poiată zboară
șoimul tot mai jos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre haiku sau poezii despre cocoși
La coasă
Trag de coasă prin dudău
între viață și între hău,
cad stamine cu albine
un for roșu mă întreține
și cosim la pas, în doi,
șoapta zborului de foi.
Inima o simt cu palma,
brazdele polog de-a valma.
Se înșiră ca pe ață,
cad mărgelele pe față.
Claie, stog, fânul se întinde,
serile cui le voi vinde
Că-n desișul ăstei ierbi
mi-au crescut pegași din cerbi...
Ici-colo un licurici,
mușuroaie de furnici,
toate gândurile mele
sunt un stol de rândunele,
și pendulul peste hău,
taie bine, taie rău...
Nu știu iarba de mătase,
dacă-n rai o să mă lase
Trag de coasă peste vii,
mă nasc serile târzii!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre rândunele, poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre naștere
Cântec în ceață
E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi să cânți
La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Ajung la gura
humorului și din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor ști de humor
și voroneț și ochii lor se vor mira
o să pășesc cu gingășie
să nu se piardă frumusețile
voi păși peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de șoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiți de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ochi, poezii despre galben, poezii despre artă sau poezii despre apă
Umbre de lacrimi
Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.
Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.
Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.
Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.
Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.
Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.
Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?
Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre foc sau poezii despre verde
Salsa de demon
Mătur sânge unde găsesc
Și in veci nu mă plictisesc
Rupându-i demonic, nebunesc
Dresul doamnei negre diavolesc
Rănile mi le bandajez
Și iute pe ea o dansez
În hora ce mult o iubesc
Buclele i le răvășesc
De plouă in urmă-n coase
Pe guri căscate de angoase
Și demoni mă răsplătesc
Cu fiorul rece drăcesc
Ce-l simpt in talpă când nebuna
Își scoate portjartierul
Și mi-l vântură-n cântecul
În salsa de pe Cabana
Prelingându-mi gheață
Pe spate-n maree de gheare
Ce mă fac să râd mai tare
Când stihia mă răsfață
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre răsplată, poezii despre răsfăț sau poezii despre râs