Te pui cu timpul?!
Cădelnița timpului
apare peste tot și nicăieri,
din când în când
se vede o umbră străvezie.
Zilele și lunile
au dispărut din calendar,
iar anii s-au schimbat.
stau și mă întreb,
unde sunt,
că nu se zărește
decât o ceață purpurie.
Într-un târziu aflu,
că acum este de mult.
Uite ce repede timpul s-a scurs!
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre schimbare sau poezii despre calendar
Citate similare
Trecut-au anii
Trecut-au anii,
Și duși au fost.
Am trecut și noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Și locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri și praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieții,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Și omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvășit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu știu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereții,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieții,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am și uitat, Ce înseamnă noțiunea timp,
Nu mai știm să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simțim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieții,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca și
Corăbiile pe mare
Își urmează calea,
Prin viață-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare așa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt și văd.
Trecut-au anii,
Viața s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-și amintească,
Momentele nefaste.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent, poezii despre nisip sau poezii despre naștere
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre boală
- poezii despre medicină
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre măgari
- poezii despre călărie
- poezii despre creștinism
Cântec în ceață
E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi să cânți
La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre munți, poezii despre frumusețe sau poezii despre Soare
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Și-mi plac colindele și Sântamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Și eu evoluând, între ele, Irod.
Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri și uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi aninată vuire.
Anii mei, lunile și zilele mele,
Frați și surori cu viața, cu amintirea
Merg către unde? Și vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vălurim timpul
vălurim timpul pe cupole de cer,
numărăm anii, lunile, zilele,
ne uităm, strâini, la lumile care pier
și rupem din calendar filele.
sleim toată viața fântânile,
de vis, de iubire, de dor,
precum odinioară zânele
sorbeau apă dintr-un izvor.
despicăm fulgerele în două,
peste visele noastre deșarte,
ne cuprinde bucuria când plouă
și ne zbatem între viață și moarte.
cu sângele răvășit de furtuni,
supuși, mușcați de-ndoieli ancestrale,
așteptăm să apară minuni
din cerurile noastre astrale.
eu niciodată nu pot ca să știu
cum noi am fost urziți din slavă
și vița ne-a dat sclipet viu,
ca să gustăm din propria otravă...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ploaie, poezii despre moarte, poezii despre iubire sau poezii despre dor
Joc târziu
Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut să-mi exprim părerea
asupra unora ce "nu trăiesc",
dar le provoacă altora durerea.
Ar trebui să-ncerc să-i înțeleg
să aflu cât au suferit în viață,
să îi ascult, iar apoi să dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.
Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
să-i fac să uite orice răzbunare,
să ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, să-și găsească alinare.
Îmi pare rău de ei când, într-un joc
vor după punct să-ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scapăt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre noroc, poezii despre jocuri, poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre gheață sau poezii despre durere
Fără motiv
în tot acest timp
noi nu am existat
destinul căuta variante
la mijlocul drumului
ai tras pe dreapta
ți-ai parcat dragostea
într-un trecut glorios
confortabil
fără să arunci o privire pe fereastră
zilele s-au scurs pe asfaltul rece
ca o ploaie nebună
chipul meu s-a șters
iar vocea femeii din umbră
a devenit clară
importantă
unică
mai rămâne să arzi
pagina unde m-ai descoperit
frumoasă
incredibilă
și cam atât
poți să ieși la lumină
eu mi-am prins umbra
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre lumină sau poezii despre femei
Mi-ai dispărut
Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre ritm, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre gânduri, poezii despre cunoaștere sau poezii despre culori
N-am de unde felinare
Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent
N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopți călare;
Parcă mi-au bătut în poartă
Morți bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă
Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre noapte, poezii despre lumânări, poezii despre furnici, poezii despre cruce sau poezii despre bătrânețe
Un destin înfrânt
Lacrimile curg șiroaie
Pe obraz la doi părinți,
Jale mare a cuprins
O comună-n Mehedinți.
Iosif era clasa a IX-a
La colegiul militar.
Destinul a fost prea crud
Și l-a dus într-un altar.
Mai erau câteva zile
Până să vină vacanța,
Când a fost recompensat
Șapte zile la Constanța.
Câștigase locu-ntâi
La religie-n concurs.
Ceasul vieții s-a oprit
Și zilele i s-au scurs.
Mare, de ce-ai fost haină?!
Tu l-ai luat dintre colegi,
Cu vraja l-ai încântat...
Ai vrut victimă s-alegi.
Venise întâia oară
Să-ți vadă valu-nspumat,
Iar tu, crudă ca o fiară,
L-ai prins și l-ai înecat.
De ce l-ai furat, cățea?
Tu, cu inima-ți spurcată,
Groapă de gunoi s-ajungi,
Apa să-ți fie secată!
Bocete răsună într-una,
Acum totul s-a pierdut.
Dar Tu, Doame, unde-ai fost
Când marea a făcut ce-a vrut?!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre vacanță, poezii despre câini sau poezii despre concursuri
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.
Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,
Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre rai
Noaptea de vară
Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ți iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.
Peste deal apare o stână,
Clopotul a răgușit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.
Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.
Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viața mea-i compusă
Să stau nopțile să scriu.
Cerul e-nvelit de stele,
Luna e lumina nopții
Eu petrec zilele grele
Parcă sunt în Vadul morții.
Visuri sincere și drepte,
Foarte multe am visat,
Xeny nu vrea să aștepte
Ea de mult s-a măritat.
Multe gânduri volburate,
Prin mintea mea au trecut,
Târziu, adormind pe spate
Sub stejarul ce-a crescut.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre întuneric sau poezii despre văi
Cu greu apare dimineața
Te-am așteptat de când mă știu
Mi-e teamă de-nserat, mă simt pustiu
Am tot sperat în seara asta să vorbim
Mă întreb dacă am mai putea să ne iubim
M-am tot gândit la anii ce-au trecut
La clipele de vis ce le-am pierdut
Și câte zile și câte nopți am irosit
Ce-a fost și ce-a rămas din ce-am iubit
Am așteptat înfrigurat în astă noapte
Să încercăm să mai vorbim în șoapte
Să ne-amintim ce mult ne-am adorat
Într-un trecut nu prea îndepărtat
Mi-am amintit de prima noastră întâlnire
Mai am și azi în suflet aceeași tresărire
Ai apărut târziu, era deja pe înserat
Mi-ai spus că ai întârziat, ceva nu s-a prea asortat...
În noapte clipele încet mai trec
Sunt parcă urmele lăsate de un melc
Așa se scurge încet în întuneric viața
Și fără de revers... apare dimineața
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre vorbire
Unde este?!!!!
Gustul de ambrozie
a unui poet
se vede atunci
când el nu se mai vede aici
în acel punct
ce numai apare pe file
zi de zi
exclamat după moarte
cu condeiul lui deasupra
dispărut
cu punct dedesubt
cu intrebarea celor a celor ce l-au negat
Unde este?!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de la capătul ploilor
zăbrele de apă
inconsistente se țes
într-o pânză din care s-au scurs
toate culorile
unde e doamne
al cincilea anotimp
și timpul
un păianjen de pământ
se risipește în oase
țesând
giulgiul alb de mătase și
despărțindu-mă de umbră...
umbra care nu mai sunt
mă petrece
fluturându-mi în urechi
șoapte de noapte
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre păianjeni, poezii despre apă sau poezii despre anotimpuri
Amintire cu haiduci
În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toți banii pentru țăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre haiducie, poezii despre cai, poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre păduri, poezii despre bani sau poezii despre amintiri
E toamnă iar...
Mai sunt trei file-n calendar
Și anu-i pe sfârșite
Zilele s-au scurtat deja
Și-s tot mai mohorâte...
E toamnă iar...
Și afară simt miros de crizanteme
Hai, vino-n parcul desfrunzit
Unde stăteam o vreme...
Hai vino iar, că te aștept
Iubire, nu te teme!
Nu mă lăsa, că nu e drept
Hai, vino, mai e vreme...
E tare grea singurătatea
Și viața-i tot mai grea
Când nici cei dragi nu te mai știu
Și uită a te vedea...
E tot mai tristă și mai goală
Viața mea acum
Ce poate să însemne oare:
Sfârșitul unui drum?!
poezie de Mariana Simionescu (2 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre singurătate sau poezii despre parcuri
Artista
Ești înger, demon și artistă,
Le joci pe toate magistral,
În viață ai rol de elitistă,
Să fii o divă, e banal.
Te aplaudăm de cum apari,
Chiar din culise, când repeți,
Păcat, prea repede dispari
Când trag cortina cei șireți.
Mă vor aproape, ca trofeu,
Cei din elită se mândresc,
Dar prompt îi paște un bufeu
Când despre viață le grăiesc.
Îmi vând talentul pe nimic,
Mă vor cu totul, temporar,
Accept când rolul e mai mic
Dar nu pot vinde și din har.
Artista-i zâmbet și întristare,
Nu știi nimic din viața ei,
Îți dă mai mult chiar decât are
Iar tu îi dai cât poți, când vrei.
Și uite așa se adună anii,
Artista mea își cară sacii,
N-au prea iubit-o gologanii;
Acum pe scena sunt cârmacii.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre talent, poezii despre mândrie sau poezii despre elitism
Speranță
Aștept demult să-mi treacă Dumnezeu la poartă,
Să-i spun c-am fost cuminte rău, o viață
Ce-am înșirat, necazuri, perlele pe-o ață
Și să-l întreb câte ceva despre a mea soartă.
Mi s-a încețoșat privirea în lungul așteptării,
Mă obosind de atâtea treceri, numărate
Până s-au scurs și numere și-au fost uitate,
Se răspândind pe rând în glodul așternut cărării.
Am auzit, că s-a oprit dintr-o întâmplare
La cineva și aș fi vrut să pot să știu
Cum să-l ademenesc, să-l am, cât nu-i târziu
Și cui să mă adresez... să-mi dea vreo aprobare.
Stau neclintit, cu pesimist crez în speranță
Că-mi va trimite un sol măcar, de ascultare
Și-l caut, când și când, prin case cu altare,
Să îl invit... să nu mă uite, ca pe-o zdreanță!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pesimism, poezii despre perle, poezii despre numere sau poezii despre Dumnezeu
Patria
O, patrie, tu curgi prin trupul meu,
când clipa-nstrăinării mă atinge,
și-n suflet îmi aprinde curcubeu
de gânduri care plâng numai cu sânge.
Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,
frumosu-ți chip a dispărut în ceață,
și tot ce în trecut părea firesc
la margine de amintiri îngheață.
Doar mărul de la poartă, înflorit,
revine peste vreme-n amintire,
de-atâtea ori în mine l-am primit
cu crengile-ncărcate în neștire!...
Dar se transformă-n piesă de album,
în crengi nu se zărește nici-o floare,
rămas uitat la margine de drum
se zbate-n pânza de beton si moare.
Trec zilele și parcă nu mai știu
ce rosturi m-au adus prin altă țară,
pe alt tărâm de unde-i prea târziu
norocul să-l desfid a doua oară.
Tu, patrie, la mine te gândești,
am consulat într-un oraș mai mare,
când merg acolo, vechile povești
le-aud curgând pe tristele culoare.
Compatrioți cu chipuri de oțel
și cu trădarea aduntată-n sânge
mă-ntâmpină și îmi vorbesc la fel,
când inima de doruri mi se frânge.
Sunt tot așa nătângi, cum îi știam,
nepăsători, cu vorba lor lemnoasă,
iar uneori mă-ntreabă de vreun neam
care-ar putea să-i sprijine pe-acasă.
De-acolo plec cu sufletul rănit
gândind că n-o să mă întorc vreodată,
nu este-acela locul potrivit
unde să-ntrebi de mumă sau de tată.
Stau seara-n fața mesei gânditor,
dar dorul meu rămâne pe afară...!
O, patrie, și prea iubit popor,
e dorul care zboară către țară!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie sau poezii despre trup și suflet