Război pe pământ
Cântă păsările-n crâng
Zboară fluturi pe ogoare,
Însă câte mame plâng
După fiul lor ce moare!
Tunuri bubuie în cor,
Cad obuze ca nebune,
Către Dumnezeul lor
Toți înalță rugăciune.
Vâlvătăi de foc ca-n iad,
Pârjolesc grădini și case,
Rând pe rând tinerii cad,
Gloanțele sunt nemiloase.
Fumu-i greu, înecăcios,
Moartea râde mulțumită
Și de undeva din dos
Îi adună acum grăbită.
Undeva, într-un ungher,
Un bunic cu fața suptă
Șade trist, oftând stingher,
Că nu moare el în luptă.
poezie de Octavian Cocoș (4 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre artilerie
- poezii despre zbor
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre război
Citate similare
Toamnă
Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veșteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.
Și cade-n nopți adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.
Noi toți cădem. Mâna de colo cade.
Și altele, și toate, rând pe rând.
Dar este Unul care ține-n mână
căderea asta, nesfârșit de blând.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre căderea frunzelor, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre frunze sau poezii despre Pământ
Străinătate
Omul, pasăre călătoare
Dincolo de mări albastre,
Sunt așezate rând pe rând
Mii de păsări călătoare
Toate plâng!
Plâng de dorul casei lor,
De ogoare, de pământ,
De răsfățul puilor,
Toate plâng!
Dragă pasăre măiastră,
Ai plecat din al tău cuib
Cu iubirea ta gingășă,
Și eu plâng!
Și te-ai dus în țări străine
Pentru hrană ai plecat
Ai uitat ce greu îmi vine
M-ai uitat!
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre țări
- poezii despre răsfăț
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, citate de Rainer Maria Rilke despre timp, citate de Rainer Maria Rilke despre plâns, poezii despre ore, citate de Rainer Maria Rilke despre ore, citate de Rainer Maria Rilke despre noapte sau citate de Rainer Maria Rilke despre moarte
1907
S-a întâmplat în 907, pământul să ne cheme-n moarte.
Ne-alungă viața de la masă, ne biciuiește neîncetat,
Ne plâng copiii în pridvor, de foame urlă un popor.
Sus, în palate, ghiftuită stă boierimea mulțumită,
Ciocoii strică-un viitor, prin sate moare un popor.
Ne cheamă moartea ne-ncetat din iadul ăsta blestemat,
Ne plâng strămoșii sus, din cer biete schelete pe ogor.
La capitală, boiernașii se plimbă-nfofoliți în blană,
Iar în bordeiele de lut ne cere iarna greu tribut.
Ne-am răsculat în primăvară când moartea ne chema afară,
Am luat conacele prin luptă și am trecut boieri prin furcă.
Am pus pe foc o țară-ntreagă, voind ca toți să înțeleagă...
Cuțitul ne-a ajuns la os, nu mai răbdăm fără folos.
Armata a venit în sate, să ne întoarcă iar la sape,
Dar noi, sătui de pătimit, i-am înfruntat și n-am fugit.
Acum ne ține cimitiru-n brațe, ne-ascundem viii printre morți,
Se trage-n noi ca-n niște hoți, copiii plâng pe lângă porți.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre primăvară, poezii despre palate sau poezii despre mulțumire
E primăvară iar
În dumbrava însorită
Cântă păsările-n cor
Creanga e înmugurită
În văzduh nu-i niciun nor.
Un pârâu cu apă lină
Curge molcom într-o parte
Și-a lui undă cristalină
Spune mii și mii de șoapte.
Vântul mai c-ar vrea să bată,
Mai c-ar vrea să stea în loc
Undeva cuminte așteaptă,
Nu e hotărât deloc.
Precaute, dar grăbite,
Ies jivine după hrană
Slăbănoage și lihnite
După ce-au postit o iarnă.
Un flăcău întins pe spate
Lâng-o salcie plecată
Se întreabă și socoate
Cine învârte-a vremii roată.
Croncăne în zbor o cioară
Parc-ar vrea la toți să spună
Că frumoasa primăvară
S-a făcut pe-aici stăpână.
poezie de Octavian Cocoș (27 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre prudență, poezii despre muzică, poezii despre muguri, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe sau poezii despre crengi
Ceas grav
Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cine merge undeva în lume,
fără rost merge în lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas
Rondelul fulgilor
Și fulgii cad grăbiți pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat
Ore-ntregi te-am căutat
Printre fluturi de zăpadă.
Asist singur la alba paradă
Și plâng... și plâng neîncetat
Și fulgii cad grăbiți pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat.
E pustiu și în a nopții pradă
Pe tine iar te-am așteptat
Inima de dor mi-a suspinat
Vrea atât de mult să te revadă
Și fulgii cad grăbiți pe stradă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre inimă, poezii despre fluturi sau poezii despre alb
Rondelul codrilor ce mor
Sub drujbe, fierăstrău, topor,
Cad codrii secerați, pe rând
Și-mi zic, străfulgerat de-un gând:
- Românul nu-i fratele lor!
Eu de durere mă-nfior,
Că păsări n-or mai fi cântând.
Sub drujbe, fierăstrău, topor
Cad codrii secerați, pe rând.
Înfrânți, își pleacă fruntea lor,
În lacrimi, frunze vezi curgând,
Ramuri cu-amarnic glas strigând,
Cer în cădere ajutor,
Sub drujbe, fierăstrău, topor.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre înfrângere, poezii despre gânduri, poezii despre durere sau poezii despre ajutor
Gigi Becali
lacrimi necăzute din ochi sau stins prin tribunale
mamă prea repede te-ai stins
pământul tău de la bunicii mei drept moștenire
un fariseu cu nume de hoț, Gigi Becali
la furat și la băgat în buzunarul său
lacrimile tale în cimitir, din noi acuma cad
de pe fața mea cu capul aplecat
și-n gând văd monstrul, numit Becali
și cât de mulți sunt Doamne, cei ca el, acum în iad
de aceea are tot timpul la el mătănii
de frica a ceea ce pe nedrept, el pe mulți ia înșelat
blestemat să fie ai tăi copii Becali
pentru pământul pe care de la părinți mei
tu l-ai furat
undeva, pe un site numit facebook, unii de zor îl pupă
pe - JIJI -, ca si cum ar fi, tatăl lor
însă acesta cu scârbă se strâmbă și din sutele de milioane furate
cateodată, aruncă
la câțiva, câte un ciolan
și-n castronul lor!
poezie de Viorel Muha (iunie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moștenire, poezii despre mamă, poezii despre justiție, poezii despre iad, poezii despre frică sau poezii despre World Wide Web
Cad...
Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Și întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură și râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca niște eroi înveșmântați
Cu zale de aur și de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Și călimara e goală.
Doar gândurile foșnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... și frunze... și ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre tăcere sau poezii despre poezie
Un trist buchet
E ora când refuză trandafirii
Un compromis cu propria candoare
Și îndoiala care pururi doare
Mai rău decât așezământul firii;
Vor fi tăiați să-nveselească mirii
Într-un apus rămas fără culoare
Când cel mai grav din țipete nu moare
Și îl îngroapă-n carnea lor, fachirii
E ultimul recurs la o lumină
Răsfrântă-n luciul mobilei curbate
Când cad zăpezi albastre peste sate
Și moartea le rămâne fără vină,
Iar tija lor suavă se calcină
Precum un rug cu pâlpâiri ciudate.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trandafiri sau poezii despre superlative
Oră gravă
Cel care-acum, undeva, plânge în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cel care-acum, undeva, râde în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cel care-acum, undeva, pleacă în lume,
fără rost pleacă în lume,
pleacă spre mine.
Cel care-acum, undeva, moare în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun
Când viața greu te va-ncerca
Și-n suflet teama-ți va ploua
Prieten drag, tu nu uita:
Speranța moare ultima!
Nu te lăsa încovoiat
De drumul greu, întortocheat
Ce soarta ți-l așterne-n față
Nu-i fă pe plac la șugubeață!
Ridică fruntea către cer
Doar Dumnezeu nu-i efemer
În rest toate sunt trecătoare
Pe-a omului vieții cărare.
Când zorii te-or găsi plângând
Primește-mă la tine-n gând
Și lasă-mă să-ți fiu aproape
Durerea să ți-o duc departe.
Tâmpla pe umăr să ți-o țin
Și să-mi lași mie al tău chin
Să-ți răcoresc cu blândă sărutare
Ochii aprinși de lacrimile-amare.
Și gândurile negre, rând pe rând
Să plece,-n urmă liniște lăsând
Și să se-audă șoapta ta:
"Speranța moare ultima!"
....................................................
Nu-ngenunchia în fața sorții
Nu te-așeza în rând cu morții
Prieten drag, crede ce-ți spun
Nu-i vreme-acum de "Rămas bun!"
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre prietenie sau poezii despre ochi
Rondelul veștedelor frunze
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ți-aud trena rochiei când treci
Și pașii-ți ce lasă nou vad.
În zile senine și reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci.
Și-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopțile-mi sumbre și seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veștede cad.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre rochii sau poezii despre bătrânețe
Furtuna
Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.
Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.
Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.
Vine frig dinspre coline
Și-apele se scurg șiroaie
Însă este cald și bine
În odaie.
poezie de Octavian Cocoș (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre nori, poezii despre furie sau poezii despre copaci
Necunoscuți
Cad fără șir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omenești...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poți să citești!
Dar lacrimile nu sunt slove
Meșteșugite de tipar,
Și cartea lor e scrisă-n suflet,.
Și titlul lor e: În zadar!
Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-și tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg ușor...
Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...
Și când citesc a voastre lacrimi
Poeți, de visuri abătuți,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuți
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre cărți sau poezii despre artă
Lăcrămioarele nu plâng
Lăcrămioarele nu plâng
Când petalele își frâng,
Doar suspină și... atât
Și rămân cu nodu-n gât.
Când petalele își frâng,
Lăcrămioarele își strâng
Frunzele, c-un gest nătâng,
Doar atât, ele nu plâng!
Doar suspină și... atât
Și privesc nehotărât
Cum, pe cer, trecând, un nor
Lăcrimează-n locul lor!
Și rămân cu nodu-n gât...
Dar mai bine-așa, decât,
Să se lamenteze când
Își văd florile zburând...
Lăcrămioarele nu plâng,
Se retrag sfioase-n crâng...
Cu mirosul lor dulceag,
Te așteaptă, te atrag,
Albe, pure, renăscând,
An de an și rând pe rând...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Se lasă ceața
și e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete și ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în față moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternitățile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în orașe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor și ele. fără nici o vină. și fără lamentații
doar își tăie rădăcinile și cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar și în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului și a dreptei justiții
țara de care vă spun s-a retras din viața asta
o țară uitată de istorii și de bucurii
o țară experiment trist și inutil
la scară umană
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre uitare
Aroganță
Plâng și firele de praf la moartea mea,
Dar ele nu știu ce e durerea,
O lume se sfârșește peste ea
O lume ce nu cunoaște revederea.
Cad plopi înalți cad și imperii
Un om moare altul se ridică
În timp ce hedoniști ne predăm plăcerii,
Nu ne uităm când ghilotina pică.
Furnici în vânt noi suntem, veșnicie
Ce ne clădim universuri infinite
Și toți jinduind la scaunul de domnie
Uităm să trăim pentru a fi iubite.
În versuri plâng acele vremuri depărtate
Când visam că navighez pe sub tării înstelate
Dar încet-încet corabia lua apă
Și nu mă mai uitam la bolta înstelată.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre versuri sau poezii despre plăcere
Agitația minții
Cine vorbește-n capul meu,
O fi Satan sau Dumnezeu,
Ori amândoi, dar rând pe rând,
Îmi intră-n minte și în gând?
Și toată ziua trăncănesc
De-mi vine să înnebunesc,
Nici noaptea nu găsesc răgaz,
Că șoapta lor mă ține treaz.
Vreau să-i opresc, dar în zadar,
E liniște atât de rar,
Mă perpelesc, nu mai suport,
Poate-o să tacă când sunt mort.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu