Să mă colinzi, copile!
Ca-n basm neaua se cerne, să mă colinzi, copile,
Deschisă-mi este poarta și-mi ninge la fereastră,
Să-mi cânți urarea veche, s-avem senine zile,
Căldură fie-n suflet și pace-n iarna noastră!
Trece-n vâltoare vremea și anii mei se-adună...
La geam tremură lerul, colinda, plugușorul,
Străbate-n inimi calde chemarea cea străbună,
Străvechi urări apuse încet mi-alină dorul.
Azi rar se mai aude, e amuțit colindul
Strivit încet și sigur de-o talpă nemiloasă,
Păstrăm comoara noastră acum și ani de-a rândul,
Colindă-mă, copile, te-aștept la mine-acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre urări
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zile
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
Citate similare
Afară ninge rar
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
și lacrimi înghețate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuțit îmi zgârie retina,
afară ninge rar și neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunțind pământul,
îmi este dor de tine și bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar și tremură copacii,
și tremură și sfinții și tremură și dracii
și tremură și morții când frigul îi încinge,
afară ninge rar și rar afară ninge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre sfinți
- poezii despre negru
- poezii despre gheață
- poezii despre draci
Deschide-mi ușa
E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.
E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...
Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...
Nu vreau să plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu ești departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi, la piept să mă cuprinzi.
Deschide-mi ușa, să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu știu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.
Fii tu steluța mea albastră, pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să știu că nu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o să privesc.
Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte, de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul, ce poartă daruri azi la toți.
Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poți
Tu inima să-mi porți iubire, să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... și cânt colinda tristă, căci știu că mă aștepți.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ani lungi
A-mbătrânit și ea, cabana noastră,
de-atâta așteptare-n anii lungi,
iar lemnul ei e-acum uscat și fungi
îmi pare că se-adună sub fereastră.
Era, pe vremuri, un pervaz acolo,
cu flori aprinse, vii, ce dau culoare
și fac, din orice zi, o sărbătoare.
Era odată! Nu mai e! Alo!
Eu am ajuns, tu unde ești? Mai vii?
Te-aștept, desigur! Ești, deja, pe drum?
Eu mă ocup de sobă, scoate fum,
și-i praf pe toate de pe-aici, să știi!
Voi încerca, pe rând, să le adun:
și vasele, și cărțile, iar patul
îl voi aerisi puțin. Canatul
de la fereastră nu mai este bun.
Ajungi diseară? Bine! Foarte bine!
Am timp destul, va fi curat pe-aici!
Să mergi încet, la cal să nu dai bici,
că e bătrân și el! Ca noi, ca mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărbători, poezii despre lemn, poezii despre fum, poezii despre flori, poezii despre cărți, poezii despre curățenie, poezii despre cai sau poezii despre bătrânețe
De Moș Nicolae
Bună seara copile
Am venit să-ți aduc sărutări
Și ninsori de iubire sclipind
Dintr-un suflet desculț
Pus în ceainic de dor aburind
Ca un gând ce-a uitat
Visele a deschide
Bună seara copile
Sunt aici lângă inima ta
Mângâiere și-alint nesfârșit
Cuprinde-mă cu bucurie
Și fă din palme har
Neprihănit
Bună seara copile
Bate vântul șoptit în fereastră
Vinul cântă-ntr-o cană de lut
Și magia clipei e-n ghete
Ca un tainic mesaj
De la Moș Nicolae
Ai fost cuminte?
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre lut
De Moș Nicolae
Seară bună, copile
Am venit să-ți aduc sărutări
Și ninsori de iubire sclipind
Dintr-un suflet desculț
Pus într-un ceainic de dor aburind
Ca un gând ce-a uitat
Visele a deschide
Seară bună, copile
Sunt aici lângă inimă ta
Mângâieri și-alint nesfârșit
Cuprinde-mă a bucurie
Fă din palme horn neprihănit
Seară bună, copile
Bate vântul șoptit în fereastră
Vinul cântă-ntr-o cană de lut
Și magia clipitei e-n ghete
Ca un tainic mesaj
De la Moș Nicolae
Ai fost cuminte?!
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin se-așază peste creștet
Fulgii calzi, plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre siguranță, poezii despre pace, poezii despre iubire sau poezii despre iarnă
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin s-așază pe-al meu creștet
Fulgii calzi plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre mamă
Te-aș ninge...
Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, să îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre alb sau poezii despre versuri
Trecut-au ierni...
Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Noaptea, troienele ne-au îngropat tot satul,
Viscolu-n geam bătea zăpada spulberată,
Vifornița-mproșca de-a lungul și de-a latul.
Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Poteci ne deschideai prin munții de zăpadă,
Mă deșteptam în hârșâitul de lopată
Ce răzbătea în odăița scundă, caldă.
Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Făceai cărări, măturai neaua la fereastră
Și întunericul îl alungai îndată,
Lumina lină pătrundea în casa noastră.
Trecut-au ierni... Dar nu mai ești cu mine, tată,
De supărare iarna a uitat să ningă,
Mi-e dor, s-au dus zăpezile de altădată,
Noi suntem bine, spune-i mamei să nu plângă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre sat sau poezii despre plâns
Așteptare în idilă
Cu ochii stau la geam și aștept să treci pe strada mea,
Ca într-o întâmplare dintr-un basm cu zâne și minuni,
Să vii să-mi cauți numărul la casă, azi, nu luni...
Că-i prea târziu, începe școala, toți te vor, te-ar vrea.
Nu mă despart de la fereastră, îs nemâncat, n-aud
Nici că mă cheamă ai mei, am parcă și vedenii
De bucle blonde, unduind pe umeri galbenul poienii,
'mi înfiorând narine, nălucire de-un trup crud.
Încet, încet, speranța se îndoiește, picuri mari îmi curg,
Pe-o pâclă, ce mi-o șterg cu inima în zbatere de aripă,
Ca pasărea ce crede bobul aruncat, prinzând alică
Și m-ascund, tot la fel, timidu', în rana de-un amurg...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre păsări, poezii despre păr blond, poezii despre numere sau poezii despre galben
Despărțire
Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,
Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.
I-am auzit întâia bătaie amândoi,
Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră.
Poate mai bate încă momentul de atunci,
Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie
Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost,
Și lacrimile tale, în gara cenușie.
Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,
Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră
De casă părăsită, cu-o rază frântă-n geam.
Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră?
Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă
Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre gări, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
N~am plâns,n-am râs,n-am dansat
Eu n-am mai plâns de ani de zile,
Sunt sigur că n-avea niciun rost
Din calendar am rupt multe file,
Și nici indrăgostit nu am fost!
N-am râs o dată de ani de zile,
Probabil că am fost un prost
Ieșeam adesea cu diverse copile,
Dar îndrăgostit eu n~am fost!
N-am mai dansat de ani de zile,
Chiar mi se părea un lucru anost
Trăiam povești de-o noapte, inutile
Dar îndrăgostit eu n-am fost!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre prostie, poezii despre copilărie sau poezii despre calendar
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.
Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...
Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...
Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.
Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție sau poezii despre viitor
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.
Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...
Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...
Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.
Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea ninsorii
Albă liniște aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.
Nori cuminți din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliți, încet se-aștern,
Cad în dulce agonie.
Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul și-a găsit odihnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre toamnă sau poezii despre pian
Vin și eu, la tine, mamă...
N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.
Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!
A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.
M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.
Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.
Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.
Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.
Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai
Veste că sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea destinului
Te simt prea singură, și-mi pare rău
că viața ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.
Destinul tău, cel scris acolo, sus,
e, încă, în putere și te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege și de orice teamă.
Îl simți, deja, în gândul tău ascuns,
și simți chemarea lui spre o schimbare,
dar inima așteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.
E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simți, din nou, lumina,
și de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.
Am să-ți întind, în noul răsărit,
o mână caldă și, încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniștit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre schimbare sau poezii despre legi
La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"
La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Și-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.
La Cluj se lasă fulgii parașute,
Pe case, pe copaci și pe câmpie
Și cresc și cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veșnicie.
La Cluj se lasă seara cenușie
Și norii uriași și grei se storc
Și ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parașutism sau poezii despre copaci