Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poeților prețioși

La revedere, mânuțe delicate!
Săpunele parfumate, rămas bun!
Mă îndrept spre ținuturi îndepărtate
C-un echipaj de groază, puțin nebun.

Vă urăm noroc, minți parfumate,
Eu și-alde Dago Joe din echipaj,
Și alți indivizi cu capete pătrate
Rânind pe covertă-al ninsorilor bandaj

Sau zbierând pe arboradă. Mânuțe delicate,
Ajunge vocea noastră acolo, în saloane?
Se-aud cântăreții de pe teugă, voci înalte
Luându-se la harță cu luna vrăjitoare?

"Se-apropie vijelia-n bordul dinspre vânt "
Urlă nostromul, "Sus! Sus pe vergă, zbori!"
Simți cum se umflă oceanul, cum își ia avânt
Și se-nalță agățându-se de nori!

Apa, neagră, plânge fără încetare
Și vântul izbește berbecii mării de bordaj,
Iar cliperul zălud țopăie-n vâltoare
Pe melodiile cântate de-echipaj.

Pentru mine poezia-i mișcare, tremur,
Ruliul – trăsnet, o lumină mare,
Iar plesnetul talazului – cutremur,
Când etrava plonjează, pescăruș, în mare.

Păzea, eu nu-s scriitor finuț și parfumat!
Mai degrabă-s soiul cel rău, un derbedeu,
Adică un terchea-berchea, cap pătrat...
Dar, așa fiind, har Domnului, eu sunt eu!


*** Dago Joe a fost fiul unui tată sicilian și al unei mame mulatre și, se spune, avea cele mai rele caracteristici ale ambelor rase. În general, termenul este folosit în mod peiorativ atunci când vine vorba de indivizi de origine italiană, spaniolă sau portugheză.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Flotila de baleniere

În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare –
Și lumea se-ngrămădea pe cheu și saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.

Pentru că erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN
(O, vântul dinspre țărm bătea spre mare!)
Și POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare,
A ieșit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.

Erau acolo Jack din Grosmont și Tom din Staith,
(O, vântul dinspre țărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos – și mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.

Willy-al meu m-a sărutat în fața tuturor
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Willy-al meu a urcat ultimul la bord
Și și-a fluturat bereta spre mine la plecare.

Și astfel au plecat din port, lăsând uscatu-n urmă,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Deja vedeam parcă gheața sub etrava navei lor
Și sloiurile-n derivă prin frigul nopților polare.

Treceau luni de zile și soseau alte și-alte luni de zile,
Și vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Și de multe ori mama-n nopțile furtunoase
Plângea cu mine – curgeau lacrimi, multe și amare.

Dar când, în septembrie,-a urcat pe cer luna plină,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat,
Flotila balenierelor noastre – fericită sărbătoare –
S-a întors acasă din mările nordului înghețat.

Oamenii s-au strâns pe cheu și le-au întâmpinat,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat;
De la orologiul primăriei și până la farul de pe dig
O mulțime de popor aplauda neîncetat.

Le-am văzut din vârful scărilor vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat
Și valurile dansau vesel sub bompresurile lor,
Și-n bordul de sub vânt fulguia talazul înspumat.

Le-am văzut de lângă scările vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat;
Și nava din fruntea flotilei noastre de baleniere
Tocmai dubla farul*, cu pavoazul cel mare ridicat.

O, erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN!
(Vântul dinspre mare bătea încă spre uscat ),
Se vedeau, roșii, velele lui POLLY DIN SLEIGHTS –
Și întregul echipaj era pe punte adunat.

Încet-încet toate-au depășit farul de intrare,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat –
Și, la dane acostate, și-au găsit odihna-n port,
Lungul lor voiaj odată terminat.

Dar unde, vai, unde-i oare MARY JANE,
Vântul bătea dinspre mare spre uscat!
Mulți, își strângeau acum iubita-n brațe...
Pe mine iubitul de când nu m-a-mbrățișat?

Of, spuneți-mi unde-i MARY JANE,
Acum, iată, vântul bate dinspre mare spre uscat!
"Mary Jane cu întregul echipaj
În largul oceanului s-a scufundat!"

Duceți-mă acasă la scumpa mea mamă,
Deși vântul bate dinspre mare spre uscat;
Niciun talaz nu-mi va lovi iubitul,
Făr-a se izbi întâi de sufletu-mi înfrigurat!

Duceți-mă acasă, căci de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă vântul bate dinspre mare spre uscat;
Willy-al meu zace în abisurile morții,
Dar inima lui bate în pieptul meu ca altădat'.

* A dubla farul – nava, în marșul ei, ajungând la travers de far (farul aflându-se într-o direcție perpendiculară pe axa longitudinală a navei).

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie să simți în tine excedentele de vis ale propriei tale epoci și teroarea ei pentru a avea ceva de spus ca intelectual contemporan. Vorbim, într-o oarecare măsură, fiind încărcați de uimire și de groază sau, mai general, de potențialele extatice ale propriei noastre epoci. Nu avem alte mandate. Ca scriitori de astăzi, noi nu suntem investiți de un zeu sau de un rege. Nu suntem curierii absolutului, ci niște indivizi care auzim exploziile din vremea noastră. Cu acest mandat se prezintă astăzi scriitorul în fața publicului său și, ca regulă generală, nu e vorba decât de "propria sa experiență". Aceasta poate să fie și ea un puternic expeditor atunci când își aduce mărturia asupra monstruosului.

în Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Zelul fata de Dumnezeu. Despre lupta celor trei monoteisme" de Peter Sloterdijk este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -23.12- 13.99 lei.

Toate-s în ordine

În inimă-mi pâlpâie-o durere – nu știu de unde vine,
E ceva legat de mare, de cerul nopților senine
Sau poate de o stea, oricum, cam de așa ceva;
Poate de vârtejul fulgilor de nea, de vântul care-i va împrăștia

Sau de tangajul și de ruliul unui velier pe mare,
Care, evadat din acvatoriul portuar, se pierde-n zare
Luând dis-de-dimineață cap compas spre-ncețoșatul vest,
Cu velele zburător și rândunică-n așteptarea unui zbor celest;

Se-aude parc-o caterincă schițând vioi o melodie,
Un cor de voci îndepărtate, un tremolo de bucurie;
În aer intervine-un fior de frig, ca atunci când, senzorial,
Te-apropii de-un iceberg înalt cât catargul principal;

E-un scârțâit de greement în noapte ca un plâns,
Scos de-o scoabă, de pânzele-ntinse sau de școtele legate strâns.
O, Doamne! Aș da tot ce am ca să plutesc din nou
Pe marea cu vânturi mari, cu ninsori bătându-mi în hublou,

S-aud în noapte, clar, acel strigăt pe-oceanul luminat de vele,
"Toate-s în ordine, iar luminile de poziție strălucesc ca niște stele!"

poezie de din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Om în mare

Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar și sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu fețele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei și scârțâitul bărcii de salvare,
Atunci ai ști ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.

Iar dacă n-ai auzit, și numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ți lovește hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbește ploaia-n miezul nopții sau lapovița iernilor grele.

E un pat gol sub teugă; am împărțit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb așternut,
Se leagănă pe valuri încoace și-ncolo, îmbrățișând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra și cu sumedenii de pești dedesuptu-i.

Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinărești; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aș fi-nghețat, desculț, dacă el mai surâdea azi pe punte.

Nava a tras la dană-n port, iar voiajul a devenit deja trecut;
Am făcut și-am tăiat cărțile, sorții vor face alesul cunoscut;
Eu trebuie să-i duc soției vestea... vestea... eu sunt cel care...
PEȘTII... ȘI PĂSĂRILE... ȘI OMUL EI ÎN MARE!

poezie de din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Zilele bătrânelor clipere*

Am navigat pe vremea cliperelor –
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;

Și velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt –
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.

Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-și zurbagiul echipaj.

Le văd râsul pe fețele arse și păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloții care,
Agățați de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinărești sălbatice, fermecătoare.

Oh, valurile mării rostogolindu-se pe punți
În vreme ce noi tragem, strânși mănunchi,
De școte* cu obrajii biciuiți de rafalele furtunii,
Cu cizmele pline de apă până la genunchi,

Cu funiile trupului și sufletului în jurul
Mijlocului nostru temeinic petrecute,
În timp ce nostromul urlă precum tunetul,
"Crăpa-v-ar ochii! Asigurați sartul! Iute!"

Am scos cu tecile cuțitelor marinărești
Din crăpăturile de pe covertă și bordaj
Târâtoarele-aruncate de talazurile mării
Și-am făcut din ele tocană pentru echipaj;

Încolțiți permanent de foame,
Înghesuiam în noi cât puteam chisăliță
De pesmeți 'Dandy-funk' and 'Spotted Harry',*
Îndulcită cu zahăr brun, o linguriță.

Am navigat în volte-naintea vijeliei
Din clocotul Latitudinilor Hohotitoare,*
Ne-am bălăcit tândălind la tropice
Unde-i iadul însuși a soarelui dogoare!

Pe-un nenorocit de viscol dușmănos
Am înfruntat înghețați bocnă bătrânul Cap Horn;
Și-am făcut cu mâna Olandezului Zburător*,
Zdrențelor lui de vele și, frânt, arborelui artimon.


* Clipere (clippers) – Celebre nave comerciale cu pânze din secolul al XIX lea a căror capacitate de transport marfă era sacrificată în favoarea vitezei. Inițial au fost destinate comerțului cu țările din Extremul Orient (ceai, opium, mirodenii, pasageri, servicii poștale). Numele vine de la verbul "clip", a călători repede, ca un șoim. Având un coeficient prismatic foarte bun, navigau, în general, cu peste 16 noduri (cca 30 km/oră), Sovereign of the Seas atingând recordul de 22 de noduri (cca 41 km/oră).

* Școt㠖 saulă sau parâmă destinată pentru a manevra colțul de jos al unei vele

* Dandy-funk – un fel de desert mâncat pe mare, o prăjitură sau biscuiți copți în untură.

* Latitudinile Hohotitoare sau Vânturile Urlătoare (Roaring Forties) – vânturile din zonele cuprinse între latitudinile de 40°S, respectiv de 50° S.

* Olandezul zburător ( Flying Dutchman ) – o navă fantomă legendară, blestemată să navigheze veșnic pe oceane, fără a putea ajunge într-un port și fără să atingă vreodată uscatul. Potrivit legendei, vasul poate fi observat de departe, învăluit în ceață sau emanând o lumină spectrală. În tradiția breslei navigatorilor vederea acestei nave nălucă este semnul prevestitor al unei iminente și nefericite fatalități.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jerry (izbucnește în lacrimi): Of, de ce oare m-am lăsat convins?
Joe: Cum de mai vorbești cu mine despre asta?
Jerry: Nu prea-mi miroase bine treaba asta.
Joe: Haide, fii serios! Ce anume te îngrijorează? Vei avea multă vreme slujba asta.
Jerry: Și dacă nu?
Joe: Jerry, băiatule, de ce ești așa pesimist? Să spunem că te-ar lovi un camion. Sau că pică bursa. Sau că Mary Pickford divorțează de Douglas Fairbanks. Sau că Dodgers vor pleca din Brooklyn!
Jerry (observă la masa alăturată insigna unui agent sub acoperire): Joe...?
Joe: Sau că lacul Michigan se va umfla.
Jerry: Nu te uita acum, dar să știi că tot orașul e sub apă!

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Norma Desmond: Ziceai că ești scriitor.
Joe Gillis: De ce?
Norma Desmond: Ești sau nu ești?
Joe Gillis: Așa scrie pe ecuson.
Norma Desmond: Și n-ai scris scenarii de film, nu?
Joe Gillis: Ba sigur că da. Vrei o listă?
Norma Desmond: Vreau să te rog ceva. Vino aici.
Joe Gillis: Ultimul a fost cel despre Dust Bowl. N-ai cum să-ți dai seama pentru că în momentul când a fost proiectat, toată chestia se desfășura pe o șalupă torpiloare.

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă și aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparație cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun și eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine și rău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șobolan pe navă

Cum ț'ar plăcea să fii șobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locșor numai al tău de care să îți spânzuri fesul?
Cu picioarele desculțe, umede și înghețate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?

Cum ț'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbușă, iar uraganul te izbește cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaș corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ți înlemnește mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?

Cum ț'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la țărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ținându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriți-vă, nu le stați prin preajmă nicidecum!"
Cum ț'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinărești, triste de moarte,

Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?

Cum ț'ar plăcea să-ți vezi cochipierul, căzut în valuri, înecat,
În tip ce nava zburdă cu vânt din pupa către Extremul Orient?
S-auzi, "Salvați-mă! Ajutor, Doamne!", știind că nu poate fi salvat?
Cum ț'ar plăcea s-auzi "Om la apă!",-n acel cumplit eveniment?!

Mi-accept soarta! Voi fi șobolan la bordul unui velier, pe mare!
Iată, înalț velele și-mi iau adio de la cei dragi, fluturând bereta!
La bord! Niciun marinar nu știe când îi va veni și lui ora-aceea mare,
Acolo unde-n vântul nopții poate moartea-și ascute-acum rașcheta.

A mea să fie marea! Din inimă-i mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru fiecare val care se-nalță și se sparge înspumând teuga,
Fericit că respir și că am două mâini care trudesc din greu;
Voi fi, în numele Domnului, omul mării! Ăsta mi-i crezul și asta ruga!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia că domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreun㠖 zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trotuarele iadului

"Odată debarcat, la Liverpool, voi încasa leafa
Și-i voi spune-adio mării;
Voi curta o fată, la nunta mea va răsuna vesel harfa –
Și-o să m-aciuez colea, pe-o vale verde-a țării;

N-o să-l mai ispitesc pe Davy Jones* din apele sărate,
Iar rechinii n-or să-mi aibă ciolanele pe lista de bucate,
O să crap pietre sau o să-mi întemeiez o fermă de lactate,
Sau o să fac comerț cu lichioruri parfumate";
Așa a zis.

La Liverpool au remorcat vechitura și-au acostat la dană,
Iar casierul a plătit întregul echipaj;
Billy a-ncasat banii, iar banii-au dispărut într-o noapte de hârjoană
Când el a fost regele tavernei, eroul adulat de anturaj –

A curs rom pentru Poll, rom pentru Nan, gin pentru Jolly Jack;
După o săptămână s-a îmbarcat iarăși, parpalec;
A cerșit o saltea, a făcut rost de-o bucățică de sac, un petec
Pe care să-și întindă oasele când nu era de cart și... de mult curaj.
Așa a fost.

* "Davy Jone's Locker" ( "Cufărul lui Davy Jones") este o metaforă pentru fundul mării, ținutul epavelor și al celor morți pe mare, Davy Jones fiind un fel de diavol al mării asociat cu moartea prin înecare.

poezie de din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător clandestin

M-am furișat în iarna aceea ploioasă pe scara de bord,
Noaptea târziu, pe-o beznă neagră ca păcatul;
Se auzeau doar sâsâiturile stropilor de ploaie și parâmelor,
Care țineau nava legată de colții babalelor, oftatul.

A părăsit portul înainte de ivirea zorilor, iar seara
M-a găsit înghețat sub velele de rezervă pe coverta pustie.
temeam că, odată descoperit, mă vor arunca-n mare –
Corabia tremura toată și plonja-n valuri până la copastie.

Apoi, m-am strecurat afară. Îmbarcam apă-n bordul de sub vânt.
În prova, o goeletă se-ndrepta iute spre țărm, nerăbdătoare;
Delfinii săreau în jurul ei făcând fel de fel de gimbușlucuri,
Iar stelele coborau de pe cer s-atingă verga arborelui cel mare.

"De trei ori ura!" au strigat, li se-auzeau vocile sonore –
Și, deodată,-au răsunat bătăi de clopot iuți și persistente;
Apoi muzica s-a stins, amestecându-se cu zgomotele mării,
Iar ea a dispărut în aplauzele hulei de fund luminescente.

Atunci s-a trezit în mine-un sentiment necunoscut...
De uimire-am înlemnit. De parcă marea și valul călător
Sau velele rândunică, zburând în vântul nopții,
-nvăluiau în magia unui vis straniu și fermecător.

Vârfurile catargelor dansau. Carul Mare,-n lumina nordului,
Atârna diamante scumpe pe niște vele alb-spectrale.
Apele-ntunecate fremătau, iar cliperul respira adânc,
Mângâind oceanul cu carena, tremurând de încântare;

Asta s-a întâmplat demult – prima mea noapte pe mare –
Acum, bătrân, zilele mele de navigație-s sub bolta altui cer.
Iar eu aștept aici zi de zi, aștept cu răbdare
Până vor străluci iarăși deasupra capului meu velele gabier.

Va fi, știu bine,-un debarcader acolo unde mă voi duce,
Va fi și-o scară de bord acolo anume pentru cei ca mine;
Vor fi acolo, așteptându-mă, niște pacheboturi înalte;
Vor fi multe nave pe marea etern㠖 zvelte ca niște balerine!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avionul

Ai aripi de vultur și-ți place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ți-e cerul albastru de sus
Iubești răsăritul, ești trist la apus.

Ești iute ca vântul cel veșnic grăbit
Sclipești ca un fulger din neguri ieșit
Și ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câștigi.

Ți-e mare curajul să zbori în văzduh
Privești omenirea de parcă ești duh
Și munții semeți te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru și liber te crezi
Mai vine și vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer ești plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât să fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

William Parrsih (mergând pe un trotuar aglomerat): Știi, m-am tot gândit. Dacă tu ești aici și ești așa ocupat, cum iți faci treaba în altă parte?
Joe Black: În timp ce te bărbiereai de dimineață, nu doar te bărbiereai, nu?
William Parish: Ce vrei să spui?
Joe Black: Îți făceai planuri, luai decizii, nu?
William Parrish: Da, cred că da.
Joe Black: Deci, înțelegi ce vreau să spun. În timp ce o parte din tine face ceva, o altă parte se gândește la altceva, poate chiar la problemele de la serviciu. Nu-i așa?
William Parrish: Desigur.
Joe Black: Atunci ai înțeles ideea. Felicitări Bill. Acum înmulțește cu infinit, gândește-te la eternitate și de abia atunci vei avea o idee vagă despre ceea ce-ți vorbesc. (Bill se oprește, Joe continuă să meargă, Bill îl trage pe Joe de braț și astfel evită să fie lovit de o mașină... din nou).

replici din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black
Adăugat de Loredana MateiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Vis de paradis

Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aș fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezești dintr-o visare...

De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.

Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.

Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!

Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La revedere, mamă, la revedere, tată!

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creștin.

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
să vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.

iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la țintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
și liniștea cu clopote să bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări că e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt neinventat

Pentru ce simt eu – nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.

Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
Cu alte minți și ignorând momente,
Ce-ademeneau în jurul meu trei universuri:
Al meu, al ei și cel comun pierdut prin multe sensuri.

Ah, și cât e de frumos s-o știi numai pe una...
Când alergi cu ea, ținând-o strâns de mână,
Când ea te-nvață a doua oară, având pe cap cunună,
Să te săruți cu ochii-nchiși, ca la-nceput – sub clar de lună,
Să simți plăceri sub degete durute,
Să guști trupesc atunci când buzele stau mute.
Și e superb să poți visa în doi pe-aceeași undă,
Să ai ce n-ai putea avea, să o cuprinzi și să te pătrundă,
Să dai ce ai și tot să nu-ți ajungă..
E minunat s-o vezi lucind șio vezi cuminte,
S-o simți indiferentă, s-o simți cum se aprinde,
S-o vezi nebun, s-o simți cum pleacă,
o atingi, iar pielea ei să-ți cucerească porii,
Să-ntinzi mâna în sus și să cutreieri norii...

Ce simt eu e vis nestingherit.
E vechiul nou cu soare-acoperit.
E-un zbor plăpând ce-atinge orice strună
A unei voci ce-n șoaptă doar răsună.

Pentru ce simt eu – nu s-a inventat cuvânt.

poezie de (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru JomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prințesa Ann: Îmi puteți spune, vă rog, unde mă aflu?
Joe Bradley: Ei, bine, acesta este ceea e în mod cât se poate de hilar este cunoscut drept apartamentul meu.
Prințesa Ann: M-ați adus aici cu forța?
Joe Bradley: Nu, nu. Dimpotrivă.
Prințesa Ann: Am fost singură aici toată noaptea?
Joe Bradley: Dacă nu mă luați în considerare, atunci da.
Prințesa Ann: Așadar, mi-am petrecut noaptea aici – cu dumneavoastră?
Joe Bradley: Păi, ăăă, eu nu aș folosi chiar aceste cuvinte, dar, dintr-un anumit punct de vedere, da.
Prințesa Ann (zâmbind larg): Încântată de cunoștință. (Își întinde mâna pentru a da mâna cu el.)
Joe Bradley: Asemenea.
Prințesa Ann: Și dumneavoastră sunteți...?
Joe Bradley: Bradley. Joe Bradley.
Prințesa Ann: bucur.
Joe Bradley: Nici nu știți cât de mult mă bucur eu să vă cunosc.
Prințesa Ann: Puteți lua loc.
Joe Bradley (stând pe pat): mulțumesc mult. Dumneavoastră cum vă numiți?
Prințesa Ann: Îmi puteți spune Anya.

replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook