Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Părinții a mii de români

Îi vezi, sunt atât de bătrâni
Umbre-au ajuns prin colț de odaie,
Cu ochii, doi nori, mereu gata de ploaie
Părinții a mii de români.

În sate-ngropate, stau suflete vii,
De cei dragi, ținuti fiind departe,
S-au irosit trimițându-i la carte
Și-acum case si curți rămase-s pustii.

Vezi casa bătrână cum șade-ntr-o rână,
Obosită și ea de drumul cel lung,
La gard, cocoșați, stau bătrânii și plâng
Uitați de cei dragi, traiesc clipa din urmă.

Cu toții de-a valma, părinți și bunici,
Fac parte dintr-o altă poveste,
Mușcate le râd la ferestre
Lipsesc doar nepoții peltici.

Prea hameși, prea cruzi, trăitorii de azi
Și-au lăsat trecutul în urmă,
Ochii nesătui orizonturi noi scurmă,
În păcatul uitării tu omule, cazi!

În umbra odăii sleiți de puteri,
Părinți și bunici stau mereu și ne-așteaptă,
Ei truditorii zilei de ieri
Îndurându-și senini soarta nedreaptă.

Lăsați pentr-o clipă alergarea deșartă,
Redați strălucirea din ochi de-aș vedea fiică și fiu
Găsiți-vă timpul de-ntoarceri la vatră
Înainte de-a fi pentru toți prea târziu.

poezie de (1 august 2008)
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Reproș

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerii bătrâni

Ca dintr-o energie inversată,
În lumea noastră plină de restriști,
Împovărați de-o vină asumată,
Se nasc bătrânii tot mai mulți, mai triști.

Îi vezi mergând pe străzi, îi vezi oriunde,
Le calci pe pasul gârbov, îi aștepți,
Nu mai găsesc nici loc de-a se ascunde
Și parcă te imploră să-i accepți.

Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă,
Afară doar de vina de a fi...
Poate-au avut o mult prea lungă soartă,
Poate că e un termen de-a muri.

În cuibul lor de ochi adânc sclipește,
Ca un reproș, un bob de hiacint,
Înfricoșat el tremură și crește
Fără speranța vreunui cald alint.

Acești bătrâni care ne sunt bunicii...
Acești bătrâni care ne sunt părinți...
Cum de-i lăsăm să cadă-n gheara fricii
Pe cei dintâi și primii dintre sfinți?

Are o soartă fără de scăpare
Și este-n veci, de-a pururi, blestemat
Acel popor ce nu simte că-l doare
Atuncea când bătrânii i se zbat.

Priviți-i cum abia de mai trec strada,
Cu mersul prea încet și legănat...
A nins pe capul lor prea mult zăpada,
Ca să-l mai țină gâtul ridicat.

Frisoane vor cuprinde tot pământul
Și chiar un vânt de gheață-l va izbi
Când va seca în inimi zăcământul
De a iubi bătrâni și a-i cinsti.

Nu speriați de-o țară prea bătrână,
Oricând copii pe-aici vor fi destui,
Lăsați-i pe bunici să mai apună,
Vor sta destul icoană într-un cui.

Sătui de tragedii, sătui de toate,
Făcând popas în drumul lor cel drept,
Se vor mai odihni bătrânii, poate,
Culcându-și capul blânzi la noi pe piept.

Și, contopiți în vis, în adâncime,
Ca o revanșă, tineri s-or trezi,
În timp ce noi, întorși înspre vechime,
Ca ei, de-odată, brusc, bătrâni vom fi.

poezie de din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Eugen Ilișiu

Tristețe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți,
Părinții care-și pierd copiii...

Striviți sub tainice mistere,
Se duc părinții spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Și-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coșmarul morții în regret,
Și soarta își impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Și îi răpește pe copii,
Lăsându-i pe părinți pustii,
Căzuți pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viața cupă cu venin,
Și fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți
Părinții care-și pierd copiii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Reverie

În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.

Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.

Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.

Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.

Dau și eu ceasul în urmă,
Cu amintirile toate,
Au fost ani grei, nu glumă
Ducându-i mai departe.

Privesc îngândurat în zare
Și copilașii din jur
Care îmi dau târcoale,
Voind ceva să le spun.

N-am stat mult și am început
C-o voce înceată și moale
Așa cum m-am priceput
Pentru o bună desfătare.

Să trăiți, dragi copii,
Să ajungeți oameni mari,
Să aveți numai bucurii
Împlinind suta de ani.

Strânși cu toții în jurul meu
Să asculte ce le vorbesc,
Le-am spus despre viață mereu,
Să fie harnici cât

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Nicu Gavrilovici

Badante

Cu cearcăne la ochi, mereu perdante,
Cu vise mari în sufletul stingher,
Învăluite-n umbre și mister,
Târându-și crucea, trec zâmbind, badante.

Cu amintiri ce înfloresc sub pleoape,
Cu rugi, pentru cei dragi, ce stau la rând,
Cu sufletul de dragoste flămând,
Corăbii pe învolburate ape.

Din nopți pierdute-ar construi imperii,
Din pumni primiți, ar face-al Chinei zid...
Pitagora, Descartes ori Euclid
N-ar fi în stare, multele mizerii

Care le-au îndurat să le adune...
Mereu privite ca și un obiect,
La glume și batjocură subiect,
Având aceeași tristă misiune,

De a primi ce li se dă, de-a valma...
De-a înghiți amarul ca pe-un hap,
Slujind bătrâni mofluzi, bolnavi la cap,
Simțindu-le mirosul greu și palma.

Pozând în garderobe elegante
Dar zilnic, cumpărând la second-hand,
Cu visul realitatea o transcend
Închipuindu-se, o zi, infante.

Purtând cu viața o eternă luptă,
Spre eșafod târându-se cuminți,
Sau tinere, visând amor cu prinți,
Vestale într-o lume prea coruptă,

Ori doar strângând din dinți, recalcitrante,
Cu gândul la cei dragi de-acasă dus,
Pentru un pumn de euro în plus
Bătrânilor libidinoși amante...

Conjur întregul cer pentru clemență!...
Mă erijez în avocatul lor
Și cer instanțelor, stăruitor,
Badantelor, iertarea în absență.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Mai bine stau...

.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...

... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....

... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare- vrea să îl ascult...

... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
fiu un capăt de chibrit...

... mai bine stau să mor odată
de două ori știu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de ață și de toate...

... mai bine stau sfrijit la poartă!....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

E altă zi

E altă zi și nu mai sunt ca ieri,
mă-nalț cu orice clipă ce-mi aduce
o nouă vrajă ruptă din tăceri
ajunse azi în tainica-mi răscruce.

Nu vezi? Se schimbă ora din trecut
și plâng în noi regrete resorbite
în triste amintiri ce s-au pierdut
pe-apusuri reci de clipe răstignite.

Desprins de ele mă înalț spre cer,
în orizonturi noi care mă cheamă,
lăsând în urmă vorbe care pier
pe notele dintr-o străină gamă.

De-acum nu mai avem nici un temei
ne-mbătăm cu vorbe-nchipuite,
dar poți lua cu tine, dacă vrei,
doar umbra mea pe falsele-ți ispite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

De sărbători...

S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...

S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând să-nvingă greul de aici.

De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.

Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor să desfacă lanțul suferinței
Și să zâmbească celor dragi de-acum.

Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.

Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.

Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!

Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină să-l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
Să joace pe câmpie, pe-ntrecute.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de țara mea

Printre străini, pâinea-i amară
Mi-e dor de țara mea frumoasă.
Chinu-i apăsător, mă omoară,
Îmi lipsesc cei dragi de-acasă.

Durerea nu am cui să-i spun,
Aproape mi-e doar Dumnezeu
Și-n fiecare lună... bani adun
Pentru maicuța și tatăl meu.

În țară am tot ce mi-e drag,
Casă, părinți, bunici, iubită.
Ca nebunul din greu trag
Să am o viață liniștită....

Românie, chiar dacă-am plecat,
Prin lume, așa de departe.
În suflet mereu te-am păstrat,
Mă gândesc la tine zi și noapte!

poezie de (1 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alină-mi inima

În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
vii cu al tău soare,
vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
vezi ce văd și eu,
vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard PaladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Georgeta Nedelcu

Te-aștept!...

Te aștept, grăbește-te, dă-i zor!
Te-aștept, că-s încă răbdător
Și, stau cu-al meu calculator,
Ce-mi ține până vii, de dor.

Te-aștept de-un an, dragul meu fiu.
Vino, încă nu-i prea tarziu.
Sunt încă om, încă sunt viu.
Te-aștept... că mă iubești! O știu!

Dar... n-ar fi ultima-amăgire!
De n-ai să poți veni cumva.
Pentru mine e ceva,
Iubirea și dragostea ta.

Copile, te-așteaptă mama,
De-acum un an, te tot chema!
De cum zorile se ridică,
Pe tine, mereu te strigă!
Vino să-ți mai vezi părinții,
Te rog, vino cu nepoții.
Nu ți i-am văzut vreodată,
Vă aștept copii în poartă.
Iar, peste timpuri de-ai să vrei,
S-ajungi pe la părinții tăi,
Poate că, nu-i vei mai găsi.
Rămâne-vor locuri pustii.
Tăicuțul meu și, scumpă mamă,
Vă voi pierde cândva, mi-e teamă...
Astăzi, la voi, dragilor viu.
N- vrea să cred că-i prea târziu.

poezie de din Cenușa unui suflet! (5 martie 1998)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Jacques Prevert

Sunt așa cum sunt

Sunt așa cum sunt.
Sunt făcută-așa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i același?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt așa cum sunt.
N-am ce să fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Așa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei și-apoi
Ce treabă-aveți voi?
Sunt așa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveți voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiți?
Trăiesc să plac
N-am ce să fac.

poezie clasică de din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 mai 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Crăciunul la români

Doamne, câtă fercire simt în suflet de Crăciun
Când, în jurul mesei mele, pe toți cei dragi îi adun
Când, cu toții împreun㠖 copii, părinți și bunici,
Cu ai noștri dragi prieteni, cu vecini și cu amici
Colindăm și pân-la ceruri se-aude al nostru cânt
Și parcă simt cum coboară Raiul pe acest pământ.

Bradul, cu a lui mireasmă, ne îmbată și ne-ncântă.
Este seara de Ajun –seară magică si sfântă
Masa e îmbelșugată, sufletul ne e curat,
Parcă tot răul din lume, astăzi, l-am înlăturat.

Să uităm de supărări și griji, să ne bucurăm
Și pe cei în suferintă, cu drag, să îi ajutăm
Din puținul ce-l avem și lor să le dăruim
Și, uniți în fapte bune, acum, de Crăciun, să fim!

Magică e sărbătoarea sfântă a Crăciunului
Și, Doamne, cum răscolește sufletul românului
Ne e dor de cei plecați peste mări și peste țări
Și-am vrea să-i avem alături, acasă, de sărbători.
Ne e dor și de cei dragi ce-au plecat din astă lume
Și i-am vrea din nou aici și glasul lor să răsune
Alături de glasul nostru, în seara Crăciunului
Când Domnul cel Sfânt coboară și-n casa românului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.
Vladimir Potlog

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Și nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.

Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.

Noaptea rece se lasă
Și urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.

Și așteaptă și tot așteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Poveste

Magnolii albe cad secerate în raze de lună plină.
... ești cel mai minunat demon de care m-am putut îndrăgosti!
Se cern albe petale peste mormântul replicilor noastre.
... nu vreau să te otrăvesc, atunci când îți spun că te iubesc!
Îmi zâmbește, dintr-o fotografie întunecată, un colț de mască.

***

Bătăile unor inimi de gheață, au început să nu se mai audă,
Timpul a fost nemilos și soarta cuvintelor, prea crudă.
Peste maidanul cu dragoste au sărit, câțiva pași rapizi,
La marginea orașului, cu lumini argintii, transformați în hibrizi,
Doi copii străini de metaforele unei vieți parfumate,
Stau calmi, cu ochii în lacrimi, dar spate în spate.
Povestea nu a reușit să înceapă și nici final n-o să cunoască...
Moment de rătăcire și timp puțin să-și mai dorească.
Cum degetele se-mpleteau în promisiuni de luptă,
Acum nici gând să mai aștepte, doar gheața mai ascultă.
Ca doi frumoși necunoscuți se depărtează de cuvânt
Și împletesc în drumul lor,, cum ar fi fost?" și,, unde sunt?".
Ieri au atins speranțele, azi despărțirea
Pornind pe drumul unui mâine, cunosc dezamăgirea.
Fără îmbrățișări, deși s-au strâns în brațe cu poveștile,
Se caută-n tăcere grăitoare, în timp ce își redecorează măștile.
Doar spate în spate, doar bătăi de gheață, doar deșert împietrit
Au fost unul din doi, acum... s-au strivit într-un sfârșit.
,, Voi fi mereu aici!",, Nu mă vei pierde!"
S-au transformat în simple replici pentru povestit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Aproape... departe...

Stau în fața ta
aproape, departe
tremur
sărut
mă cutremuri
tăcut.

Stau în pieptul tău
aproape, departe
bat
iubesc
te tac
te trăiesc.

Stau pe ale tale buze
aproape, departe
gust
mă zbat
sărut
furat.

Stau poem pe pielea-ți tremurândă
aproape, departe
te dor
te sting
m-adori
te strig.

Stau în tine rugă
aproape, departe
mă scrii
poezii
prea vii
nopți târzii.

... Și noi ne topim...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul mușcatelor

Albe și roșii mușcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înșirate,
Cu drag te așteaptă în cale.
Albe și roșii mușcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe și roșii mușcate.

rondel de (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Bunicul

te văd mereu venind aievea
pe drumul fără de hotar
cu părul alb... cu glas molatec
si aducând-mi câte-un dar
eu te-așteptam copilă fiind
știam că nu ești Moș Crăciun
aveai o sanie... doi cai...
si-atunci și azi bunic îți spun
si dacă nu mai vii la mine
eu stiu că nu poți să mai mergi
ți-aduc în dar o Crăciuniță
desprinsă parcă din povești
e fiica mea și-aș vrea de poți
s-o ții în brațe pe genunchi
așa cum stam eu altădată
în urmă cu ani mulți....
acum în ziua de Crăciun
mă bucur că suntem iar toți
părinți. bunici, mătuși și unchi
cu toată ceata de nepoți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

1 doi

Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele
Stau pitite după paravane de neajunsuri
Se joacă de-a fața-ascunselea
Însă tot ele numără până la 10.
Ce căutăm și nu găsim
Ce vrem și nu avem
Cea de azi și cea de ieri
Sunt tot eu, plus minus câteva vise
Zâmbet sincer și lacrimi de copil
Vreau să-mi fac prieten timpul
Să-l amăgesc, să-l mituiesc
Pentru amândoi.
ne iubim atemporali
1 doi 1 doi
Pendulăm în sincron
Secundele nu ne ating
Doar mângâie tâmplele cărunte
A doi copii
Ce se iubesc
Ca ieri și celălalt ieri
Ca noi doi
1 doi 1 doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce este mai avantajos pe termen lung: să ai casa ta sau să stai cu chirie? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!