Anotimp înstrăinat
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc,
Sunt liber dar mă simt întemnițat
Când ochi de monștri sadici ne privesc.
Ce trist a mai trecut un anotimp...
Doar ție, Doamne, mila o cerșim,
Să nu dispară din al vieții timp
O primăvar-așa cum ne-o dorim.
În vara senină ce-o să vină,
De temnițe, de boli să n-auzim,
Gândul bun să iasă la lumină,
În pace și iubire să trăim.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sadism
- poezii despre pace
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Sunt liber, dar mă simt întemnițat,
Nu plâng, nicicând n-aș vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc.
Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieții timp
Tristețea-mi va aduce două toamne.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre plâns sau poezii despre anotimpuri
Mă aștepți
simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de ață
simt cum inima sufletul și gândul mă doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor
simt așa mai demult de un timp încoace
că iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace
simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață
simt că mă astepți, așa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns și va face o minune
simt că voi veni și mă voi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred că împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tramvaie, poezii despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre parcuri
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
Lăcomia să dispară
Dar și vechile imperii,
Liniștea s-ajungă-n țară
Prin Lumina Învierii.
N-o să moștenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veșnică lumină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre primăvară, poezii despre moștenire sau poezii despre graniță
Ea are în ochi lumină
Ea are în ochi lumină
Și-ntreg Universul se scaldă în ei,
Ador privirea-i senină
Și-n simțuri dansează mii de idei.
Și toată iubirea ce-o simt
Din creștet în tălpi i se-nchină,
Dragostea-i fascinantul alint,
Ea are în ochi lumină.
Așișderea inimii mele
E sufletu-mi care vibrează,
În ochii ei două stele
Neobositul zbor mi-l veghează.
Fireasca dorință divină
E-n tot ce respir și trăiesc,
Ea are în ochi lumină,
Iar eu, norocosul, iubesc!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre noroc, poezii despre inimă sau poezii despre idei
M-am ascuns în gândurile tale
M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrățișări fatale...
Să mor din dragoste rănit.
Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Și tot în gândul tău... mă simt eliberat.
Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Și-apoi... în tine... mă topesc!
De-i frunza veștedă pe ram
Și n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Și-adorm mereu cu tine-n gând.
Și m-aș ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieții fără de sfârșit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.
Tulburător... dar parcă prea real,
Îți simt sărutul dulce pătimaș.
O clipă să visez... și-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaș.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit sau poezii despre moarte
Un suflet sihastru...
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.
Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.
Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!
Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.
Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!
Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.
Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!
Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!
Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!
Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vorbire, poezii despre voce sau poezii despre trup și suflet
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer, poezii despre râs, poezii despre ploaie, poezii despre mâini sau poezii despre Pământ
Iubesc
A fost un vis, ceva, odată,
Am fost un soare între pietre,
Ai spulberat iubirea toată,
Și mai exiști doar pe perete.
O simt și-acum, e amintirea,
Jucam un joc pierdut din start,
Cariera, prietenii, iubirea,
Cedeam că pot să mă împart...
Un copilaș și o femeie,
Speram, dar uite n-am putut,
Și am lăsat să se încheie
Tot, de cum a început.
Mă simt dator să îți răspund,
E timpul să-ți mărturisesc,
Nu are rost s-o mai ascund,
N-am inceput să te iubesc.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre prietenie, poezii despre jocuri, poezii despre femei, poezii despre existență sau poezii despre declarații de dragoste
Am ascultat
Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat și uite-acum
Inspir, recit... o feerie
Expir în vers, iubire spun
Mă simt mai bun, parcă un altul,
Mi-e cerul sursă de frumos,
Dinspre pământ privesc înaltul,
Cum plânge lacrimile jos
Nu e doar ploaie, e un cântec,
Al mamelor ce ne-au lăsat
Să coborâm din al lor pântec
Și să trăim aici, curat
Suntem copii, este o joacă,
Mai și greșim, poate prea mult,
Lăsând ca timpul să ne treacă,
Din fașă până la adult
Trăim grăbiți, cumva prea aspri,
Uitând de rostul ce ne-ai dat,
Uitând de stele și de aștri
Și de albastrul ne-ntinat
Plecăm prea mult privirea Doamne,
Ne rătăcim în greutăți,
Uităm de vise și de toamne,
Ascunși de suflet în cetăți
Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat, o dăruiesc,
E felul meu de-a-ți spune Ție
Că sunt aici ca să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre versuri
Tu ne ești Isus comoară
TU NE EȘTI ISUS COMOARĂ
Cât de scump Isus ne ești
Și ce scumpă ți-e privirea
Când pe brațe ne primești
Și Duhul ne dăruiești
De azi să trăim iubirea
Harul Tău și fericirea
Doamne ești comoară vie
Când prin Duhul ne pătrunzi
Și ne faci în veșnicie
Să-ți cântăm Isus Ție
În Tine să ne ascunzi
Rugăciunii să răspunzi
Doamne fă-ne o lumină
Să-ți fim veșnic slujitori
Mâna Ta ca să ne țină
Să trăim fără de vină
În ai păcii sfinți fiori
Toți să-ți fim ascultători
Căci vrem harul mântuirii
Inima să ne-o străbată
Pe cărările iubirii
Gustul scump al fericirii
Să-l simțim ca niciodată
Fără vină fără pată
Îți cântăm Isus Ființa
Și iubirea Ta aprinsă
Căci noi vrem în Tin" credința
Dragostea și biruința
Șli vrem inima deschisă
Doar de Tine Doamne-nvinsă
Mire scump și minunat
Ce viața ne-o oferi
Îți vrem mila nencetat
Căci de Tine ne-ai legat
Vrem cereștile averi
Și nu lumea de plăceri
Prinde-ne-n a Ta privire
Și ne fă cum Tu voiești
Prin har și-n neprihănire
Să-ți cântăm a Ta iubire
Pe brațe să ne primești
Chiar în slăvile cerești
16 iulie 2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre prezent sau poezii despre plăcere
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință sau poezii despre prostie
Eu oare ce-o sa simt?
Desi imi era frica sa o spun,
Am spus-o si ma jur ca nu regret,
Din viata mea esti lucrul cel mai bun...
Ca te iubesc eu ti-am mai spus, si-am sa-ti tot spun,
Si-atata timp cat n-o sa ai pe altul te astept...
Tu stii c-a doua sansa n-o accept,
In caz ca vei iubi pe altul intre timp,
Caci stii si tu prea bine, n-ar fi drept
Ca eu sa te iubesc, sa te respect, sa te astept,
Apoi tu sa ma cauti, eu oare ce-o sa simt?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Vlad Bălan despre iubire
- citate de Vlad Bălan despre timp
- citate de Vlad Bălan despre superlative
- poezii despre respect
- poezii despre promisiuni
- citate de Vlad Bălan despre promisiuni
- poezii despre frică
- citate de Vlad Bălan despre frică
- citate de Vlad Bălan despre declarații de dragoste
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre inventatori
Obsesie
Obsedat de gălăgie, în neliniște trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt și ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e și am ajuns târziu la timp.
Am ieșit din drame, doamne, chiar și din minți mi-am ieșit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri și arme, și cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar și morții sunt eroi.
poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre război
Atenție la cum trăim!
Un lung tren ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt stații
Lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trăit și n-am știut!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Radu Catalin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zile sau poezii despre trenuri
Colaje
E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...
Și aproape-i, doar puțin... departe!
De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...
În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.
Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...
Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre păr blond
A venit Isus Mesia
Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină
Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt
A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă
Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi
Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire
A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale brațe
Să ne fie El izvorul
Iubirii să ne înalțe
Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt
Și astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos
Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul
Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem
Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați
Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ
Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Frumoasa interzisă
Îmi place, și m-atrage, și aș vrea
din gânduri să-mi dispară și să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reușește a-l strica.
Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aș vrea s-o ia pe-o cale neștiută,
ca eu să-i uit și gustul cel plăcut.
Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
și trebuie s-admit că o cam plac,
dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
și gust... un strop din sticla de cognac.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre interdicții, poezii despre frumusețe sau poezii despre delicatețe
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Se stinge cerul
Îmi bate soarele în geam de dimineață
Și totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe față
Și am senzația că nu am să rezist.
Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost și am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.
Pășesc încet cărarea hopuroasă
Și din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viață mai frumoasă,
Dar n-am știut pe unde să pășesc!
Am mers și eu, am mers încet prin viață
Crezând că fac un pas și-i cel mai dept,
Viața mi-a trecut... e-absurd să am speranță,
Dar oricum în sinea-mi am să o aștept.
Privesc la ceas și tremur deprimată.
Ma înfioara gândul că mi-e greu.
Secunda zboară și simt că sunt chemată
De pe pământ în cer la Dumnezeu.
- Mă rog, Ție, Doamne, și mă-nchin
Cu jurământ de fapte sclipitoare,
Nu opri aici al meu destin,
Ci dă-mi puteri să nu simt ce mă doare,
Mai dă-mi o viață dacă-ți stă-n putere,
Recunoscătoare-s dacă poți s-o faci,
Că voi trăi nu pentru avere,
Dar pentru-ngrijirea celor mai săraci!
E liniște adâncă înspre zare...
Dar eu mă-ntreb: În viață ce-am făcut?
Și chiar de am o clipă ce mă doare
O strig cu glas în universul mut.
Parcă ecoul îmi vine mai aproape
Și îmi răspunde ce am întrebat.
Se stinge cerul în orele de noapte
Și soarele apune-ndurerat.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre sărăcie sau poezii despre secunde