Inventarul întunericului

Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaştelor
Şi cadavre putrezind singure
În nopţi fără lună

Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Şi lumânări fierbinţi pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii

Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Şi care se tânguie ca un ochi în podea
În nopţi fără lună

Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Şi prieteni veninoşi ca şopârlele-n aşteptare
În întunecimea lunii

Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Şi fiare ruginind voioase ca nişte pierde-vară
În nopţi fără lună

Prin speranţe şi prin uragane
Cu pleoape care răsună şi cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii

Mai e aerul greu al cămăşilor de noapte uzate
Agăţate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopţi fără lună

poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aiurea

Sunt zile când am inspiraţie cruntă
Şi hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Şi lacrima-i albă de sare

Mai sunt şi senine cu cerul albastru
Şi eu- lângă propriul soare
Dar sunt şi în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare

Şi nopţi încă sunt sfâşiate de lună
Şi nopţi fără ea, dar cu stele
Şi sunt liniştite şi sunt cu furtună
Şi toate le ştiu ale mele

Din starea suavă de zi şi de noapte
Din gri de nuanţă nocivă
Se naşte poemul cireşelor coapte
Şi lirica mea cognitivă...

poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă

mi-e toamnă
în toamna mea
şi pielea ridată
scorţoasă
şi ora pare grăbită
zarea tot mai ceţoasă...

mă doare privirea
de-atâta pustiu
drumuri se-adună
într-unul
rătăcitor să-i fiu
în nopţi fără de lună
fără de lună...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

nopţi fără lună –
o găsesc printre molizi
fără s-o caut

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce mai semăn?

priveşte-mă
sunt grija părintească
am fost un munte
de iubire
în care prunci să crească
în nopţi cu vise
şi dimineţi cu soare
o viaţă de copil
din care dragostea
nicicând nu moare

strivită-n lăcomii
şi goană după bani
cu prunci
de care azi mă despart ani
sunt doar o umbră
fără de seri
şi fără dimineţi
în care prunci mai mor
curmându-şi vieţi
cuprinşi de disperare
şi de dor

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Australia

sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
şi visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...

numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
şi nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertăţii...
şi zi şi noapte, şi noapte şi zi...
suflet de vis împlinit voi fi mereu!
albastru de Australia...
curat, rostind iubire de oameni!
secret universal, ţesut misterios
de un păianjen creator,
unind viaţă cu viaţă...
într-o carapace infinită...

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variante pe ales

Sunt zile în care viaţa mi se pare o povară
Şi sunt nopţi în care timpul mi se pare infinit
Dimineţi în care trupul mi se pare ca o gară
Seri în care sufletul mi se pare tren grăbit.

Călător stingher prin lume fără nici un crezământ
Fără nici un fel de rude, nu prieteni, ţară neam
Ar mai fi ca variante Dumnezeu şi un mormânt
Am de-ales, nu mă pot plânge precum alteori plângeam

Voi vota să mor, probabil sau să merg la Dumnezeu
Am atâtea variante că nu le mai ştiu nici eu.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinicie cu fluturi de lumină

Luna a secerat ogorul de zăpadă.

Fără putinţă de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolaţie.

Cu buzele fierbinţi
întinse după fluturii plăpânzi
– care ne aduceau din ce în ce mai aproape –
în cuvinte puţine
şi foame infinită
în respiraţia sângelui,
am învăţat să fim.

Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligaţii contractuale,
dar...
un mult prea subit eden sufletesc!

Din ce în ce mai adevărat şi mai frig
în necuvintele noastre,
din ce în ce mai multe nopţi
pentru lumina ta;
şi din ce în ce mai apăsate.

Mai presus de lună,
şansa regăsirii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

nopţi fără lună -
farul din depărtare
reper pentru inimi

haiku de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla

din nopţi fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparenţele sub urzeala clară
a lunii, în zori simţi
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
şi se iţi o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub clarul de lună

sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulţumire
am strâns în suflet bucurii şi necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.

fericiri din tinereţe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopţi la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.

am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
şi mi-am păzit credinţa de furtună.

sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristeţe noaptea sub clar de lună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu aşteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc şi mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorinţelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarăşii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopţi de-a rândul în singurătate

încă nu ştiu ce sunt stelele, dar ştiu că toţi oamenii frumoşi
ne privesc din adâncul nopţilor şi ne veghează

poate, cândva, voi fi şi eu o stea...
poate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea nopţi

am stat cu capul în piept
şi-am auzit copilul din mine
crescând singur înconjurat
de-o lume haină ce avea rolul
să mă facă să nu mai cresc
eram un atom perfect uitat
printre ceilalţi atomi în noapte

creşteam în vânt fără un motiv
noaptea mă luam iar în braţe
eram veşnicul copil care luptă
şi-au trecut atâtea nopţi numai
cu zâmbetul curat de copil
umblam prin lume ca-un erou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

nopţi fără lună -
farul din depărtare
ghidează nave

haiku de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără tine

Doamne, sunt străin de mine
Când în oase bate vântul,
Când pe calea fericirii
Pierd afurisind cuvântul.

Sunt un strop din galaxie
Plin de găuri încercate,
Inima mea visătoare
E mister plin de păcate?

Sunt ca turla părăsită
De luceferi credincioşi
Şi-s strivit în nopţi cu lună
Doar de ochii ei frumoşi.

Pleoape puse-n mângâierea
Lumii cu bătăi de vânt
Izvorăsc din vraja vieţii,
Ea mi-i floare pe pământ!

Inima mi-i o scânteie,
Chiar de sunt străin în mine,
Bate vântu-n oase rupte
Şi poemu-i fără tine!

Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt nopţi

Mai sunt nopţi, mai sunt şi zile,
Săptămâni de chihlimbar,
Pulbere, amnar, fitile
Şi dăm foc iubirii, iar.

Strâng în palmă, încă, sânul
Şi din sfârcuri sorb plăceri,
Răvăşind sălbatici, fânul,
Cu adâncuri de tăceri.

Lăcrimează-n noapte, cerul,
Despletite stele... ard,
Neputinţa şi-austerul
Unui trai... şi-aşa... bastard.

Mai sunt ore... şi minute,
Clipe gri, nebuni şi zmei
Ce nu vor să se îmbete
Cu parfum din flori de tei

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni se tem de cele mai neînsemnate lucruri, le prevăd, le simt; şi acelaşi om care poate petrece zile şi nopţi turbat şi disperat că a pierdut o funcţie sau pentru vreo ofensă imaginară adusă onoarei sale este tot acela care va pierde totul prin moarte, fără să se neliniştească şi fără, să se tulbure.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

nopţi fără lună –
bunica schimbă din nou
fitilul lămpii

haiku de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!