Revoluţia iluziilor

(Eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989)

Ciuruiţi
de plumbul încins
în Iadul
aflat
la graniţa
Ciumei Roşii,
o mie două sute de îngeri
s-au ridicat
să privească,
din stele,
triumful
Diavolului,
care le-a împărţit
oamenilor,
zâmbitor,
eşarfe tricolore,
pentru jocul
"De-a baba oarba",
în căutarea
Libertăţii.
Şi,
din acel decembrie
al trecerii
în dimensiunea
sângelui,
ei îl văd
pe Satana
cum
hohoteşte
democratic!

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Revoluţia din Decembrie 1989 s-a luptat pentru libertate, nu pentru extremism şi pentru anarhie. Extremiştii şi anarhiştii de azi invocă cu neruşinare idealurile Revoluţiei din 1989 pentru a-şi justifica acţiunile.

aforism de George Budoi din Extremismul şi extremiştii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (21 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-şi închipuie activiştii că după trâmbiţatele teze din aprilie vor urma antitezele din Decembrie 1989?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dizidenţii prefabricaţi dinainte de decembrie 1989 n-au bunul simţ să recunoască faptul că ei doar s-au hârjonit de-a socialism şi dictatură.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul

Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.

Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".

In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.

A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.

Acum, din teiul falnic de atunci,
Un ciot stingher ramas-a-n peisaj...

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembriada 1989 (Tuturor martirilor Revoluţiei)

În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămaşă, brodată cu nume:

Ştefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin şi alţii ca ei.

Pe străzi, aripi tinereşti se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.

Când Ţara îşi alegea o spiţă din an,
roua înroşită picura din ram.

Sudoarea ardea pe frunte, pleoape şi buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.

Se tulbura cerul şi ningea aprins,
Ţara adormea cu ochiul larg deschis.

Sfintele suflete, la capătul nopţii,
în lumini străluceau, pe pajiştea morţii.

Mărul ionatan, pârjolit şi stingher,
legăna aripi roşii, cu resturi de cer.

În Decembrie, se primenea o o lume,
cu dalba cămaşă, brodată cu nume:

Petru, Constantin... plecaţi spre odihnă,
la loc cu verdeaţă, la loc cu lumină.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut! Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: Abia acum începe iadul. S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul. Sfinţii sunt înainte-văzători.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există aici, în aceasta sală, oameni care au murit în revoluţia din decembrie 1989.

perlă de Viorel Cataramă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Şi-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.

Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt şi dans de flori,
Ne-nvăluie în ceaţa densă-a lunii
În simfonii, pe-arcuşuri de viori.

Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum şi cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în braţele de jad.

Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujoraţi aruncă fesul,
Muşcând din cozonacii aurii.

Decembrie întroienit coboară
Să şteargă ochii plânşi de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat şi diafan.

Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie şi mister,
Revarsă gerul nopţilor polare
În seara când răsună Leru-i ler.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Trezeşte-te e dimineaţă
Si soarele urcă pe cer
Decembrie mâna -. mi ingheaţă
Inchide cartea lui Voltaire

Ia-mă de umăr si vom merge
In pas vioi ca altădată
Să nu uităm, clipa va trece
Si e păcat a fi ratată

Obrajii roşii ca o floare
Ii sărutai adeseori
Aş vrea râzând astăzi in soare
S-alung din ochii tăi ninsori!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminalului Ion Ilici Iliescu şi complicilor lui, şi procurorilor de la Parchetul Militar: adevărul despre morţii de la Revoluţia din Decembrie 1989

După crunta dictatură,
Toţi cu sufletul la gură,
Zeci de ani am aşteptat,
Adevărul pur, curat,
Criminalii să plătească,
Pentru crima mişelească.
Adevărul n-am aflat,
Fi'ndcă voi l-aţi îngropat.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (22 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, tăcerea plânge morţii

în iarna uscată, roadele revoluţiei în direct
sunt amare,
Dumnezeu tuşeşte,
frigul face defrişări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morţii încleştaţi în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca şi cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un ţărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălţat altare
pentru zeii falşi
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost şi vor veni
singurătatea hrăneşte eroii,
faldul triumfal al revoluţiei furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia Română din decembrie 1989

Începută de naivi,
Fu furată de parşivi,
De atei perfizi, feroci,
Şi-nsuşită de escroci.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni, după Paul Bourget (15 iunie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 decembrie - Ziua pretinderii că eşti călător în timp - Confraţilor epigramişti

Eu vin din anul două mii cinci sute;
Acolo, umoriştii mai de soi
Citau din mine vrute şi nevrute,
Dar nu ştiau de vreunul dintre voi.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Lovitura de Stat din decembrie 1989, ne-a dispărut tinerimea visătoare; aspiraţiile ei s-au transformat într-un individualism fără prcedent: fiecare se descurcă cum poate. Şcolile, de la spiritul de echipă al elevilor de odinioară, au ajuns un loc de întâlnire unde comunitatea lipseşte: un dezastru naţional de sus în jos, de jos în sus.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanii României au renunţat la acţiunile lor: au constatat că sunt suficiente cele ale "preşedintelui" ţării, Ion Iliescu, emanat de "loviluţia" din decembrie 1989; vezi, ca exemplu, mineriada din 13-15 iunie 1990.

George Budoi (1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia din Decembrie 1989

Al luptei năvalnic şirag
Ce-n ţară atunci se pornea,
Ne-aduse o gaură-n steag
Şi-o gaură-n plus la curea.

epigramă de Neculai Darie din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Capella se observă aproape deasupra capului în serile lunii martie. Este un sistem cvadruplu (compus din patru stele). Noi vedem doar lumina combinată a celor patru stele. Prin instrumentele astronomice speciale se pot separa componentele. Acestea sunt două sisteme binare. Unul format din două stele gigante, asemănătoare cu Soarele la compoziţie şi altul (aflat la 10.000 de unităţi astronomice de primul) compus din două stele pitice roşii. Sistemul se afla la 42 de ani lumină depărtare de Soare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Oarba

Cuvintele Se Jucau Baba Oarba
Nelăsându-Se Prinse De Vârful Creionului Meu
Obosit De Atâta Alergare Le-Am Lăsat În Plata Domnului
Si Am Pus Creionul Intre Dinţi
Furios Şi Mâhnit De Eşecul Meu.
M-Am Legat La Ochi Şi Am Încercat Din Nou
Cu Mai Mult Elan
Uitându-Ma La Urmele Lăsate De Dinţi Pe Capătul De Creion.
N-Am Putut Vedea Nimic, Evident, Pentru Că Mă Legasem La Ochi Cu Întunericul,
În Speranţa Că Orbecăind O Să Reuşesc Să Prind Ce Nu Am Reuşit La Lumină…
Curios Cum Atunci Cănd Nu Putem Vedea, Urchea Îşi Ascute Simţul, Şi Prinde Sunete Pe Care Mâna Ei Nu Le Ajungea Înainte.
Mi-Am Zis Să Încerc Şi Eu…
Şi Aşa Cu Ochii Închişi Am Încercat Să Trasez Drumul Lăsat De Litere Pe Colile Gândurilor Mele.
Eeee, Nu Că Ar Fi Ele Nişte Coli Albe,
Sau Cuvintele Nu Ar Lăsa Urme De Noroi Trecând Pe Acolo,
Însă Îmi Place Mizeria Ce O Face Creionul Pe Foaia Goală.
De Multe Ori Am Regăsit Câte O Coală Ce A Tremurat De Emoţia Întâlnirii Cu Cereneala.
Ce Poveşti Frumoase De Dragoste S-Au Născut Din Întâlnirea Lor. Şi Apoi Nu Se Cade Să Stea Aşa Goală Pentru Totdeauna.
Încă De Acolo Din Grădină, Goliciunea A Fost Condamnată.
Legate Una De Alta, Împletite Într-O Creaţie Timidă, Fiicele Smochinului Şi-Au Găsit O Nouă Menire.
Aşa Şi Eu.
Îmi Place Să Văd Cum Dintr-O Frunză Se Naşte O Rochie,
Cum Din Timiditate Răsare Iubirea,
Cum Din Roşata Obrajilor Îşi Trag Trandafirii Culoarea,
Cum Eşecul De A Prinde Buclele În Capătul Creionului Meu
Îşi Îngroapă Sămânţa-N Speranţă
Şi Bolovanii Ce Cad Peste Ea S-O Zdrobească,
De Fapt O Protejează De Păsări.
Imi Place Să Privesc Cu Ochii Închişi.
Intunericul Îmi Vindecă Rănile Provocate De Prea Multă Lumină.
Legate la ochi
Cuvintele S-Au Plictisit De Baba Oarba Şi Au Schimbat Jocul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

22 decembrie 1989 poate fi catalogat astfel: - Revoluţie - pentru oameni care se mint singuri şi care acceptă minciuna. - Evenimente - pentru cei discreţi care le e teamă să nu deranjeze, lipsindu-le curajul de a se exprima liber. Lovitură de Stat - pentru oamenii direcţi, subiectivi şi curajoşi care merg pe principiul, cum zice zice românul: ce-i în guşă şi-n căpuşă.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminalului Ion Ilici Iliescu şi puciştilor lui, care mint mereu că în decembrie 1989 ei au făcut o revoluţie, că nu au dat o lovitură de stat în care sunt vinovaţi de moartea a peste 1000 de oameni nevinovaţi

Né mint Ilici şi puciştii
Cum că tras-au teroriştii.
Morţii-i văd, sunt în pământ;
Teroriştii unde sânt?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!