Pe linia aia obturată

se înghesuia un ultim vagon
era de-o seamă cu el
s-a târât până la marginea
oraşului chior de somn
troncănea la fiecare îmbinare
de linie aruncată direct pe pământ
nu înţelegea cine l-a convins să urce
şi se simţea jupuit de vlagă
când a ales să stea pe scaunul tare
lipsit de burete sau muşama
linia se vedea pe geamul cu muşte
mari şi neaşteptat de negre
strivite cu blândă lentoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea

că era sâmbătă şi dragostea
se afla la un capăt de drum
deliram
nebuni din motive de stea piti
că a intrat în recesiune
te-am vi
sat cu magnolii înflorite
la marginea iernii
zborul
era delir şi femeia iubită
tăia mâini cu cratime
sau cine
mai ştie ce fluturi a băut
fără ca ea să zboare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-a privit cu ochii

aceia mari şi s-a simţit
vinovat pentru ceea ce nu făcuse
ochii neobişnuiţi de mari
intrau în creier prin ochii lui
sfredeleau adn-ul pupilele
gri închis şi asta l-a înfricoşat
fiindcă ştia că nu e pe măsura
acelei încrederi care-i citea
gândurile de om obişnuit
simţea că va veni un moment
în care o va dezamăgi
chiar dacă şi-ar muta privirea
în altă parte
ochii aceia mari au analizat tot
se simţea împovărat
îi venea să fugă cât mai departe
să-şi găsească un ungher întunecat
a simţit lacrimile cum îi udă
obrajii şi se scurg pe podeaua
din dormitorul imens

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmă alerga

fără să facă zgomot şi se vedea
semiîntunericul era până la brâu
lingea apa rece de spuneai că are
o sete diabetică care îşi făcuse
un fel de culcuş în gura lui ştirbă
simţea ruşinea cum a trecut prin
corpul lui slab uitat de ani
uneori limpăia câteva glume sau
un sirop verbal îngrozitor de fals

în timp ce alerga o luase pe drum
ocolit de lumina felinarelor
ajunsese într-o hală de procesat
idei extravagante agăţate pe ultimul
vagon de dormit de tablă ruginită
în timp ce vântul şuiera în locul
locomotivei trase de dulăii albi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

plutesc peste marea
calmă-n seara asta
luminată de-o lună plină
la ora mareelor mari
bat la geamul tău

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai o chitanţă

pentru fiecare linie trasă cu penelul
pe tabloul general principal al vieţii
am umplut buzunarele cu hârtii
strânse util pentru umplerea lui
aş fi cârcotaş dacă n-aş recunoaşte
valoarea după chitanţele scrise şi
tăiate de lângă cotorul cu serie pierdută
fiecare linie este socotită cu atenţie
nimeni nu întreabă cine se foloseşte
de ea scapi cu altă linie care o acoperă
în ceasuri grele de noapte duşmănoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul gonea rece

pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schiţau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzişul lor
burniţa măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
şi apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în faţa televizorului protejaţi de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia şi simţea tristeţea
deznădejdea
fugea şi plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simţea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când loveşte pământul
era un glock de 9 milimetri
se simţea vlăguită şi nu reuşea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-şi amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum şi-a spus: sunt o fantomă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

E trist, dar ăsta-i adevărul:
Ea l-a convins să muşte mărul,
Schimbându-i omenirii sensul!
(În rai deci s-a născut consensul!)

epigramă de Florina Dinescu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea buretelui

de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox şi aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
şi asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculiţe pe el
să se-nmulţească prin miceliu
era plin de melamină şi spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcatul maşinii

oricât de luxoasă dăunează aerului
care intră iese pe geamul larg deschis
din motiv de aerisire de dimineaţă
tragi un gât de gaz de ţeavă de eşapament
original te ameţeşte din loc în loc
din cauza trotuarelor care adăpostesc
maşini din ce în ce mai moderne
trase direct în fereastra ta şi mâine
te întrebi dacă nu va reuşi cineva
să urce bolidul pe pervazul tău alb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o personalitate

dublă în exuberanţa universului cu puteri
infime zămislit în mări albastre
unul era pictor, celălalt era poet
pictorul arunca pe masă manuscrisul
poetului în cel mai bun caz înălţând
nepăsător din umerii puternici
nu înţelegea speculaţiile de cuvinte
pictorul nu-l înţelegea pe poet, poetul
nu-l înţelegea pe pictor şi considera
pictura o artă întâmplătoare
şi puteai ajunge celebru după ce plecai
pe lumea cealaltă şi dacă treceai
prin ochii unui miliardar excentric
aceste nepotriviri vizibile trebuiau
să fie strânse într-o singură persoană

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul

nu circulă pe linia asta
de un sfert de secol
îşi aprinde un carpaţi
după ce i-a rupt filtru
el a fumat întotdeauna
carpaţi fără
şi aşteaptă în fiecare seară tramvaiul
ar putea să se urce în altul
pe altă linie
dar poate lipsi de la întâlnire?
şi-i păcat să n-o vadă
măcar câteva minute
după un sfert de secol
lumina îl înconjoară pe banca aia
din staţia dezafectată
se uită la ceasul lui popeda
îngălbenit de trecerea anilor
e ruginit ca şi el
aprinde al doilea carpaţi
cu filtru rupt
o umbră îl întreabă cât e ora
nu vrea să vorbească cu străinii
se aglomerează staţia
toate arătările venite aşteaptă
tramvaiul care nu mai trece pe acolo
două umbre tinere se jură că vor face plângere
pentru întârziere o să ajungă sus
la conducere o să fie sesizarea

umbrele l-au părăsit repede
după ce şi-a terminat pachetul de carpaţi
s-a convins că tramvaiul
nu o să vină nici azi
ridică din umeri de neputinţă
o să-l aştepte şi mâine
şi poimâine şi peste trei zile
poate o să vină într-o zi
el o să fie prezent

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei în noapte

Era o seară cum puţine-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiţi, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost.

Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei
puteai vedea sclipind pe apa lui
ieşind albastre, uneori... verzui,
din ochii noştri –mai ales ai mei!-

Trăgeam la vâsle iute, covârşit
de nerăbdarea unui sentiment
ce depăşise pragul transcendent,
căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.

Chiar lacul liniştit simţea ceva,
când barca noastră,-n fine, s-a oprit,
şi a uitat şi somn, şi picotit,
când tot ne legăna... ne legăna...

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

înşir capcane

frumos pictate în tempera
le las până se agaţă un vers
meşteşugit cu şoapte fermecate
pe marginea universului vibrează
pândesc din fotoliul meu topit
în plictiseala de nedescifrat
rămân să vânzolesc culorile
busculate pe şevalet în lumina
chioară strecurată prin geamul
mâzgălit cu valuri de cuvinte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o să mă aştepţi
o să mă cauţi
vei tresări
la fiecare foşnet de frunză
şi eu o să vin mai târziu
când clipa o să ardă
la geamul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta era Babilonul - o îmbinare de grandoare şi mizerie, de bogăţie ameţitoare şi sărăcie deplorabilă, toate trăind sub zidurile de apărare ale oraşului.

George S. Clason în Cel mai bogat om din Babilon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vrut

să se sinucidă după noaptea
de amor demenţial
dar nu avea toate armele la el
şi asta îi dădea de gândit
i-a rămas în minte piciorul frumos
buzele aveau gustul sânilor
mici şi tari ca două piersici
a ridicat pistolul la tâmplă
de mai multe ori în ziua aceea
nu era ruleta rusească
în butoiaş avea toate cartuşele
zâmbetul ei l-a făcut să renunţe
de fiecare dată apărea surâsul
putea să încerce şi altceva
cuţitul era un satâr
se vedea într-un film horror
stupid pentru gusturile fine
sau o cianură pentru un surâs
amar şi mortal
dar era prea poliţist

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau să nu văd

gâsca la braţ cu vuitton
sau prada plină de firimituri
de pâine neagră
vin am de gând să beau
să văd cum se risipeşte
blânda lentoare a fetelor
veveriţă pe post de orice
în haine gucci de culoarea
oului care le avantajează
scot în evidenţă pleoapele
smulse cu fulgi cu tot
din cizmuliţele versace
trec la rachiu şi mă simt
dat jos de pe gard
unde mi-am întins pielea la soare
alături de-o şopârliţă
care s-a lepădat de rochia chanel

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!