Hesperidele
Dincolo de hotarele lumii noastre,
Rotund spălată de mări galeșe, clipocind placide,
Unde aripile Vântului se odihnesc pe ape-albastre,
Strămoșii noștri visau nimfele Hesperide.
Veac după veac, nave cu bărbați îndrăzneți la bord
Porneau în căutarea-acelor Insule Binecuvântate;
Deși furtuni turbate le derivau spre sud sau nord,
Năzuiau mereu spre vest, cu etravele-n val înșurubate.
Cer după cer lăsau în urma lor, fără semn c-ar obosi,
Acei bărbați bărboși, puternici, mareelor tovarăși,
Până când, tot căutând ceea ce nu puteau găsi,
Făceau rondoul și se-ntorceau acasă iarăși.
Rătăcitor și fără de folos prin timp și vreme,
Mereu lângă catarg, în goană pe-ale oceanelor coline,
M-am petrecut prin această lume, făr-a mă teme,
Pentru-a mă descoperi,-n sfârșit, pe mine.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, publicată de Brentano's, New York, 1920, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre sfârșit
- poezii despre odihnă
- poezii despre ocean
- poezii despre insule
- poezii despre graniță
- poezii despre bărbați
- poezii despre barbă
Citate similare
Poveste cu pirați
Noi, tustrei, plutind pe iarbă lângă balansoar,
Noi, tustrei, la bord în această copaie primitoare.
Cântă vântu-n aer primăvara, bate către estuar,
Pe fâneață valurile-alergă ca pe-o apă mare.
Spre ce zări ne vom aventura azi, plutind pe mare,
Ocolind furtuni, călăuziți de-o stea sau de un far?
Vom îndrepta prova spre țărmurile Africii sclipind albe-n soare,
Spre Providence, spre Babilon sau spre porturile din Malabar?
Hei! se vede-o flotilă tăind pieptiș val după val
Vite pe pășune, iar cornele lor: tunuri în fiecare bord!
Vâsliți, vâsliți să scăpăm de ei, sunt fioroși, puși pe scandal,
Țărmu-i gardul de la grădină, dincolo de portiță e un port.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre scandal
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre porturi
- poezii despre piraterie
- poezii despre muzică
- poezii despre artilerie
- poezii despre apă
- poezii despre aer
Vai, punctele noastre cardinale!
Ce Sud ne persistă în sânge,
Ce Nord ne ninge solemn,
Ce Est ne mai face un semn,
Ce Vest trupul țării ni-l frânge!
Ce Vest cu priviri îndelunge
Și ce Est cu cranii de lemn,
Ce Sud ar dori să ne-alunge,
Ce Nord ne-agasează nedemn!
În lagărul lumii, știu cert,
Sunt doar libertăți provizorii,
Suntem în al lumii concert,
Doar glasuri de tandre prigorii,
Sud-Nord-Est și Vest, tot deșert,
Falsificăm geografii și istorii...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre geografie, poezii despre țări, poezii despre sânge, poezii despre ninsoare, poezii despre libertate, poezii despre lemn, poezii despre dorințe sau poezii despre deșert
Satul era așezat în jurul portului în formă de semilună deschisă. Puteau fi vreo două sute de case, cuibărite la poalele muntelui ce cobora către țărm. Pe coastă erau ogoare în terase și drumuri nepietruite care duceau spre nord și sud. Jos, malul era pavat cu piatră de râu, iar o rampă din piatră înainta de pe țărm în mare. Un port bun, adăpostit, un dig de piatră, bărbați și femei curățând pește și făcând plase, o barcă de o formă nemaivăzută, care tocmai era construită în partea de nord. Insule, departe în mare, către este și sud. Recifurile erau acolo, sau dincolo de orizont.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre sat, citate despre râuri, citate despre porturi, citate despre pești, citate despre munți, citate despre insule, citate despre femei și bărbați, citate despre femei sau citate despre bărci
Bursa (in)umană
Amurg înlăcrimat de vlagă,
de timp, de viață, de urzeli,
cu fața către vest reneagă
tot ce-a fost azi și n-a fost ieri.
Amurg cu mâini împreunate-n cer,
mult mai spre est
de foc și neputință
porți nezdreliți genunchi de lut,
nu-n decăderi, ci în credință.
Amurg de nord, de sud, de veac,
de pătimiri și de-ndurare, ridică-te să ne fim leac
cât între oameni nu-s hotare.
Amurg înlăcrimat de oase,
de sânge, tancuri și soldați,
din vreri barbare nu ai case,
da'ntre ruine ai... bărbați.
Copii, femei, bătrâni fugari
cu pași grăbiți către oriunde
sunt astăzi niște bieți gregari,
speranța numără secunde.
Cer libertăți cu gust de scrum
printre ruine își nasc pruncii
apocalipsa-i lumea lor precum,
vor oligarhii-n, numele poruncii.
În puncte, patru, cardinale,
dezbateri... informaționale,
și-i vorbă multă-ntr-un cuvânt,
când iadul este pe pământ.
Amurg cu trup de plâns, de foc, de fum,
Ni-s frații prinși, 'n-al lor fatum.
27.02.2022
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre secunde, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Balada vechilor iubiți
Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre secrete, poezii despre seară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Coechipieri
La revedere și drum bun; de azi nu-mi vei mai fi coechipier,
Noi nu vom mai cutreiera mările sub același colț de cer:
Nu-mi vei mai fi de-acum tovarăș pe vremea rea sau bună,
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună.
Lumea-i largă și nu poți ști când va fi cer senin și când furtună,
Și nici în ce țări sau porturi vom fi peste o lună;
Vom colinda pământul, marea pe soare ziua, noaptea pe lună,
Înainte de-a ne revedea și de a fi iarăși împreună.
La revedere și drum bun, și poate-n această lume,
Într-un oraș străin, te voi vedea și te voi chema pe nume;
Și-atunci, împinși de valuri, de vânturi, mai mereu la antipod
Noi, doi prieteni, vom fi ajuns cu nave diferite în același port!
Voi veni acolo dinspre vest, iar tu de unde soarele răsare
Și dintre bucuriile pe care le-am avut aceasta va fi cea mai mare;
Uitând de vijelii acolo-n portul plin de culoare din lagună,
Noi doi, hoinari pe-atâtea mări, vom fi iarăși împreună!
La revedere și drum bun, să ai parte de tot ce-i mai bun în calea ta
Oriunde-n lumea asta norocul tău de marinar te va purta
Pe mare, la nord și la sud de ecuator, pe cer senin sau pe furtună
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună!
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre superlative, poezii despre prietenie sau poezii despre oraș
Marinarul
Cutreieră oceanele marinarii, pe talaz călare,
Iar eu stau acasă,-n odaia mea, și nu-s
Pe planeta asta mări sau ținuturi pe care
Să nu le bat, la nord, la sud, la răsărit sau la apus.
Deschid larg fereastra, sfidând leneșul confort,
Întind velele perdelelor până vibrează strună
Și cu ancora sus, la post, scot corabia din port
Fie vreme frumoasă, fie vremelnică furtună.
De-a lungul drumului sunt ancorați copaci
Care se-nclină-n fața navei mele iuți,
La izvoarele din vale-ncarc marfa, flori în saci
Și cântece marinărești în pântecoase buți;
Poveștile le iau de la vântul care melodios adie,
De la șesurile-ntinse și de la mările de laur,
Voi găsi și Lâna din Colchida, strălucitoare și-aurie,
Iar surorile Hesperide-mi vor dărui merele de aur.
Scrutez cu ochii marea și-acoperișul ei celest,
Navigând neobosit mii și mii de mile,
Până când mareele serii pe cer, spre vest,
Își înmoaie-n insule de nori oranj aripile;
Atunci închid pe punte bocaporții,
Aprind lumina în cabină și c-un suspin
Într-o clipită mă-mbarc în submarin
Și mă afund în marea neagră-a Nopții.
poezie de Michael Earls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre lumină, poezii despre planete, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Noi ne păstrăm o vatră legendară
Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinți
Când dacii purtau lănci și halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moși-strămoși și din părinți.
Prin lupta lor adus-au biruinți
Când și-apărau pământul sub stindarde
Și-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinți.
Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvățară
Și-urnașii noștri știu la fel de bine
Cât e de scumpă dragostea de Țară
De demnitate sufletele-s pline
Și ne păstrăm o viață legendară.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patriotism, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre drapel sau poezii despre Pământ
Cântecele Mariei Tănase, această fetișcană, cu timbru grav, izvorăsc limpezi din pământul românesc, trec prin sufletul nostru și apoi urcă spre cer, ca și aripile făurite cu un sfert de veac în urmă de ardeleanul Aurel Vlaicu.
citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre suflet, citate despre muzică, citate despre fete, citate despre aripi, citate despre Transilvania, citate despre România, citate despre Pământ sau citate despre Maria Tănase
Albatrosul
Pe punți, spre a-și trece vremea, adesea marinarii
Prind albatroși de mare care se-ațin nebuni
De foame, după nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârșirea albastrelor genuni.
Abia l-au prins matrozii și l-au lăsat pe scânduri,
Că regelui din nalturi, stingher, șovăitor,
Aripile i-atârnă ca două albe rânduri
De vâsle de corăbii târâte-n urma lor.
Înaripatul oaspe e jalnic, fără vlagă,
El care mândre aripi în cer desfășura!
O pipă-n gură-i pune un matelot, în șagă,
Șchiopând imită altul infirmul ce zbura.
Ca prințu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domină-n univers,
Dar exilat în lume, în râset și batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedică din mers.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre râs, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre mândrie, poezii despre monarhie sau poezii despre genialitate
Rondel la Poiana Sibiului
Urcat-au satul pe coline
Și mai aproape, lângă cer,
Să viețuiască mult și bine
În obiceiuri ce nu pier.
Dar când s-apropie prier
Și-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Și mai aproape, lângă cer,
Chemări și valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Și plânge vântul prin coșer
În sat urcat peste coline.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre oi sau poezii despre Sibiu
De-o vreme
de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică să nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abține.
de ani, aproape nicio singurătate
ființei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neașteptate,
sunt trecut și legănat ca o velă.
prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoțiile gri
fără motiv, așteptările de luncă.
cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini așezate
reușind alăturat cais a priponi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre roz sau poezii despre pericole
Crăciun pe mare (extras-adaptare)
Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul înfrigurat și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice și groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălțate, cu picioare albe,
Să fiu de toți ai mei din casă binecuvântat.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre stânci, poezii despre picioare, poezii despre ochelari, poezii despre groază sau poezii despre durere
Ce semn e acesta?
Umblă ianuarie prin lume cu pași imenși de frig,
eu nu-l văd, nu-l aud,
trece ianuarie prin lume, prin mine,
o femeie se naște din toate câte le strig,
pe numele lor știut, neștiut.
Am strigat o floare de gheață și s-a topit,
am strigat o ramură albă și s-a făcut nevăzută,
am strigat spre cer unde-i mereu câte-o nuntă
și nimeni n-a vrut să-mi răspundă
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, citate de Florin Costinescu despre naștere, poezii despre gheață, poezii despre flori de gheață, poezii despre femei sau poezii despre crengi
Cunoașterea de sine
Se scurge timpu-n legea lui firească,
îl resinmțim în cugete din plin
de cum în noi începe să se nască
cunoaștere de sine și destin.
Sădește-adânc în conștiința noastră,
prin nesfârșite clipe care curg,
trăiri adânci ce ne vor fi fereastră
pentru-a privi în urmă din amurg.
Și uneori amurgul ni se pare
doar un prolog la noul început,
prefigurat spre lumea viitoare
urmând cărări știute din trecut.
Înaintăm având în noi credință
că falnica zidire ce-am primit,
de unică-irepetabilă ființă,
e concepută fără de sfârșit.
În drumul nostru descifrăm prezentul
ori tainele trecutului apus
și-adăugăm noi legi la fundamentul
dorit în viitorul presupus.
Și ne gândim, în fiecare clipă,
cum să urcăm în falnicul destin
doar genele care prin noi ridică
noi începuturi pentru cei ce vin.
Prezent acum și conștient de sine,
tu, cel ales din toamna tuturor,
vei retrăi, prin timpul care vine,
un alt apus în veacul viitor.
Și veac de veac trecut vei fi prin vreme
prin succedenți care din urmă vin,
în drumul lor mereu or să te cheme
să fii temei pentru un nou destin.
poezie din Cunoașterea de sine, Ed. ePublshers, București, 2017
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre legi, poezii despre cunoaștere sau poezii despre toamnă
Nici un catarg
Nici un catarg.
Valuri se sparg Pe dună.
Pe-al mării larg
Nici un catarg.
Pe-al zării gol
Pescarii-n stol
Răsară. Să dea ocol
Pe-al zării gol.
Țipând mereu,
Cu zborul greu
Să piară... Prin somnul meu
Țipând mereu.
Să văd în vis
Pe cer deschis
Prin gene
Tainic trimis
Să văd în vis
Steaua Hesper
Urcând pe cer Alene.
Pe-adâncul cer
Steaua Hesper.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Ion Pillat despre visare, poezii despre stele, citate de Ion Pillat despre stele, poezii despre somn sau citate de Ion Pillat despre somn
Mereu e o altă lume
mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează
o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă
pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos
adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre mâini, poezii despre miezul zilei, poezii despre frunze sau poezii despre fericire
Al cincelea punct cardinal
Sunt o busolă dezorientată
Te caut după mușchi de pădure
Te caut in nordul înghețat
Te caut in sudul fierbinte
Te caut in estul răsăritului
Te caut in vestul asfințitului
Al cincilea punct cardinal ești
Inima-mi un magnet atras
De zarea ochilor unde ești
Debusolat umblu in vânt
Încovoiat de gravitația lutului
Rătăcit de sectantul dorului
Ești peste tot...
Și in est și vest
Frig in nord, căldură in sud
Cer albastru, pământ sub talpă
Un punct cardinal de dor
Fără repere și hărți
Centrul Universului de unde
Plec și revin, revin...
Început și sfârșit...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre păduri, poezii despre magnetism, poezii despre lut sau poezii despre hărți
Remorchere portuare
Cu aerul lor impertinent și-un scurt sonor salut,
Cu pupa ofertantă și marinari puțini la bord,
Țopăie-nclinate pe val, sub copastii, la prova
Și remorchează vapoarele imense-n port.
Ele luptă cu mareea înverșunată care se-nfige
Pe sub poduri și canale, plecând și revenind;
Și fentează marea mânioasă care-atrage înalta
Navă spre coastă și spre mereu flămândul grind.
Ele schiază-n rada biciuită de lapoviță-amarnic
Cu balustrăzile albite de valuri și de vifor;
Își croiesc drum pe șenalele-nghețate bocnă
Cu parâmele întinse vibrând la pupa lor.
Țintesc, icnind înfundat în vălătuci de abur,
Prin fuioarele apei spre niște dane imobile și trândave,
Înșurubând printre balize-n curenți tot traficul maritim.
Niște pigmei într-o lume de mari nave.
poezie de Burt Franklin Jenness din Spuma mării și salvia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre poduri, poezii despre obrăznicie sau poezii despre lene
Dor
Sălbatic m-a cuprins un dor
De țărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
Să văd azurul oare-i nins?
Obraznic dor îmi tot dă ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
Să umblu-n preajma stelelor
Să simt de-i caldă raza lor.
Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
Să scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?
Dorit mereu, mereu tot mi-s
De țărmul mărilor din vis
Să dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce odihnitor.
Bizar mă poartă dor înalt
Spre Cer, spre iad sau spre neant
Vreau, călător, să zbor mereu
Să aflu unde-i locul meu...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!