N-am murit

pot să jur că stau la răcoare
hienele m-ar sfâşia când teii
ar fi în floare mă pipăi nedumerit
cu profane mâini de poet care urlă
la realitatea de plâns făcută în râs
întâmplător mă trag de părul uscat
duioşia iese din neuroni pe-afară
la şotron povesteşte seara bine
se pricepe să culeagă laurii

n-am murit pentru că nu trag
niciun folos mi-am zis că înţeleg
apoi am sărit toată noaptea sub cerul
senin sunam la uşa mea şi fugeam
fără să-mi deschid e tot ce reţin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis

Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an şi jumătate
De când aţi declarat că-s mort
În unanimitate.

Toţi proştii câţi m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă —
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!

Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iaşi, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.

Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.

Scriu versuri proaste, deci exist!
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată.
Trăiesc, de vreme ce sunt trist
Şi râd ca altădată.

Dar astăzi, negru şi zburlit
De cum m-a prins duşmanul, —
Vă dau de veste c-am sosit
Întreg, şi eu, şi geamantanul!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschid fereastra

să iasă dragostea consumată
toată noaptea şi să cutreiere
oceanele pe valuri călare
înconjurând planeta de câte ori
este nevoie pentru a se reîncărca
apoi o să intre în camera mea
pe uşa deschisă discret
o să treacă pe strada unde copacii
stau întinşi la soare pe şezlonguri
metalice învelite cu fâşii de catifea
o să-şi facă un selfie
este dragostea mea pentru noaptea
care vine în câteva minute
lihnită de iubire şi tandreţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toţi anii ce trec, la toţi anii ce vin
Şi, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase poveşti ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Şi, cu gândul la tine, adorm greu şi plângând.

Aţi trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porţi de case şi.... sunam şi-apoi fugeam.
Când jucam şotron, pe-afară, până când se însera
Şi nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!

Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ţi plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viaţă i-am ceda, dacă am ştii
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.

Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a şti că acuma ne-am dori şi tu, şi eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,
Să avem din nou în faţă ce-am iubit atât de mult...
Mama să ne fie-alături, tata să ne ocrotească,
Noi să ne jucăm pe-afară, timpu-n loc să se oprească!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breşă în securitate

luminiţele se aprind
luminiţele se aprind
se sting şi alarmele sonore
dau înştiinţarea în tot complexul
fug prin uşile care se deschid
se închid alandala
şi gardienii noii ordini
trag cu glock 19
sunt delicvent
sunt delicvent
gândesc altfel decât marea masă
n-am fost resetat
şi mănânc carne de porc
îmi place carnea de porc
friptă în ulei
citesc kant şi cioran
luminiţele se aprind
luminiţele se aprind
nu-mi iubesc conducătorul
scanerul a identificat ostilitatea mea
trebuie
trebuie
trebuie
să fug din cub
breşă în securitate
breşă în securitate
şi încerc să mă salvez
ecranele dau urmărirea mea în direct
sunt peste tot
au început pariurile
se fac jocurile
fug
fug
uşile se deschid
ajung într-o hală plină cu homari
plină cu scoici
plină
mănânc repede un homar
care încă mai dă din picioare
dinţii mei muşcă din carapace
trag gardienii destinului
folosesc beretta
soldaţii în uniforme verzi
au încercuit clădirea
mă zbat
mă zbat
fug de ici-colo
cercul se strânge în jurul meu
laţul se strânge
uşa care dă în exterior
este larg deschisă
în jurul clădirii e haosul
sunt un monstru
sunt un monstru
sunt un mutant
minidronele trag cu pistoalele
au muniţie suficientă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţi Clowni

ei trag o spaimă ei trag
învăţăminte ei trag cu urechea
la uşa capitonată a sorţii ei trag
pe sfoară ei trag
un pui de somn ei trag la fund
pe cei care-i trag de mânecă ei trag
ponoasele, învăţăminte, pe sfoară,
cu urechea, un pui de somn, la fund
şi-o spaimă, spaimă, spaimă, spaimă.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Stefan Foarta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pescuit, în DELTĂ

E bogată Dunărea,
Trag şalăii, trag ţiparii
Şi, constat pe pielea mea,
Cât de bine trag... ţânţarii!

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger

aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.

pe când mergeam liniştit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.

s-a aşezat brusc în faţa mea şi a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie şi guturală.
iritat, am încercat să-l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preţ, să mă lase să trec.

pe nesimţite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
şi am început să-l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...

loviturile mele curgeau năvalnic
peste faţa... pieptul... peste mâinile... şi picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.

în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua să-mi spună, în aceeaşi limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creştea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbuşit sub loviturile mele
şi a murit.

gâfâind, mi-am ridicat privirile şi am privit în jur -
o linişte adâncă se aşezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduţ al serii
cu miros de benzină şi iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.

cerul senin era străbătut pe alocuri de fâşii roşiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemişcat la picioarele mele

mi-am tras respiraţia pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
şi am intrat să-mi iau ceva de băut.

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superman

Poate n-alerg ca glonţul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forţă ca trenu-n mişcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aş vrea să dorm în neştire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ţi fie bine.
Cu tine-aş sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristeţea să te izbăvesc
Şi grijile tale să le-ndur cu tine
Şi toată tristeţea să o iau cu mine.
Nu sunt deştept, nici nu sunt faimos
Dar când îţi văd zâmbetul frumos
E ca şi cum marea-aş admira
Şi Superman rămâne-n urma mea.

poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorească

M-am tot gândit: "S-o spun sau să n-o spun?"
şi-apoi mi-am zis: "De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare".

Şi-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii şi pescarii
au concurenţă mare şi ar fi
chiar culmea să-i învingă "adversarii".

Povestea mea e simplă şi mă jur
pe toate raţele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).

Eram cu puşca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o raţă
pe care-am doborât-o de îndat'
ce am văzut-o, brusc, ieşind din ceaţă.

Dar – ce credeţi? – mai vine una... poc!...
şi încă una... poc!... şi cade-n apă...
se-ngroaşă gluma, trag, nu stau deloc,
de mă-ntrebam: "În sac, or să încapă?"

-Dar, bine-bine – mă veţi întreba –
îţi mai lăsau şi ele un răstimp
să schimbi cartuşe, arma a-ncărca?
-Păi ce, de asta mai aveam eu timp?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip peste tot

când mă trezesc în fiecare
dimineaţă o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aştept să vină în cameră
şi să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiţă
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreaţă şi să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc şi să scap
de nisipul din pat
i-am spus să vină în fiecare dimineaţă
să-mi scoată capul din nisip
să mă salveze şi să mă iubească
cum mă iubeşte în fiecare zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirat

de nurii tăi expiraţi de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap şi mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiţii
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în faţa
unui salcâm înflorit în grabă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu-mi dă pace

de-o vreme încoace
şi n-am ce-i face
tu eşti medicamentul
trebuie să apelez la tine
chiar în exces tot bine-mi faci

zâmbetul tău e un tren
care ajunge în gara mea pustie
numai rugină şi var căzut
plin de mărăcini şi puf de păpădie
pe unicul peron un trandafir uscat

vis balsam pentru inimă
ketamină şi whisky contrafăcut
trag ultimul joint
tac şi ascult vântul cum rupe ramul
viaţa merge înainte în adâncul ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul senin

se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voinţă

cerul senin scutura un anotimp
peste oraşul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare

cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei trag în mine din toate părţile, aproape fără încetare. Trag în mine, fără să ţintească, ştiind că exist şi că prin urmare trebuie să fiu omorât. M-am ghemuit pe fundul gropii cu genunchii la gură, cu mâinile peste cap. Camarazii mei sunt morţi, iar eu mi-am terminat muniţia... Nu îmi este frică. Simt doar o tristeţe imensă, ca atunci, în copilărie, când i-am zis mamă unei femei care punandu-mi un covrig în mână m-a mângâiat uşor pe păr.

Mike Hassel în Kosovo - drumul golgotei (1999)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iau o fâşie de realitate. O imagine, un cadru. Şi încep să-l trag de colţul din dreapta sus. Toată imaginea se deformează, trag din colţul opus, de marginile de sus, de jos ale cadrului. Realitatea e ca o cocă.

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o să-mi trimit iubirea
să sufle pe sub uşa ta
şi să te încălzească
strângându-te tandru
în braţe toată noaptea

o să-ţi şoptească poezii
la urechea ta muzicală
apoi o să te facă să râzi
fericită vei răspunde:
te iubesc! te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag de vene

până ajung unde trebuie
să ajungă dacă şi-ar propune
cu acele care le răscolesc
şi nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantaţie
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tuşă

o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial

liniile joacă şotron
imaginea prinde contur
în imaginaţia pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces

penelul făcut din mustăţile
marinarului eşuat într-un birt sătesc
prinde viaţă în faţa pânzei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La uşa mea

Cine eşti tu
Să-mi hoinăreşti prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ţi-am deschis eu uşa?
Nu-mi amintesc.

Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munţii
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.

Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
Si care val te-a răsturnat
In toamna cea târzie,
La uşa mea?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a prăjit creierul

în faţa unui monitor
mufat-cablat la unitatea
militară descompusă
în compartimente secrete
vizionând cursurile de risipire
personală a unui simplu poet
în care editorii trag
scoţând profit din mit
l-a prăjit fără uleiuri
esenţiale pentru un happy-end
risipit printre spasme şi dureri musculare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!